870 Manto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
870 Manto
Denumiri alternative 1917 BX, 1935 NB, 1935 QV, 1953 UE1, A907 TF, A914 UC
Descoperire
Descoperitor Max Wolf
Data descoperirii 12 mai 1917
Locul descoperirii Observatorul Königstuhl
Heidelberg
Caracteristicile orbitei
Epoca Epoca 18 august 2005
Excentricitate (e) 0,2651763
Semiaxa mare (a) 2,3217899 UA
Periheliu (q) 1,706 UA
Afeliu (Q) 2,938 UA
Perioadă orbitală (P) 3,539 a
Înclinație (i) 6,19680°
Longitudinea nodului ascendent (Ω) 120.895°
Anomalia medie (M0) 279,951°
Argumentul periheliului (ω) 196,437°
Date fizice

870 Manto este o planetă minoră ce orbitează Soarele, făcând parte din centura principală. Inițial, obiectul a avut denumirea 1917 BX.

Descoperirea[modificare | modificare sursă]

Obiectul a fost descoperit la 12 mai 1917, de astronomul german Max Wolf, de la Observatorul Königstuhl.

Denumirea[modificare | modificare sursă]

Numele său se referă la Manto, personaj din mitologia greacă și mamă a lui Ocnus, considerat fondatoare a orașului Mantova, căruia i-a dat numele.[1]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

870 Manto prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,3217899 UA și de o excentricitate de 0,2651763, înclinată cu 6,19680° în raport cu ecliptica.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vergiliu, Eneida, Traducere de George Coșbuc (1980), Cartea a X-a, 197-199. p.344.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vergilius, Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers

Legături externe[modificare | modificare sursă]