Sari la conținut

Ținutul Putnei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Putna
—  ținut și diviziune administrativă istorică[*]​  —

Țară Moldova
Regiune istoricăȚara de Jos
Prima atestare30 aprilie 1555
Desființat1864

ReședințăFocșani

Guvernare
 - Ispravnic

Prezență online

Harta Moldovei 1601–1718
Harta Moldovei 1601–1718
Harta Moldovei 1601–1718

Ținutul Putnei a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos. În nord se învecina cu ținutul Bacăului și ținutul Romanului, la est - cu ținutul Tecuciului, în sud avea graniță cu Țara Românească și la vest - cu Ardealul.

Sigiliul Divanului Principatului Moldovei cu stema țării înconjurată de 21 de medalioane cu stemele ținutale

Stemele ținuturilor apar pentru prima dată pe Sigiliul Divanului Principatului Moldovei (cca. 1806-1812). Stema ținutului Putna este reprezentat de un medalion în care se află zeul Bacchus călare pe un butoi (poloboc) și ținând o cană (cupă) în mâna dreaptă. Butoiul, în calitate de element heraldic, a fost utilizat la elaborarea stemelor județelor Putna și Vrancea.[1][2]

Prima atestare documentară a ținutului Putnei datează la 30 aprilie 1555. Catastihul fiscal întocmit în anul 1591 înregistrează în ținutul Putna 2040 de țărani birnici (capi de familie), 311 boieri și curteni, 42 vătafi, 315 țărani răzeși, 40 fețe bisericești, în total au fost numărate 2.748 gospodării.[3] În perioada domniei lui Constantin Mavrocordat (1741-1743) a fost implementată reforma administrativ-teritorială, prin care ținuturile Moldovei sunt divizate în ocoale.[4]

Dimitrie Cantemir oferă următoarea caracterizare a ținutului Putnei (Ager Putnensis) în Descrierea Moldovei: se vede că-și are numele dela apa Putnei. Aici este Focșanii, târgușor lângă râul Milcov la marginile Țării Românești. Starostele de aici administra ținutul. Adjudul, târgușor puțin însemnat pe Siret în sus. La piciorul muntelui Vrancei, nu departe de Mira, mănăstire întemeiată de principele Constantin Cantemir, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, dar nu s'a putut afla vre-o urmă, nici de timpul zidirei nici al ziditorului. Locul se chiamă astăzi Crăciuna.[5][6]

Denumirea de ținutul Putnei a purtat-o și zona dintre Siretul Mare și Sirețel cu cele 10-15 sate[7]. Unul dintre aceste sate, în partea cea mai de sud a acestui Ținut, era Dimăceni/Dămăceni iar zona înconjurată de vechea albie a Siretului, numită azi Cotul Vulturului, din comuna Vulturu, Vrancea și care are o suprafață de aproximativ 75 de hectare, a purtat numele de Soci cel puțin din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea[8]. În partea de sud a acestui Ținut al Putnei, peste graniță, pe partea dreaptă a Sirețelului, în Muntenia, se afla Târgul Soci[9][10][11]. După înfrângerea rușinoasă de la 1471 de la Soci[12], Radu cel Frumos construiește în grabă din pământ și lemn, peste graniță, în Moldova, Cetatea Crăciuna,[6] pe această suprafață de aprox.75 de hectare care astăzi poartă numele de Cotul Vulturului în localitatea Vulturu de Jos,[13]Comuna Vulturu, Vrancea. După dobândirea Cetății Crăciuna[6](nu se știe prin ce mijloace) la anul 1482, la ceva mai mult de un deceniu de la zidirea Mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare zidește o biserică lângă Cetatea Crăciuna, aici la graniță, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, la fel cu hramul Mănăstirii Putna de la Suceava. Biserica se află în localitatea Vulturu de Jos[13] din Comuna Vulturu, Vrancea și exista și la anul 1754 ca o biserică de lemn[14][15] iar la anul 1686 funcționa ca schit[16]. Singurul pârcălab de Crăciuna pomenit este Mihul[17], care apare într-un act domnesc din mai 1484. Această Cetate Crăciuna a purtat, conform documentelor vremii, și numele de Putna[18]. Astfel găsim pe prima hartă cunoscută a Moldovei de la 1595[19] și ulterior pe celelalte hărți ale vremii, la sudul acestui ținut al Putnei, pe malul Stâng al Siretului, cetatea Pudna, Pudna Nova (Pudna noua).

Lista localităților conform recensământului din anii 1774, grupate după ocoale:

Ocolul Polocinului

Homoci, Ungureni, Șăndrești, Cornii de Sus, Cornii de Jos, Florești, Jurjini, Scărișoara, Gălișăștii, Gura Răcătăului, Zlătarii, Vivorenii, Năneștii, Petreștii, Bâțcani.

Ocolul Răcăciuniului

Conțăști, Sascutului, Valea Sacă, Pincești, Cucova, Orbenii, Scurta, Parava, Teiuș, Drăgușeni, Găiștenii, Răcăciune.

Ocolul Luncii

Mărășăști, Pădureni, Călimănești, Domnești, Păunești, Ruginești, Anghelești, Dumești, Buda, Copăcești, Bâlca, Popeni, Urechești-Mocani, Cornățel, Urecheștii-Țăreni, Ploscuțănii.

Ocolul Zăbrăuțului

Cruce de Jos, Satul Nou, Crucea de Sus, Străoanii de Jos, Străoanii de Sus, Muncelul, Fitionești, Diocheți, Spărieți, Movilița.

Ocolul Șușiței

Tăbucești, Răcoasa, Câmpurile, Soveja, Vizantia.

Ocolul Vrancei

Năruja, Poiana, Spinești, Păulești, Nerejul, Coza, Tulnici, Negrilești, Bârsănești, Găurile, Valea Sării, Colacul, Căliman, Voloșcani.

Ocolul Gârlelor

Căpotești, Purcelești, Bălotești, Găgești, Vităneștii de sub Măgură, Cucuieții de sub Măgură, Ireștii de sub Măgură, Ireștii de Sus, Șărbești, Cucuieții de Sus, Clipicești, Vităneștii de Sus, Codrul Sârbilor, Țifești, Oleșăști, Bătinești, Slobozia Morile Preciștii, Făurei.

Ocolul Milcovului de Sus

Floreștii de Sus, Botești, Pățești, Vincsăști, Grozești, Odobești, Pădureni, Căpătan, Miera, Șândilarii de Gios, Șândilarii de Sus.

Ocolul Milcovului de Gios

Vadul Turcului, Mândreștii Vechi, Slobozie Nouă de la Mândrești, Jorăști, Zătonul, Rădulești, Târgul Focșani.

  1. ↑ Andrieș-Tabac, Silviu; Ciobanu, Tudor. Un nou document din 1815 cu amprenta sigiliului Divanului Cnejiei Moldovei. In: Heraldica Moldaviae, Ed. Ediția XXVII, 27 aprilie 2023, Chișinău. Chișinău: Lexon-Prim, 2024, Volum 6, pp. 15-32. ISBN 978-9975-87-449-6.
  2. ↑ Ștefan Borcea. Neînțelegeri pe stema județului, cu Zeul Bachus băgat la mijloc. Adevărul, 11 ianuarie 2018.
  3. ↑ Documente privind istoria României. Veacul XVI A. Moldova. Volumul IV (1591-1600). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952, pp.4-6.
  4. ↑ Borcea, Ștefan (). „De ce s-a numit Vrancea, peste 500 de ani, județul Putna. Celebra mănăstire se află la sute de kilometri mai în nord”. Adevărul.
  5. ↑ Cantemir, Demetrius. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. 1714.
  6. 1 2 3 Preot Maricel Jugănaru. „Central and Eastern European Online Library”. Maricel Jugănaru, „Date istorico-topografice privitoare la Cetatea Craciuna in vremea domnitorului Stefan cel Mare si Sfant, Glasul Bisericii, nr. 7-9, 2020, pp.35-79. Accesat în .
  7. ↑ Cihodaru Alexandru. „Biblioteca județeană Mureș” (PDF). Cartea pentru Studenți, Alexandru cel Bun, p.10, rândul 12-13. Accesat în .
  8. ↑ Constantinescu-Mircești și Dragomirescu, Constantin și Ion (). „Un document din anul 1760 explică: „Fiind despre Țara Muntenească satul care se chiamă Socii lui Donie cu numele Socilor din cea parte, prefăcând oamenii cum este margine și de iastă parte pe hotarul Dimăcenilor, au început de la o vreme a se zice Soci și oamenilor ce trăiau la acest capăt de hotar al Dimăcenilor."”. Studii și Articole de Istorie, nr.6, 1964, p. 79, rândurile 35-39. Accesat în .
  9. ↑ Maricel Jugănaru. „REVISTA MONUMENTELOR ISTORICE”. rmi.patrimoniu.gov.ro. Accesat în .
  10. ↑ Dumitru, Ciprian (). „Târgul medieval Soci, descoperit în comuna Vulturu”. Monitorul de Vrancea. Accesat în .
  11. ↑ Jugănaru, Maricel (). „Târgul Soci la Hângulești, Vrancea, la Zidurile lui Donie/Done Damian care, la anul 1705, deținea funcția de "vel căpitan za margine". Moșia sa se întindea de la Hângulești până la Dălhăuți. Zidurile au fost descoperite/decopertate în anul 1982 de Preot Maricel Jugănaru dar...după anul 1990 terenul a fost redat agriculturii cu consecințele de rigoare”. R.M.I. nr.1-2/2011-2014. Accesat în .
  12. ↑ Constantin C. Giurescu. „Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale”. Studii și Materiale de Istorie Medie, vol.4, ”Despre Lupta de la Soci”, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1960, p.423. Accesat în .
  13. 1 2 von Bawr, Friedrich Wilhelm (). Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie, publiés par Monsieur de Bauer. A Francfort et Leipsic: chez Henry-Louis Broenner. p. 114. "GULTOR village de 120 maisons, avec une èglise, sur le lac Serezul"(Vulturu sat cu 120 case, cu o biserică, pe lacul Siret[Sirețel])
  14. ↑ Preot Maricel Jugănaru. „Central and Eastern European Online Library”. Preot Maricel Jugănaru, „Date istorico-topografice privitoare la Cetatea Craciuna in vremea domnitorului Stefan cel Mare si Sfant, Glasul Bisericii, nr. 7-9, 2020, p.70, rândurile 20-24, apud, Anuar Cassa Bisericii, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1909, p. 398. Accesat în .
  15. ↑ Anuar. „Biblioteca Digitală BCU Cluj”. Administratiunea cassei Bisericii, Bucuresti, 1909. Accesat în .
  16. ↑ Solomon & Stoide, Constantin & C.A. (). „"SARAFIN GĂER monahu și egumenul ot Hulturul", la anul 1686;”. Documente tecucene : secolele XVII - XIX. Volumul III, Tipografia Lupașcu, Bârlad, 1941, p. 31, rândul 2; vezi N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova, București, 1974, p. 927 [Schitul Vulturul (Hulturul, sec. XVII)]; la fel, vezi și: Anuarul Eparhiei Roman, 1936, p. 231: „Biserica parohială «Adormirea maicii Domnului», <despre> care se crede că a fost mănăstire, datând de prin sec. XVI [...]”. Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
  17. ↑ Leon Șimanschi, Georgeta Ignat, Dumitru Agache (eds.),. „Scribd”. Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vol. 2, (1449-1486), Actul domnesc din anul 1484(6992) mai 13, Suceava, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976, (Documentul 260), p. 398. Accesat în .
  18. ↑ Grigore Ureki, contributor, Mihail Kogălniceanu. „Biblioteca Digitală a Bucureștilor”. Cronicele României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei, vol. 01, Editura Imprimeria Națională, 1872, p.161, rândul 13-15. Accesat în .
  19. ↑ BRONIOVIUS, Martinus (). „Prima hartă a Moldovei publicată sub numele "Moldaviae, Finitimarumque Regionum Typus" în Viena în anul 1595”. RUDERMAN | RareMaps.com. Accesat în .