Ștefan Panaitescu
| Ștefan Panaitescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 10 iunie 1872 Cudalbi, România[1]  |
| Decedat | decembrie 1943 (71 de ani) |
| Înmormântat | Cimitirul Ghencea |
| Cetățenie |  Regatul României |
| Ocupație | militar |
| Șef de stat major al Comandamentului Trupelor din Transilvania | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1895) Locotenent (1898) Căpitan (1905) Maior (1911) Locotenent-colonel (1915) Colonel (1917) General de brigadă (1918)[2]:p. 444 |
| A comandat | 1917 - comandant al Brigăzii 7 Infanterie 1918 - comandant al Brigăzii 29 Infanterie 1918 - comandant al Brigăzii 40 Infanterie 1918 |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
Modifică date / text  | |
Ștefan Panaitescu (n. , Cudalbi, România – d. decembrie 1943) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor mari unități și unități militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.
A îndeplinit funcția de comandant de brigadă în anul 1918.[3]
Cariera militară
[modificare | modificare sursă]Ștefan Panaitescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie ale armatei române, avansând până în anul 1915 la gradul de maior. A fost locotenent-colonel în 1916, colonel în 1917 și general de brigade în 1918[4]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de Șef de Stat Major al Diviziei a 13-a Infanterie, comandant al Brigăzii 7 Infanterie și comandant al Brigăzii 29 Infanterie și al Brigăzii 40 Infanterie [3]:p. 240, 288[5]
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a fost șef de stat major al Comandamentului Trupelor din Transilvania.[6]:p. 311[7]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a acționat în calitate de șef de stat major al Comandamentului Trupelor din Transilvania în operațiile militare postbelice.
După Primul Război Mondial, generalul Ștefan Panaitescu a comandat Divizia 6 Infanterie, fiind ulterior numit subșef al Marelui Stat Major, funcție pe care a deținut-o în perioada 1 aprilie 1924 – 1 iunie 1927.[8]
În continuarea carierei sale militare, a fost numit inspector tehnic și director superior al infanteriei, iar ulterior a exercitat comanda Corpurilor 2 și 7 Armată, între 1 octombrie 1929 și 1 iulie 1931. În această perioadă a fost avansat la gradul de general de divizie.[8]
La 1 iulie 1931 a fost numit inspector general al infanteriei, iar la 10 octombrie 1931 a fost trecut în rezervă.[8]
În anul 1943, a fost avansat la gradul de general de corp de armată.[8]
Deces
[modificare | modificare sursă]A decedat la sfârșitul lunii decembrie 1943. A fost înmormântat la 30 decembrie 1943, ceremonia desfășurându-se între orele 14:00 și 16:00, la Biserica Mihai Vodă, iar înhumarea având loc la Cimitirul Ghencea, în prezența unor înalți reprezentanți ai statului și armatei, printre care Ion Antonescu, Mihai Antonescu sau Constantin Pantazi.[9][10]
Decorații
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) [2]:p. 444
Medalia Bărbăție și Credință, cu distincția „Campania din Bulgaria 1913” (1913)
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 6 iunie 1919[11]:p. 142 – „Pentru destoinicia cu care a pregătit în mod minuțios și judicios, toate lucrările pregătitoare la ofensiva din aprilie 1919, pentru deosebita activitate desfășurată pe tot timpul acțiunei.” – Înalt Decret no. 2189 din 6 iunie 1919[11]:p. 142
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Generalul Ștefan Panaitescu”. Țara (786): 3. .
- 1 2 Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- 1 2 Valeriu Avram (coord.), Războiul de reîntregire (1916-1919). Comandanți militari români, București, 2016
- ↑ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, 1915
- ↑ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ↑ Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- ↑ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- 1 2 3 4 Pogana, Ion I. (). „Generalul Ștefan Panaitescu”. Țara (786). p. 3.
- ↑ „CEREMONIA ÎNMORMÂNTĂRII GENERALULUI ȘTEFAN PANAITESCU CAVALER AL ORDINULUI „MIHAI VITEAZUL"”. Timpul (2386). . p. 9.
- ↑ „Ceremonia înmormântării generalului Ştefan Panaitescu cavaler al ordinului Mihai Viteazul"”. Curentul (5702). . p. 11.
- 1 2 Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
- Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
