Ținutul Hotărniceni
| Ținutul Hotărniceni | |
| — Ținut — | |
| Țară |  Moldova |
|---|---|
| Regiune istorică | Țara de Jos |
| Reședință | Gura Galbenei |
| Suprafață | |
| - Total | 1,651 km² |
| Populație (1803) | |
| - Total | 7.650 locuitori |
| - Densitate | 4,9 loc./km² |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ținutul Hotărniceni era unul dintre ținuturile din Țara de Jos a Moldovei, creat în 1774 pe teritoriul „celor două ceasuri” ocupate între 1711 și 1774 de tătarii nohai. În cursul războiului ruso-turc din 1768-1774 aceștia au fost deportați în Caucaz, de unde s-au întors mai puțini ca număr, nemaiputând controla pământurile de la nord de hotarul lui Halil Pașa. Dat fiind faptul că niciun boier n-a reclamat aceste pământuri, domnitorul Grigore al III-lea Ghica le-a dăruit celor doi fii ai săi. Acolo s-a reașezat rapid populația românească.[1][2] Mai târziu, moșiile din ținut au ajuns în stăpânirea comisului Ioan Balș.[3]
Teritoriul ținutului reprezenta o fâșie îngustă între ținutul Orhei-Lăpușna la nord și Valul lui Traian de Sus la sud. Se învecina cu raiaua Tighinei la est, satele hănești la sud-est și ținutul Codru la sud-vest. Reședința sa era satul Gura Galbenei.[4] În 1816 a fost contopit cu ținutul Codru, iar deja în 1818 a ajuns în componența ținutului Tighina.[3]
Stemă
[modificare | modificare sursă]
Sigiliul Divanului Cnejiei Moldovei (cca. 1806 - 1812) - cea mai veche imagine cunoscută care a conservat simbolurile ținutale - conține stema ținutului Hotărniceni reprezentată de un medalion cu o rață spre dreapta pe o terasă.[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Dmitriev (Dimitriu), Pavel. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772–1773, 1774 и 1803). Chișinău, Știința, 1773, pp. 34-35.
- ^ Poștarencu, Dinu. Hotarele raialei Bender. In: Revista de Istorie a Moldovei, 2015, nr. 2(102), pp. 123-131. ISSN 1857-2022.
- ^ a b Poștarencu, Dinu. "Organizarea administrativ-teritorială a Basarabiei în perioada țaristă." Tyragetia, 2009, p. 204
- ^ Martea, Eugenia. "Prima mențiune documentară a satului Gura Galbenei." Tyragetia, 2012, p. 78.
- ^ Andrieș-Tabac, Silviu. Heraldica teritorială a Basarabiei și Transnistriei. Chișinău: Editura Museum, 1998, p. 32-33.
