Žuži Jelinek
| Žuži Jelinek | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Budapesta, Regatul Ungariei |
| Decedată | (95 de ani) Zagreb, Croația |
| Ocupație | scriitoare wardrobe stylist[*] |
Modifică date / text  | |
Žuži Jelinek, născută Suzana Ferber,[3] (n. , Budapesta, Regatul Ungariei – d. , Zagreb, Croația) a fost o stilistă de modă, designer și scriitoare croată, născută maghiară.
Primii ani[modificare | modificare sursă]
Jelinek s-a născut în 1920 în Budapesta[4][5] într-o familie de evrei săraci, fiică a lui Izidor și Ruza Ferber, fiind cea mai tânără dintre cei trei copii. Tatăl ei și-a schimbat numele de familie din Farber în Ferber. Bunicul lui Jelinek, din partea tatălui, a fost Moritz Farber, un negustor de textile din Ludbreg.[6][7] Ambii părinți au fost surdo-muți, tatăl ei fiind din Ludberg, iar mama ei din Ungaria. S-au întâlnit la Budapesta, unde au fost trimiși de familiile lor, la singura școală specială pentru persoanele surdo-mute din zonă.[8] Jelinek a avut, de asemenea, doi frați. După nașterea lui Jelinek familia s-a mutat la Zagreb. Au locuit într-o zonă săracă a orașului. Deși mătușa lui Jelinek, din partea tatălui ei, a fost căsătorită cu un evreu bogat de origine zagrebiană, Jelinek a declarat că familia ei nu a beneficiat niciodată din acest punct de vedere. Mătușei lui Jelinek îi era rușine de fratele ei surdo-mut, astfel că atunci când familia lui Jelinek venea în vizită, aceasta îi primea în bucătărie pentru că, din ceea ce a povestit Jelinek, aceștia nu erau suficient de buni pentru a fi primiți în salonul pentru oaspeți. Acel moment a determinat-p pe Jelinek să lupte pentru o viață de succes. Umilința din copilăria săracă pe care a avut-o, a fost ca un stimulent pentru ea spre a atinge o viață decentă. Ea a absolvit Școala de Croitorie din Zagreb.[9][10]
Cariera și viața de mai târziu[modificare | modificare sursă]
Jelinek avea doar 17 ani când a început să lucreze în Paris, ca și croitoreasă, într-o fabrică a creatoarei de modă Nina Ricci. În timpul petrecut în Paris, Jelinek a întâlnit-o pe Coco Chanel, pentru care a lucrat o perioadă scurtă de timp. Din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, a revenit în Zagreb în 1939. În Zagreb și-a deschis un atelier de croitorie, unde a realizat îmbrăcăminte pentru familiile bogate de evrei. Jelinek a fost, de asemenea, dornică să învețe noi limbi străine. În 1941 s-a căsătorit cu primul ei soț zagrebian, dentistul Erich Jelinek. Din această căsătorie a avut doi copii, fiul Ivica și fiica Dijana.
Odată cu înființarea Statului Independent al Croației, în 1941, politica infamă ustașă a dus la deportarea fraților ei în lagăre, unde au murit amândoi, unul într-un lagăr de concentrare în Kerestinec și celălalt într-un lagăr de concentrare în Jadovno. În timp ce se afla în Sušak, unde s-a refugiat pentru a scăpa de persecuția ustașă și nazistă, Jelinek a aflat că părinții ei urmau să fie transportați în lagărul de concentrare de la Jasenovac. Aceasta a mers la un ofițer Italian, pe care l-a sedus, salvându-și astfel părinții de la deportare. În timpul războiului, Jelinek s-a alăturat partizanilor. După război, a început să lucreze din nou ca și croitoreasă, iar la vârsta de 40 de ani s-a mutat în Statele Unite ale americii.
În Statele Unite a continuat să fie croitoreasă, având foarte mare succes. Când s-a întors în Zagreb, Jelinek a aflat că soțul ei a părăsit-o pentru o servitoare. A continuat să muncească din greu și să călătorească prin lume. Toate acestea l-au deranjat pe Iosip Broz Tito. Tito a sunat-o și i-a spus că nu poate continua să călătorească și să-și promoveze modelele ca Žuži Jelinek, deoarece a considerat că acest lucru nu aduce niciun beneficiu pentru auto-gestionarea lucrătorilor din Iugoslavia. Astfel i s-a oferit postul de directoare al companie macedonene de modă Teteks. Jelinek a refuzat această ofertă, iar în 1962, în timpul unui discurs, Tito a prezentat-o ca un element negativ pentru Iugoslavia. I s-a impus să părăsească țara. Astfel s-a mutat cu copiii și părinții la Geneva. Odată ajunsă acolo, Jelinek a căutat ajutor, pe una din străzile orașului, în găsirea unei locuințe ieftine pentru ea și familia ei. La momentul morții ei, pe aceeași stradă, aceasta era proprietara a patru case. A revenit în Zagreb, în 1964, când Tito i-a permis să vină acasă. După reîntoarcerea ei, aceasta a realizat creații de modă pentru soția lui Tito, Jovanka Broz. În timpul carierei sale, Jelinek a vândut creații de modă în Statele Unite ale Americii, Japonia și Europa.[11]
A fost autoarea a opt cărți și a fost, începând cu 1994, cronicar pentru revista croată pentru femei Gloria.[12] Radio-televiziunea croată a realizat un documentar care povestește viața lui Jelinek din primii ani de sărăcie și mai târziu, perioada de succes. Cu câțiva ani înainte de moartea ei, Jelinek a primit o ofertă de la Steven Spielberg, care a vrut să facă un film despre viața ei. Se spune că a dorit să facă acest film deoarece a auzit o poveste despre o femeie evreică, care în timpul holocaustului și-a riscat viața pentru a-și salva părinții. În continuare Spielberg a invitat-o pe Jelinek să fie consilier-șef pentru film. În cele din urmă, deși ea a fost foarte flatată de ofertă, a refuzat, concluzionând că din cauza constrângerilor legate de timp, nu își putea permite să-și petreacă doi ani în Statele Unite ale Americii. Jelinek a locuit în Zagreb, Geneva și Opatija. S-a recăsătorit de încă trei ori, pe lângă prima căsătorie,[13] ultimul ei soț fiind Milorad Ronkulin.
A fost un vechi membru în consiliul comunității evreiești din Zagreb.[14]
A murit pe data de 23 ianuarie 2016, la vârsta de 95 de ani.[15]
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Seks liječi sve, Profil, 2004
- Žene, osvajajte..., Znanje, 2010
- Mijenjaju li se muškarci, Znanje, 2011
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Žuži (Suzana) Jelinek, Hrvatski biografski leksikon
- ^ a b Žuži Jelinek, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ Prgomet, Ivana (). „Jovanka Broz: Drugarice Jelinek, volim vaše cipele” (în croată). 24sata. Accesat în .
- ^ „Nakon Zagreba Žuži Jelinek slavila u Rijeci” (în croată). Jutarnji list. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Portreti – Žuži Jelinek” (în croată). Croatian Radiotelevision. . Accesat în .
- ^ hr Ha-Kol, glasilo Židovske zajednice u Hrvatskoj; broj 102; 2007 Zagreb; stranica 34.
- ^ „Holocaust Survivors and Victims Database: Zuzi Jelinek”. United States Holocaust Memorial Museum. Accesat în .
- ^ Božić, Tanja (). „Žuži Jelinek: U 92. pišem knjigu "Živjeli muškarci"” (în croată). Večernji list. Accesat în .
- ^ Bolanča, Sandra (). „Moj savjet svim ženama: Svakoga si jutra recite da ste mlade, lijepe i sretne” (în croată). Jutarnji list. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Celevska, Ivančica (). „Žuži Jelinek: Nemoralne ponude prihvatite s 50 godina” (în croată). Slobodna Dalmacija. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Žužina životna priča stiže na male ekrane” (în croată). Jutarnji list. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Mirković, Nada (). „Žuži Jelinek: 'Muškarci su zbog feminizma postali oholi: čekaju da žene njih osvoje'” (în croată). Jutarnji list. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jelinek, Žuži. „Ljubav kao kamen smutnje” (în croată). Gloria. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Pavičić, Darko (). „Dr. Kraus: Sinagogu ćemo graditi sami!” (în croată). Jutarnji list. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Preminula legendarna Žuži Jelinek”. Telegram.hr.
