Sari la conținut

Ștefania Cristescu-Golopenția

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ștefania Cristescu-Golopenția
Date personale
Nume la naștereȘtefania Cristescu Modificați la Wikidata
Născută[1] Modificați la Wikidata
Craiova, România Modificați la Wikidata
Decedată (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAnton Golopenția Modificați la Wikidata
CopiiSanda Golopenția-Eretescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieetnologă[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București
École pratique des hautes études
Collège de France  Modificați la Wikidata

Ștefania Cristescu-Golopenția (născută Ștefania Cristescu; n. , Craiova, România – d. , București, România) a fost un etnolog român.[2][3]

Studiază la Liceul „Regina Elisabeta” din Craiova[4] și își obține licența la Facultatea de Litere și Filosofie din București în 1930.[5] În perioada 1930-1932 era îndrumată pentru lucrarea de doctorat în sociologie și filosofie de Dimitrie Gusti și Ovid Densusianu, lucrând în același timp la Institutul de Statistică. La sfârșitul lui 1932 plecă la specializare în Franța.[6] Studiază alături de Marcel Cohen (lingvistică, etnografie și sociologie), Antoine Meillet și Marcel Mauss la Sorbona și apoi la École pratique des hautes études și la Collège de France. În 1934 își obține diploma în sociologie la Sorbona.[7]

Activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

Între 1934 și 1936 își continuă studiile de doctorat în țară și lucrează ca bibliotecară la Seminarul de sociologie. Predă limba și literatura română în Caransebeș (1936-1938) și apoi la București (1940-1952). A participat la campaniile pentru colectarea de date sociologice inițiate de Dimitrie Gusti.[4] După moartea soțului, sociologul Anton Golopenția, începe să predea și la școala generală (1952-1963).[8][9]

A contribuit la revistele „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Sociologie românească” și „Revista de folclor”.

Opera literară

[modificare | modificare sursă]
  • Credințe și rituri magice, București, 1944;[10]
  • Descântece din Cornova - Basarabia, Providence (Statele Unite), 1984 (este publicată postum de fiica sa, Sanda Golopenția - Eretescu[4]);
  • Gospodăria în credințele și riturile magice ale femeilor din Drăguș (Făgăraș). Ediția a III-a. Cuvânt înainte și note de Sanda Golopenția, editura Paideia, București, 2002;
  • Sporul vieții. Jurnal, studii și corespondență. Text stabilit, introducere și note de Sanda Golopenția, editura Paideia, București, 2007.
  1. ^ a b „Ștefania Cristescu-Golopenția” (în engleză). Library of Congress Authorities[*]. Wikidata Q13219454. Accesat în . 
  2. ^ http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2013/06-ICuceu.pdf
  3. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Enciclopedia personalităților feminine din România. Meronia. p. 109. 
  5. ^ Sanda Golopenția. „CRONOLOGIA VIEŢII ŞI OPEREI ŞTEFANIEI CRISTESCU-GOLOPENŢIA”. Revista Română de sociologie serie nouă, anul XXIV, nr. 3-4, p. 184. 
  6. ^ Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.340
  7. ^ 110 ani de la nașterea etnologului român Ștefania CRISTESCU-GOLOPENȚIA (1908-1978) « Românii din Jurul României 
  8. ^ Terenul etnografic in conceptia Stefaniei Cristescu-Golopentia, Cooperativa Gusti,  
  9. ^ Aspera, Gospodaria in credintele si riturile femeilor din Dragus (Fagaras), Memoria.ro 
  10. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 163.