Șeica Mare, Sibiu

Acest articol se referă la localitatea Șeica Mare, județul Sibiu. Pentru alte sensuri, vedeți Șeica.

Pentru alte sensuri, vedeți Valea Lupului.

Șeica Mare
—  sat și reședință de comună  —
Biserica evanghelică fortificată din Șeica Mare
Șeica Mare Șeica Mare (România) Localizarea satului pe harta României
Șeica Mare Șeica Mare (Județul Sibiu) Localizarea comunei pe harta județului Sibiu
Coordonate: 46°1′29″N 24°9′25″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Sibiu
Comună	Șeica Mare
Atestare	1309
Populație (2021)
- Total	2.865 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	557245
Prefix telefonic	+40 x59
Prezență online
Șeica Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. (Click pentru imagine interactivă) Șeica Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. (Click pentru imagine interactivă)

Șeica Mare, mai demult Șelca Mare, Seica-Mare (în dialectul săsesc Marktšielken, Martšelkn, în germană Marktschelken, Großschelken, Grossschelken, în maghiară Nagyselyk, Selyk, în latină Selk maior), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.

Așezare

Localitatea este situată la 30 km de municipiul Sibiu si la 12 km de Copșa Mică.

Istoric

Anul primei atestări scrise: 1309 (Symon decanus de Selk).

Descoperiri arheologice

• Pe teritoriul localității s-au făcut următoarele descoperiri, neprecizate topografic:
  • Două topoare neolitice de piatră (Muzeul Național Brukenthal).
  • Fragmente ceramice din epoca bronzului atribuite greșit culturii Schneckenberg (Muzeul Național Brukenthal).
  • Unele obiecte de aur, descoperite înainte de anul 1876, un fragment de sârmă de aur și un inel-spirală (Muzeul Național Brukenthal), un alt fragment s-ar fi aflat la Muzeul Sighișoara.
  • Un celt de bronz de la sfârșitul epocii bronzului, altul decât cel ce va fi amintit în continuare (Muzeul Național Brukenthal).
• În valea Pârâul Popii (Kaltbachtol) s-a descoperit un celt de bronz cu marginea îngroșată la exterior și decorat pe corp, datând la sfârșitul epocii bronzului (Muzeul Național Brukenthal). În același punct s-a mai descoperit un alt celt de bronz.
• De pe hotarul localității provine un catillus de la o râșniță datată în Latène.(vezi)

Monumente

• Biserica Evanghelică-Lutherană a fost construită în jurul anului 1300 ca bazilică ce marchează, din punct de vedere stilistic, tranziția de la romanic la gotic. Din această primă etapă constructivă s-a păstrat doar arcul triumfal și bolta corului. În anul 1414, biserica este atestată pentru prima oară în izvoarele scrise ca purtând hramul sfântul Martin de Tours. În secolul XVI biserica suferă ample transformări. Se demolează nava laterală de N și parțial cea de S. Nava principală se boltește în rețea sprijinită pe pilaștrii în S și pe coloane angajate în zidul de N al navei. Colaterala de S se boltește pe nervuri în cruce, iar absida semicirculară a altarului este înlocuită cu una poligonală sprijinită cu contraforți. În aceeași perioadă se ridică deasupra corului un etaj de luptă, scos spre exterior pe arce ce se sprijină pe contraforți. Pe etajul de luptă este inscripționat anul 1563. În secolul XV în jurul bisericii se construiește o fortificație amplă, de plan aproximativ dreptunghiular, cu turnuri de colț și turn de poartă pe partea de SE. Fortificația este documentată doar în imagini de epocă și în mențiuni documentare, când în cetate sunt pomenite: cămări de provizii, vechea primărie, școala și o închisoare. Fortificațiile au fost demolate în anul 1906 și pe vechiul perimetru se ridică, în anul 1908, actualul gard din fier forjat.[1]
• Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Troița se află în incinta cimitirului comunei și a fost realizată în anul 1930, din lemn, iar acoperișul din tablă. Monumentul are o înălțime de 4 m și un soclu de 1/2 m, având ca elemente de ornament o cască militară, situată între două baionete încrucișate. Nu există înscrisuri pe monument.
• Parcela Eroilor Români din cele două războaie mondiale este amplasată în cadrul cimitirului ortodox din localitate. În această parcelă sunt înhumați 25 de eroi în morminte individuale.

Vezi și

• Biserica fortificată din Șeica Mare

Imagini

• 
  Şeica Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
• 
  1826 - Danga pentru vitele din Şeica Mare
• 
• 
• 
• 
• 

Legături externe

• ro Informații și fotografii
• ro Repertoriul arheologic al județului Sibiu, Autori: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, pagina 208. versiune web: Cosmin Suciu 2003
• Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.