(E)-stilben

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
(E)-stilben
Stilbene trans structure.svg
Trans-stilbene-from-xtal-3D-balls.png
Nume IUPAC
(E)-1,2-difeniletenă
Alte denumiri
Trans-stilben
(E)-stilben
Identificare
Număr CAS 103-30-0
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C14H12
Aspect solid
Masă molară 180,25 g/mol
Proprietăți
Densitate 0,9707 g/cm3
Starea de agregare solidă
Starea de agregare
Punct de topire 122-125 °C
Punct de fierbere 305-307 °C
Solubilitate insolubil în apă
Solubilitate
Solubilitate în apă
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere >112 °C
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Reglementări europene
Xi : Iritant
Iritant,
Fraze R R22, R37, R38, R62
Fraze S S22, S26, S36, S37, S45
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
1
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

(E)-stilbenul sau trans-stilbenul este o hidrocarbură formată dintr-o catenă de trans-etenă substituită la fiecare capăt cu două grupări fenil. Denumirea de stilben derivă din cuvântul grecesc stilbos, care înseamnă „strălucitor”.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice și izomerie[modificare | modificare sursă]

Trans-stilbenul este unul dintre cei doi izomeri ai difeniletenei, celălalt fiind (Z)-stilbenul, sau cis-stilbenul. (Z)-stilbenul are un punct de topire de 5–6 °C, în timp ce (E)-stilbenul se topește la aproximativ 124 °C. [1] Și celelalte proprietăți fizice ale celor doi compuși ne arată cât de diferiți sunt aceștia.

Tabelul 1. Presiunea vaporilor[2]

Izomer Temperatura (°C) Presiunea vaporilor (kPa)
cis-stilben 100 0,199
cis-stilben 125 0,765
cis-stilben 150 2,51
trans-stilben 150 0,784

Obținere[modificare | modificare sursă]

Trans--stilbenul se obține prin reducerea benzoinei cu zinc amalgamat. [1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 347 (secțiunea Stilbenul)
  2. ^ Lide, David (1995). CRC Handbook of Chemistry and Physics, 76th edition. USA: CRC Press, Inc.. pp. 6–107. ISBN 0-8493-0476-8 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Surse externe[modificare | modificare sursă]