Șulem Șmil Șvarțburd

Șulem Șmil Șvarțburd
Date personale
Născut	18 august 1886 Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	3 martie 1938 (51 de ani) Cape Town, Uniunea Africii de Sud
Înmormântat	Avihayil[*][[Avihayil (human settlement in Israel)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Cetățenie	Imperiul Rus  Franța (1925–)  Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (1919–1920)  Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (–1919)
Ocupație	poet scriitor anarhist[*]​ tâlhar[*]​ ensurance agent[*][[ensurance agent |​]] clockmaker[*][[clockmaker (artisan or firm that makes and repairs clocks)|​]] militar hoț[*]​ ofițer de informații spion
Limbi vorbite	limba idiș limba ucraineană limba franceză limba rusă limba ebraică limba română
Pseudonim	Бал-Халоймес ,  Sholem
Limbi	limba idiș
Note
Premii	Croix de guerre 1914–1918
Cariera militară
Activitate
A luptat pentru	Franța  Republica Sovietică Socialistă Ucraineană  Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
Ramura	Legiunea Străină Gărzile Roșii Armata Roșie CEKA OGPU pri SNK SSSR[*][[OGPU pri SNK SSSR (Soviet national security agency (1923-1934))|​]]
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Războiul Civil Rus Bătălia de pe Somme bataille de l'Artois[*][[bataille de l'Artois (1915 battle on the Western Front during the First World War)|​]] Revoluția rusă din 1905 Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918

Șulem Șmil Șvarțburd (în rusă Самуил Исаакович Шварцбурд, în idiș שלום שװאַרצבאָרד, în franceză Samuel 'Sholem' Schwarzbard; n. 18 august 1886, Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 3 martie 1938, Cape Town, Uniunea Africii de Sud) a fost un evreu basarabean, poet moldo-francez de limbă idiș, originar din Imperiul Rus. A servit în Armata Franceză și Armata Roșie, a fost comunist și anarhist și este cunoscut pentru organizarea apărării comunităților evreiești împotriva pogromurilor din perioada premergătoare Primul Război Mondial și din timpul Războiului Civil Rus în Ucraina, precum și pentru asasinarea liderului naționalist ucrainean Simon Petliura în 1926. A scris poezie în idiș sub pseudonimul Baal-Khaloymes („Visătorul”).

Tinerețea

Șvarțburd s-a născut în 1886 la Ismail, în gubernia Basarabia a Imperiul Rus, într-o familie evreiască moldovenească, fiul lui Isaak Șvarțburd și Haia Vaîsberger. Alte surse indică Smolensk ca loc de naștere. Numele său real era Șulem. După ce guvernul imperial rus a emis un ordin prin care toți evreii trebuiau să se mute la peste 50 de km de graniță, familia sa s-a mutat la Balta, în regiunea Podolia de sud, unde Șvarțburd a crescut. Ceilalți trei frați ai săi au murit în copilărie, iar mama lui a decedat în aceeași perioadă. În 1900, la vârsta de 14 ani, a devenit ucenic la un ceasornicar, Israel Dik.

În timpul uceniciei, în 1903, s-a apropiat de socialism și a început să agite pentru un grup revoluționar numit „Iskra”, probabil legat de revista lui Vladimir Lenin cu același nume. În timpul Revoluției Ruse din 1905, se afla în Kruti, la 48 km nord de Balta, unde lucra „reparând ceasuri pentru cazaci”, după propriile sale cuvinte. După ce a participat la acțiuni paramilitare evreiești în Balta, a fost arestat și închis temporar în închisorile din Proskurov și Balta. A fost eliberat în urma unei amnistii generale acordate de autoritățile țariste. Temându-se de noi arestări, a fugit în Regatul României, apoi în Austro-Ungaria, mai întâi la Cernăuți, locuind și lucrând ulterior în mai multe orașe, inclusiv capitalele Viena și Budapesta (unde a fost arestat pentru că a încercat să jefuiască un restaurant), dar și în Liov, unde a adoptat anarhismul, în special învățăturile lui Piotr Kropotkin.

Franța (1910–1917)

În ianuarie 1910, la vârsta de 23 de ani, s-a stabilit la Paris, lucrând pentru mai mulți ceasornicari.

Primul Război Mondial

Cu o zi înainte de înrolare, s-a căsătorit cu iubita sa din ultimii trei ani, Anna Render, o emigrantă din Odesa. La 24 august 1914, Șvarțburd și fratele său s-au înrolat în Legiunea Străină Franceză. A participat la Bătălia a Doua de la Artois, lângă Arras, în mai 1915. A fost transferat în Regimentul 363 Infanterie francez, în pădurile din Vosges. A fost împușcat în plămânul stâng, fiindu-i fracturată scapula și fiindu-i lezat plexul brahial, dar a supraviețuit și a fost decorat cu Croix de guerre. Brațul stâng i-a rămas aproape inutilizabil.

Revoluția Rusă (1917–1919)

A fost demobilizat în august 1917 și în septembrie a călătorit cu soția sa în Republica Rusă. Pe vasul francez Melbourne, a fost arestat pentru agitatie comunistă și predat autorităților ruse de la Arhangelsk. Ulterior, a ajuns la Petrograd, unde s-a înrolat în Gărzile Roșii (1917–1920), mai întâi în brigada lui Semion Roșal, iar ulterior comandând o unitate de 90 de oameni în brigada lui Grigori Kotovski. Cu această brigadă a luptat împotriva Armatei Regale Române în Basarabia, în 1918, participând și la răscoala de la Tighina. A servit ulterior într-un batalion special al CEKA în Ucraina.

Inițial a simpatizat cu guvernul bolșevic, însă a devenit deziluzionat după ce acesta a lichidat violent opoziția.

În timpul haosului post-ocupare germană, a supraviețuit unei infecții severe de tifos și a lucrat pentru școlile sovietice. A încercat să înființeze școli anarhiste independente, dar a colaborat cu bolșevicii în centralizarea sistemului școlar. În iunie 1919, a fost acceptat într-o „Brigadă Internațională” și a participat la luptele cu forțele combinate ale lui Simon Petliura și Anton Denikin. A fost martor al devastării provocate de pogromuri în Kiev și Odesa, unde familia sa a suferit pierderi enorme: 14 membri, inclusiv unchiul său favorit, au fost uciși.

Întoarcerea în Franța (1920–1927)

Dezamăgit de rezultate revoluției, Șvarțburd s-a stabilit din nou la Paris în 1920 și a deschis un atelier de ceasornicărie. A fost activ în mișcarea muncitorească franceză ca anarhist și a devenit cetățean francez în 1925. A colaborat cu anarhiști emigrați din Rusia și Ucraina, printre care Volin, Aleksandr Berkman, Emma Goldman, Nestor Mahno și Peter Arșinov. A scris pentru ziarul anarhist american Freie Arbeiter Stimme sub pseudonimul „Sholem” (care în idiș înseamnă „pace”).

A fost inspirat de contele Tolstoi, care avea, de asemenea, idei anarhiste.

Asasinarea lui Petliura (1926)

În 1924, Simon Petliura, fost lider al Republicii Populare Ucrainene, s-a mutat la Paris. Șvarțburd, care și-a pierdut familia în pogromurile din 1919, l-a considerat responsabil pentru acestea și a plănuit asasinarea sa. La 25 mai 1926, lângă librăria Gibert, pe Rue Racine din Cartierul Latin, Paris, l-a împușcat pe Petliura de șapte ori, după care a declarat: „Am ucis un mare asasin”. Surse rusești susțin că Șvarțburd ar fi fost agent al OGPU la momentul crimei.

Procesul lui Șvarțburd (1927)

Procesul a început pe 18 octombrie 1927. Apărarea a fost condusă de juristul francez Henri Torrès. Șvarțburd și-a motivat acțiunea prin dorința de a răzbuna victimele pogromurilor, în timp ce acuzarea încerca să demonstreze că Petliura nu era responsabil și că Șvarțburd era agent sovietic. După opt zile de proces, juriul l-a achitat. A petrecut 18 luni în arest, în timpul anchetelor.

Mai mulți intelectuali și-au exprimat sprijinul pentru Șvarțburd. Printre ei se află Romain Rolland, Henri Barbusse, Maxim Gorki, Victor Margueritte, Albert Einstein, Paul Langevin, Aleksandr Kerenski și Mihály Károlyi.

După proces, a încercat să emigreze în Mandatul britanic pentru Palestina, dar autoritățile britanice i-au refuzat viza. În 1933 a călătorit în Statele Unite ale Americii, unde și-a reconstituit rolul în filmul crimei. În 1937 a plecat în Africa de Sud, unde a murit la Cape Town pe 3 martie 1938. În 1967, rămășițele sale au fost transportate în Israel.

Activitate literară

Șvarțburd a publicat numeroase lucrări în idiș sub pseudonimul Baal-Khaloymes („Stăpânul viselor”):

• Troymen un virklekhkeyt (Visuri și realitate, Paris, 1920)
• In krig mit zikh aleyn (În război cu mine însumi, Chicago, 1933)
• Inem loyf fun yorn (De-a lungul anilor, Chicago, 1934)

Manuscrisele lui Șvarțburd sunt arhivate la YIVO Institute for Jewish Research din New York, salvate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de istoricul Zosa Szajkowski.

Galerie

• 
  Șulem Șvarțburd
• 
  Familia lui Șulem Șvarțburd
• 
  Șulem Șvarțburd (în stânga, în picioare) la procesul său, în 1928
• 
  Mormântul lui Șulem Șvarțburd
• 
  Placă memorială la mormântul lui Șvarțburd din Israel
• 
  Strada Șulem Șvarțburd în Beer Șeva, Israel