Sari la conținut

Ținutul Putnei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Putna
—  ținut și diviziune administrativă istorică[*]  —

Țară Moldova
Regiune istoricăȚara de Jos
Dispariție Modificați la Wikidata

ReședințăFocșani

Guvernare
 - Ispravnic

Prezență online

Harta Moldovei 1601–1718
Harta Moldovei 1601–1718
Harta Moldovei 1601–1718

Ținutul Putnei a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos. În nord se învecina cu ținutul Bacăului și ținutul Romanului, la est - cu ținutul Tecuciului, în sud avea graniță cu Țara Românească și la vest - cu Ardealul.

Sigiliul Divanului Principatului Moldovei cu stema țării înconjurată de 21 de medalioane cu stemele ținutale

Stemele ținuturilor apar pentru prima dată pe Sigiliul Divanului Principatului Moldovei (cca. 1806-1812). Stema ținutului Putna este reprezentat de un medalion în care se află zeul Bachus călare pe un butoi (poloboc) și ținând o cană în mâna dreaptă. Butoiul, în calitate de element heraldic, a fost utilizat la elaborarea stemelor județelor Putna și Vrancea.

Prima atestare documentară a ținutului Putnei datează la 30 aprilie 1555. Catastihul fiscal întocmit în anul 1591 înregistrează în ținutul Putna 2040 de țărani birnici (capi de familie), 311 boieri și curteni, 42 vătafi, 315 țărani răzeși, 40 fețe bisericești, în total au fost numărate 2.748 gospodării.[1] În perioada domniei lui Constantin Mavrocordat (1741-1743) a fost implementată reforma administrativ-teritorială, prin care ținuturile Moldovei sunt divizate în ocoale.[2]

Dimitrie Cantemir oferă următoarea caracterizare a ținutului Putnei (Ager Putnensis) în Descrierea Moldovei: se vede că-și are numele dela apa Putnei. Aici este Focșanii, târgușor lângă râul Milcov la marginile Țării Românești. Starostele de aici administra ținutul. Adjudul, târgușor puțin însemnat pe Siret în sus. La piciorul muntelui Vrancei, nu departe de Mira, mănăstire întemeiată de principele Constantin Cantemir, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, dar nu s'a putut afla vre-o urmă, nici de timpul zidirei nici al ziditorului. Locul se chiamă astăzi Crăciuna.''[3]

Lista localităților conform recensământului din anii 1774, grupate după ocoale:

Ocolul Polocinului

Homoci, Ungureni, Șăndrești, Cornii de Sus, Cornii de Jos, Florești, Jurjini, Scărișoara, Gălișăștii, Gura Răcătăului, Zlătarii, Vivorenii, Năneștii, Petreștii, Bâțcani.

Ocolul Răcăciuniului

Conțăști, Sascutului, Valea Sacă, Pincești, Cucova, Orbenii, Scurta, Parava, Teiuș, Drăgușeni, Găiștenii, Răcăciune.

Ocolul Luncii

Mărășăști, Pădureni, Călimănești, Domnești, Păunești, Ruginești, Anghelești, Dumești, Buda, Copăcești, Bâlca, Popeni, Urechești-Mocani, Cornățel, Urecheștii-Țăreni, Ploscuțănii.

Ocolul Zăbrăuțului

Cruce de Jos, Satul Nou, Crucea de Sus, Străoanii de Jos, Străoanii de Sus, Muncelul, Fitionești, Diocheți, Spărieți, Movilița.

Ocolul Șușiței

Tăbucești, Răcoasa, Câmpurile, Soveja, Vizantia.

Ocolul Vrancei

Năruja, Poiana, Spinești, Păulești, Nerejul, Coza, Tulnici, Negrilești, Bârsănești, Găurile, Valea Sării, Colacul, Căliman, Voloșcani.

Ocolul Gârlelor

Căpotești, Purcelești, Bălotești, Găgești, Vităneștii de sub Măgură, Cucuieții de sub Măgură, Ireștii de sub Măgură, Ireștii de Sus, Șărbești, Cucuieții de Sus, Clipicești, Vităneștii de Sus, Codrul Sârbilor, Țifești, Oleșăști, Bătinești, Slobozia Morile Preciștii, Făurei.

Ocolul Milcovului de Sus

Floreștii de Sus, Botești, Pățești, Vincsăști, Grozești, Odobești, Pădureni, Căpătan, Miera, Șândilarii de Gios, Șândilarii de Sus.

Ocolul Milcovului de Gios

Vadul Turcului, Mândreștii Vechi, Slobozie Nouă de la Mândrești, Jorăști, Zătonul, Rădulești, Târgul Focșani.

  1. ^ Documente privind istoria României. Veacul XVI A. Moldova. Volumul IV (1591-1600). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952, pp.4-6.
  2. ^ Borcea, Ștefan (). „De ce s-a numit Vrancea, peste 500 de ani, județul Putna. Celebra mănăstire se află la sute de kilometri mai în nord”. Adevărul. 
  3. ^ Cantemir, Demetrius. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. 1714.