Țara Onutului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Onut.
Arealul unde sunt situați Bolohovenii și posibilele cnezate timpurii ale vlahilor de la Nistru, inclusiv Onutul.
Reproducerea icoanei de la 1689 menționată de Romulus Seișanu.
Actuala biserică a „Proslăvirii” din Onut, de stil moldovenesc.

Onut este o localitate de pe malul drept al Nistrului, astăzi în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pe baza urmelor cetății de lemn din evul mediu timpuriu de la Onut și a unei inscripții de la Liov, împrejurimile localității (țara Onutului sau ținutul Onutului) sunt presupuse că au fost centrul unui mic cnezatvlah” (o „romanie populară” locală), aliat sau vasal al Galiției, al cărui cneaz Ioan ar fi cel evocat de inscripția de la Liov.[1][sursa nu confirmă]

Centrul religios al ținutului a putut fi localitatea Vasilău (Vasîliv în limba ucraineană), aflată la 10 km mai înspre vest, pe malul de sud al Nistrului, unde s-au descoperit ruinele unei biserici cu fundația de piatră și un cimitir plin de cruci de piatră, unele din secolul al XII-lea.[2] Această biserică ar putea fi cea mai veche biserică medievală de pe teritoriile moldovenilor. Mult timp, de la apariția statelor românești până la pierderea Bucovinei, granițele moldovenilor au fost pe linia Nistrului, depășind Onutul spre vest[3]. Hotarul de sud al Galiției trecea pe Nistru de-a lungul căruia se înșiruiau orașele și cetățile Zaleșcic, Vasilău (azi satul Vasîliv, raionul Zastavna), Onut, Bacota, Ușița, Cucelmina, Calisia.[4]

Localitatea Onut a făcut parte din Principatul Moldovei încă de la înființarea acestuia în 1359, făcând parte din Ținutul Hotinului. În ianuarie 1775, ca „răsplată” pentru neutralitatea pe care o păstrase în timpul războiului dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Austriac a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut de atunci încoace sub denumirea de Bucovina, și incluzând Onutul. În cadrul austriac, Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, a fost organizat în districte (în germană Bezirke), Onutul făcând parte din districtul Zastavna (în germană Zastawna).[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Romulus Seișanu, România: Atlas istoric, geopolitic, etnografic și economic, ed. ARED, București 2000, ISBN: 973-99131-9-9, p. 39: [1]. Icoana îl arată pe Ioan, în armură, rugându-se la Fecioara Maria cu pruncul Isus, fiind o copie din 1689 a originalelor mai vechi de la 1150, inscripția menționând în limba latină „În anul de la Domnul Iisus Christos, 1150, în cea mai apropiată Sâmbătă de la Sf. Ion Botezătorul, se odihnește nobilul domn, Ioan de Onads, ducele Valachiei”. Biserica respctivă nu este citată de Seișanu.
  2. ^ Victor Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997, p. 155.
  3. ^ Gheorghe Postică, Civilizația medievală timpurie din spațiul pruto-nistrean (secolele V-XIII), București, Ed. Academiei Române, 2007, p.241.
  4. ^ N. Kotliar, Formarea teritoriului și apariția orașelor Rusiei Haliciene-Volîniene în secolele IX-XIV, Kiev, 1985.
  5. ^ Dumitru Covalciuc, Țara Fagilor, Cernăuți-Tîrgu-Mureș, 1992 p. 23-26.