Șah (joc)

Pagina „Șah” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Șah (dezambiguizare).

Șah
Ani activi	din jurul secolului al X-lea până în prezent
Jucători	2  –2 3 4
Timpul de pregătire	aprox. 1 minut
Durata jocului	10-60 minute
Abilități	tactică, strategie
Origine	India

Șahul (de la cuvântul persan shah, „rege”) este un joc de strategie între doi jucători.

Istoria șahului

Articol principal: Istoria șahului.

Forma curentă a jocului a apărut în sudul Europei, în a doua jumătate a secolului al 15-lea, după ce a evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. În ziua de azi șahul este cel mai popular joc ce se poate juca acasă, în cluburi, pe internet, prin corespondență sau în turnee.

Reguli de joc

	a	b	c	d	e	f	g	h
8									8
7									7
6									6
5									5
4									4
3									3
2									2
1									1
	a	b	c	d	e	f	g	h

Poziția de start Pe primul rând: turn, cal, nebun, regină, rege, nebun, cal, turn; pe rândul doi: pionii

Regulile oficiale ale jocului sunt întreținute de Federația Internațională de Șah sau FIDE. Jocul se desfășoară pe tabla de șah. Aceasta are o formă pătrată și este împărțită în 8 linii și 8 coloane ce formează 64 de pătrate cu suprafețe egale, numite câmpuri colorate alternativ în alb și negru. La început fiecare jucător are 16 piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai, 2 nebuni, un rege și o regină. Unul dintre jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii mută pe rând, respectând anumite reguli; prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese albe. Scopul jocului este obținerea matului. Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea.

Piesa	Rege	Regină	Turn	Nebun	Cal	Pion
Număr	1	1	2	2	2	8
Valoare	$\infty$	9	5	3	3	1
Simbol

În șah, figură (sau piesă majoră) reprezintă orice piesă cu excepția pionului. Piesele majore se împart în două grupe: piese grele (turnul și regina) și piese ușoare (nebunul și calul). Pentru analiza cantitativă a unei poziții, există o convenție care atribuie fiecărei piese câte un punctaj. Astfel regina primește 7-12 puncte, fiecare turn câte 4-6, fiecare nebun câte 3-4, fiecare cal câte 3-4 și fiecare pion câte 1.

Mutări

Fiecare piesă de șah are propriul mod de a fi mutată. Căsuțele marcate în diagramele de mai jos cu X reprezintă mișcările posibile ale piesei prezentate, doar dacă între poziția inițială și cea finală nu există alte piese (inclusiv piese proprii); calul nu este restricționat de această cerință - de altfel, pentru acesta pozițiile inițială și finală nu sunt de-a lungul unei direcții specifice. Dacă o piesă a adversarului se găsește pe poziția finală a mutării, atunci acea piesa este capturată. Singura excepție o face pionul care poate captura numai deplasându-se pe diagonală, în față.

Mișcările regelui

Regele poate muta doar în căsuțele imediat adiacente, în cele 8 direcții.

Mișcările turnului

Turnul poate muta doar orizontal sau vertical, pe linie.

Mișcările nebunului

Nebunul poate muta doar pe direcție diagonală a căsuțelor, și nu poate schimba culoarea căsuței sale inițiale (de start).

Mișcările reginei

Regina poate muta pe orice distanță, în toate cele 8 direcții (pe linie și diagonal).

Mișcările calului

Calul poate muta doar în "formă de L", fiind totodată și singura figură/piesă care poate sări peste alte piese.

Mișcările pionului^*

* Pionul poate captura numai (diagonal) piese de pe cercurile albe, și are voie să fie mutat - necapturând și fără întoarcere - numai înainte (câmpurile ×), pe linia sa inițială

Mutări speciale

Rocada

Rocada mică

Pentru rocada mică regele trebuie să mute pe pătrățelul marcat cu x, iar turnul pe câmpul alb (numai dacă n-au făcut înainte alte mutări).

Rocada mare

Pentru rocada mare regele trebuie să mute pe pătrățelul marcat cu x, iar turnul pe câmpul alb (numai dacă n-au făcut înainte alte mutări).

O singură dată în decursul unei partide, fiecărui rege i se permite o mutare specială numită rocadă. Rocada constă în mutarea regelui două câmpuri spre tură, apoi mutarea turei de partea opusă regelui. Rocada poate fi mică, când mutarea se face cu tura mai apropiată regelui, sau mare când mutarea este făcută cu tura mai îndepărtată. Această mutare specială este permisă doar când se îndeplinesc anumite condiții:

• Niciuna din piesele implicate nu au fost mutate în prealabil;
• Nu trebuie să existe nici o altă piesă între cele două;
• Regele nu trebuie să fie în șah și nici să treacă peste câmpuri atacate de adversar. Ca și în orice altă mutare, regele nu are voie să intre în șah, după rocadă, în câmpul în care ajunge.

En passant

En passant

Această mutare - cu capturare de pion advers - se poate efectua doar imediat după ce pionul advers a încercat să evite captura avansând două pătrățele, plecând din câmpul său inițial.

En passant (în trecere) este mișcarea specială în care un pion este capturat de un alt pion oponent, imediat după ce primul s-a deplasat două pătrate din poziția de start (până în dreptul pionului oponent) și care ar fi putut oricum să fie capturat dacă s-ar fi deplasat doar un pătrat. Poziția rezultată după această mutare e similară cu poziția mutării și capturii normale a pionului. Mutarea en passant trebuie făcută imediat după mutarea pionului, în caz contrar se pierde dreptul de a o mai face.

Promovarea

Promovarea se realizează în momentul în care un pion avansează până la ultima linie accesibilă lui (a opta pentru alb, prima pentru negru). În acea poziție, jucătorul are obligația de a schimba imediat pionul cu o piesă la alegere dintre regină, tură, cal sau nebun de aceeași culoare. În majoritatea cazurilor pionul este schimbat cu regina și cu tura.

Teoria deschiderilor în șah

Articol principal: Deschidere (șah).

Competiții de șah

Tradiția competițiilor organizate de șah a început în secolul al 19-lea. Astăzi șahul este un sport recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic.

Lista campionilor mondiali

„Neoficiali”, dar larg acceptați și recunoscuți

Legall de Kermeur (1730-1747) Francois-André Philidor (1747-1795) Alexandre Deschapelles (1800-1820) Louis de la Bourdonnais (1821-1840) Howard Staunton (1843-1851)

Adolf Anderssen (1851-1858) Paul Morphy (1858-1862) Adolf Anderssen (1862-1866) Wilhelm Steinitz (1866-1886)

Declarați oficial campioni

Wilhelm Steinitz (1886-1894) Emanuel Lasker (1894-1921) José Raúl Capablanca (1921-1927) Aleksandr Alehin (1927-1935) Max Euwe (1935-1937) Aleksandr Alehin (1937-1946) Mihail Botvinnik (1948-1957) Vasili Smîslov (1957-1958)

Mihail Botvinnik (1958-1960) Mihail Tal (1960-1961) Mihail Botvinnik (1961-1963) Tigran Petrosian (1963-1969) Boris Spasski (1969-1972) Robert Fischer (1972-1975) Anatoly Karpov (1975-1985) Garri Kasparov (1985-1993)

Campionii mondiali în versiunea FIDE (1993-2006)

Anatoli Karpov (1993-1999) Alexander Khalifman (1999-2000) Vishwanathan Anand (2000-2002)

Ruslan Ponomariov (2002-2004) Rustam Kasimdzhanov (2004-2005) Veselin Topalov (2005-2006)

Campionii mondiali în versiunea clasică

• Gari Kasparov (1993-2000)
• Vladimir Kramnik (2000-2006)

Campionii mondiali în versiunea unificată

• Vladimir Kramnik (2006-2007)
• Viswanathan Anand (2007-2013)
• Magnus Carlsen (2013-prezent)

Grade șahiste

Jucătorii de șah pot avea diferite grade șahiste. Acestea se împart în grade naționale și internaționale.

Titlurile naționale sunt: nelegitimați ( FC ) neclasificați ( NC ) Categoria a III-a ( III ) Categoria a II-a ( II ) Categoria I ( I ) Candidat de Maestru ( CM ) Maestru ( M )

Gradele internaționale sunt: Maestru FIDE ( FM ) Maestru internațional ( MI ) Mare maestru [internațional] ( MM, MMI )

Variante de șah

Articol principal: Variante de șah.

Lectură suplimentară

Literatură generală

• José Raúl Capablanca: Grundzüge der Schachstrategie. Beyer-Verlag, Hollfeld ⁷2002, ISBN 3-88805-292-0.
• Jean Dufresne, Jacques Mieses: Lehrbuch des Schachspiels. Bearb. von Rudolf Teschner. Reclam, Stuttgart ³¹2004, ISBN 3-15-021407-6.
• Max Euwe: Schach von A – Z. Vollständige Anleitung zum Schachspiel. Beyer-Verlag, Hollfeld ⁴1994, ISBN 3-88805-181-9.
• Werner Lauterbach: Das unsterbliche Spiel. Einführung in die Schachkunst. De Gruyter, Berlin ⁵1987, ISBN 3-11-010918-2.
• Aaron Nimzowitsch: Mein System. Verlag das Schacharchiv, 2006, ISBN 3-88086-117-X.
• Joachim Petzold: Das königliche Spiel. Die Kulturgeschichte des Schach. Kohlhammer, Stuttgart 1987, ISBN 3-17-009405-X.
• Helmut Pfleger, Eugen Kurz, Gerd Treppner: Schach Zug um Zug. Bauerndiplom. Turmdiplom. Königsdiplom. Orbis, München 2003, ISBN 3-572-01414-X.
• Wolfram Runkel: Schach. Geschichte und Geschichten. Wunderlich, Reinbek 1995, ISBN 3-8052-0578-3.
• Siegbert Tarrasch: Das Schachspiel. Systematisches Lehrbuch für Anfänger und Geübte. Edition Olms, Zürich 1995, ISBN 3-283-00253-3.

Dicționare

• Otto Borik, Joachim Petzold (Ed.): Meyers Schachlexikon. Meyers Lexikonverlag, Mannheim 1993, ISBN 3-411-08811-7.
• David Hooper, Ken Whyld: The Oxford Companion to Chess. University Press, Oxford 1992, ISBN 0-19-866164-9.
• Isaak și Wladimir Linder: Schach, das Lexikon. Sportverlag, Berlin 1996, ISBN 3-328-00665-6.
• Klaus Lindörfer: Großes Schach-Lexikon. Geschichte, Theorie und Spielpraxis von A-Z. Orbis, München 1991, ISBN 3-572-02734-9.

Vezi și

• Notație algebrică (șah)

Legături externe

• Site oficial al Federației Române de Șah