Șerbești, Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Șerbești
—  Sat  —
Șerbești- vedere panoramică virtuală
Șerbești- vedere panoramică virtuală
Șerbești se află în România
Șerbești
Șerbești
Șerbești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°52′39″N 27°50′57″E / 46.87750°N 27.84917°E46°52′39″N 27°50′57″E / 46.87750°N 27.84917°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Iasi county CoA.svg Iași
Comună Ciortești

SIRUTA96245

Altitudine[1]180 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total881 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal707079

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Șerbești este un sat în comuna Ciortești din județul Iași, Moldova, România.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Satul Șerbești este situat în extremitatea sudică a județului Iași, la limita cu județul Vaslui și la circa doi kilometri est de drumul național DN24, ce leagă orașele Iași și Vaslui. Se învecinează cu satele Ciortești, Dolhești, Brădicești, Chircești, Pribești și Codăești, ultimele trei din județul Vaslui. Este străbătut de drumul județean DJ 244F.

Așezat de o parte și de alta a pârâului cu același nume, satul Șerbești este înconjurat de mai multe dealuri:

  • la nord Dealul Morii în hotar cu Ciortești
  • la est Dealul Cieri în hotar cu Dolhești
  • la sud Dealurile Bobeica, Dumbrăvii și Goruni în hotar cu Chircești
  • la sud-est Dealul Rața, platou al Pădurii Șerbești și hotar cu Brădicești.

La extremitatea vestică satul are deschidere către valea Vasluiului, unde Șerbești se adună cu pârâul Balosina și se varsă în Vasluieț.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Cercetările arheologice sumare au scos la lumină urme de locuire pe valea pârâului Șerbești cu mult înainte ca satul să apară menționat pentru prima oară într-un document scris.[2]

Un document din 31 martie 1423 ce întărește panului Șerbea de la Vaslui, boier martor în sfatul domnesc, mai multe sate pe apa Vasluiului, ar putea reprezenta prima atestare indirectă și totodată explica originea numelui.[3]

Potrivit legendei, pe vremuri vatra satului era așezată pe albia apei Vasluiului lângă drumul dintre Vaslui și Iași, drum vechi ce se suprapune șoselei naționale de astăzi. Într-una din desele năvăliri tătare satul și biserica au fost incendiate silind locuitorii să-și mute casele spre est, la adăpostul a două dealuri împădurite, pe locul de astăzi, astfel ca o asemenea nenorocire să nu se mai repete.

Numeroase documente din secolele XVI-XVII consemnează prezența mai multor familii de răzeși și boieri mici care stăpâneau în devălmășie părți din satul Șerbești. Prin danii și vânzări repetate în pragul secolului al XVIII-lea satul se regăsea aproape în întregime în posesia marelui logofăt Gavril Miclescu, unul din cei mai de seamă dregători ai Moldovei din acea vreme.

Dintre urmașii lui Gavril Miclescu, cel care și-a pus cel mai mult amprenta în istoria obștii a fost spătarul Săndulache Miclescu, revoluționar pașoptist, apropiat și susținător al lui A. I. Cuza. După moartea acestuia, moșia a fost înstrăinată de către urmașii săi.

După anul 1911 moșia devine proprietatea lui Dimitrie Hernia, un avocat bucureștean și fost senator, care o va stăpâni timp de treizeci de ani.

Colonelul Ion Lambrino a fost ultimul proprietar al moșiei Șerbești pe care o cumpără de la D. Hernia în anul 1941. La puțină vreme după al doilea război mondial moșia Șerbești a fost expropriată și transformată în întreprindere agricolă de stat.[4] Clădirile curții au fost folosite o vreme ca spațiu administrativ. Lăsate în paragină, imediat după 1989 au fost demolate.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Săndulache Miclescu (1804-1877) - spătar, revoluționar și unionist, deputat în Divanul Ad-hoc
  • Familia Miclescu - veche familie de boieri moldoveni
  • Gheorghe Niculescu (1945) - scriitor, umorist.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Google Earth 
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, Cod RAN 96245.01
  3. ^ Documenta Romaniae Historica, Vol. I, p. 80, nr. 54
  4. ^ Paul Zahariuc, Întâmplǎri din vremea Ciumei Roșii, 2009