Țapoc, Fălești
| Țapoc | |
| Țăpeni | |
| — Sat — | |
  Țapoc Țapoc (Moldova) | |
| Coordonate: 47°42′28″N 27°53′46″E / 47.70778°N 27.89611°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Fălești |
| Comună | Natalievca |
| Atestare | 1900[1][2] |
| Suprafață | |
| - Total | 0,65 km² |
| Populație (2004) | |
| - Total | 147 locuitori |
| - Densitate | 226,1 loc./km² |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-5936 |
| Prefix telefonic | +373 (0) a59 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Țapoc (Țăpeni) este un sat situat în vestul Republicii Moldova, în Raionul Fălești. Aparține administrativ de comuna Natalievca. Satul se află la distanța de 25 km de Fălești, 7 km de Bălți și 127 km de Chișinău.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Pe teritoriul satul a existat o așezare datată cu anul 1700 î.e.n. Obiectele colectate pe locul vetrei datează din epoca bronzului (sec. XIV-XII î. Hr.) Este vorba de grămezi de cenușă și diferite obiecte, mai ales vase de lut, caracterisitce pentru epoca menționată. Aici s-au păstrat și 4 movile funerare, mărturire materială că pe aceste meleguri au staționat, în citeva rînduri cete de nomazi.[3][4]
Satul actual a fost atestat documentar pentru prima dată în 1900.[5][6]
Dicționarul satatistic al Basarabiei din 1923 înregistrează 45 clădiri, 114 bărbați, 112 femei, poștă rurală, primărie.[7]
În anul 1928 au fost numărați 178 locuitori.[8]
Din punct de vedere administrativ satul Țăpeni era incluc în comuna Pravila-de-Sus, județul de Bălți, se afla în jurisdicția Judecătoriei de Ocol și Tribunalului din Bălți.[8]
La recensământul din 1930 au fost înscriși 293 locuitori, inlusiv români - 23 persoane, ucraineni - 253 persoane și polonezi - 8 persoane. După limba maternă, populația satului constituia: limba română - 33 persoane și limba ucraineană - 260 persoane.[9]
Între anii 1942-1944 făcea parte din comuna Pravila de Sus, plasa Bălți, județul Bălți.[10]
În anul 1941 în Țăpeni au fost înregistrate 98 și 370 oameni.[11]
În perioada sovietică locuitorii erau angajați în colhozul „Șevcenko” cu sediul în satul Nataliev. În țapoc funcționau un club și un punct de felceri și moașe. Copii din sat frecventau școlile din orașul Bălți.
Recensământul din anul 1989 a numărat 162 oameni, inclusiv: moldovei - 14 locuitori, ucraineni - 141 locuitori, ruși - 6 locuitori și un bulgar.[12]
Populație[modificare | modificare sursă]
Moldoveni/români (24,5%)
Ucraineni (71,4%)
Ruși (4,1%)
La recensământul populație din 2004 au fost înregistrați 147 locuitori, inclusiv 75 bărbați (51,02%) și 72 femei (48,98%). Componența etnică a satului este următoarea: ucraineni - 105 persoane, moldoveni - 36 persoane și 6 ruși.[13]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica (2009). Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ-documentar, istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: Litera AVN S.R.L.. pp. 156. ISBN 978-9975-74-064-7
- ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Vol. 2. -Chișinău: Universitas, 1991. -432 p. ISBN 5-362-00842-0
- ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. Chișinău: Știința, 2003. 508 p. ISBN 9975-67-297-3
- ^ Дергачев В. А. Памятники эпохи бронзы. Кишинев, 1973, с. 78.
- ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi: Îndreptar bibliografic. Volumul 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991, pp. 360. ISBN 362-00842-0
- ^ Eremia A., Răileanu V. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ documentar istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: Litera AVN, 2009, pp. 165. ISBN 978-9975-74-064-7
- ^ Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 106-107.
- ^ a b Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură. București: Rudolf Mosse S.A. 1928, pp. 824.
- ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 00.
- ^ Ordonanța nr. 19. Buletinul provinciei Basarabia, nr. 2 (1 februarie 1942), pp.24.
- ^ Indicatorul localităților din România. Datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic, 1943, pp. 86.
- ^ Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială statistică. Vol. 1-4. Chișinău: Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1994.
- ^ Recensămîntul populației: Volumul 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. Chișinău: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). 492 p. ISBN 978-9975-9786-4-4