Étienne Marcel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Asasinarea lui Étienne Marcel, Cronicile lui Froissart, sec. al XV-lea
Statuia lui Étienne Marcel lângă Primăria Parisului, 1880

Étienne Marcel (n. de prin 1316 – d. 31 iulie 1358) a fost un om de stat francez din timpul Războiului de 100 de Ani. Ales starostele neguțătorilor (în franceză prévôt des marchands) ai Parisului în 1355, a declanșat o mișcare de revolt în 1358 și a fost asasinat.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-una din cele mai bogate familii burgheze din Paris, vânzători de stofe și schimbători de bani.[1] Era ginerele lui Pierre des Essarts, mai întâi om de încredere al regelui Filip al VI-lea al Franței, apoi dizgrațiat, aruncat în închisoare și sancționat cu o amendă colosală după dezastrul de la Crécy.[2] Când Des Essarts a murit de moartea neagră în anul 1349, Étienne Marcel a considerat mai prudent să refuze moștenirea. Totuși, Des Essarts a fost reabilitat trei ani mai târziu și amenda de 50.000 monede de aur a fost rerambursată unui alt ginere. Astfel Étienne Marcel a ajuns să simtă o mare înverșunare împotriva puteri regale.[3]

În 1355, în vreme Războiului de 100 de Ani, a fost ales de colegi starostele neguțătorilor, în momentul respectiv un fel de primar Parisului.[4] În timp ce regele Ioan al II-lea era prizonier englezilor, Étienne Marcel a aparat interesele a burgheziei Parisului împotriva Delfinului Carol, viitorul rege Carol al V-lea, care vrea să mărească impozitele pentru a finanța războiul. În anul 1357 a contribuit să-i impună acestuia, în cadrul Stărilor Generale, așa-numita Mare Ordonanță, care prevede reorganizarea profundă a administrării regatului.[5]

Pentru să învinge opoziția lui Carol, a declanșat în 1258 o răzvrătire urbană. Aliat cu regele Navarriei, Carol cel Rău, și cu 3.000 de partizani înarmați, a invadat rezidența regală, Palatul Orașului. Două mareșali au fost uciși în prezența Delfinului Carol, care a fost forțat să se acopere cu o pălărie roș-albastru, culorile Parisului.[6] Totuși, în timp ce Étienne Marcel participă la Stările Provinciale din Champagne, Delfinul a părăsit Parisul, a strâns trupe și a revenit pentru a asedia capitala. Mercenari englezi au fost recrutați pentru a apăra orașul, ceea ce a stârnit ostilitatea parisianilor.[7] În cele din urmă, Étienne Marcel a fost asasinat de un fost prieten, Jean Maillart.[8]

Posteritate[modificare | modificare sursă]

A făcut obiectul al mai multor opere istorice. În timpul Revoluției franceze a fost considerat un precursor, care s-a împotrivit opresiunii regale.[9] Dimpotrivă, a fost perceput un trădător și un răzvrătit periculos în timpul Restaurației, al Monarhiei din Iulie și al celui de-al Doilea Imperiu.[10] Sub a Treia Republică Franceză a fost celebrat din nou ca un erou. În 1879 compozitorul francez Camille Saint-Saëns i-a consacrat o operă în patru acte. În anul 1881 și-a dat numele unei străzi în cartierul Les Halles, și o statuie ecvestră din bronz, realizată de sculptorii Jean Idrac și Laurent Marqueste, i-a fost ridicată în 1888 lângă Primăria Parisului. O stație pe linia 4 a metroului din Paris îi poartă numele.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cazelles, Raymond (1965). „Etienne Marcel au sein de la haute bourgeoisie d'affaires”. Bibliothèque de l'école des chartes 1 (1): 287-311. http://www.persee.fr/doc/jds_0021-8103_1965_num_1_1_1102. 
  2. ^ Favier 1980, p. 228.
  3. ^ Favier 1980, p. 229.
  4. ^ Favier 1980, p. 227.
  5. ^ Favier 1980, p. 235.
  6. ^ Favier 1980, p. 241–2.
  7. ^ Favier 1980, p. 257.
  8. ^ Favier 1980, p. 262.
  9. ^ Amalvi 1984, p. 287.
  10. ^ Amalvi 1984, p. 290–1.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Étienne Marcel