Țara Onutului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Onut.
Bolohovenii și cnezatele timpurii ale vlahilor, inclusiv Onutul

Onut este o localitate de pe malul drept al Nistrului, astăzi în regiunea Cernăuți din Ucraina, care prezintă urme ale unei fortificații de lemn, presupusă a fi fost centrul unui cnezat vlah (românesc) din evul mediu timpuriu. Întinderea acestui cnezat este necunoscută dar este presupusă redusă, cuprinzând cel mult nord-vestul Basarabiei, nordul Bucovinei și cel al actualelor județe românești Suceava și Botoșani.

Actuala biserică a „Proslăvirii” din Onut este de stil moldovenesc

Istoric[modificare | modificare sursă]

Nicolae Iorga citează în marginea Liovului, „o biserică”[1] „unde există” (sau a existat) „o icoană dăruită de” (sau închinată lui) „Ioan ducele Vlahilor de la Onut”. Inscripția este o copie din 1689 a originalului mai vechi de la 1150, menționând: „Din anul de la Domnul Isus Christos 1150, în cea mai apropiată Sâmbătă de la Sf. Ioan Botezătorul, se odihnește nobilul domn Ioan de Onads ducele Vlahiei”. Se presupune că acest domn Ioan de la Onut a putut conduce un mic cnezat local, aliat sau vasal probabil al cneazului Galiției, care s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii cumanilor[2].

Centrul religios al cnezatului se pare că a fost în localitatea Vasilău (Vasîliv în limba ucraineană), aflată la 10 km mai înspre apus, tot pe malul de sud al Nistrului, unde s-au descoperit ruinele unei biserici cu temelia de piatră și un cimitir plin de cruci de piatră, unele din secolul al XII-lea.[3] Această biserică ar putea fi cea mai veche biserică medievală de pe teritoriile moldovenilor. Mult timp, granițele moldovenilor au fost pe linia Nistrului, depășind Onutul spre vest, de la apariția statelor românești până la pierderea Bucovinei.[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cu probabilitate, ținând cont de data construirii și inventarul icoanelor, biserica „Înălțării Maicii Domnului” din Pustomity
  2. ^ Nicolae Iorga, Momente istorice, Cultura națională, București, 1927.
  3. ^ Victor Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997, p. 155.
  4. ^ Dumitru Covalciuc, Țara Fagilor, Cernăuți - Tîrgu-Mureș, 1992 p. 23-26.

Legături externe[modificare | modificare sursă]