Sari la conținut

Étienne-Jules Marey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Étienne-Jules Marey
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Beaune, Burgundia, Franța[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2][4][7] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[8] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[9] Modificați la Wikidata
Ocupațieinventator
fotograf
medic
regizor de film
fiziolog[*]
om de știință Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][15] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufiziologie[10]
medicină[10]
fotografie[10]
photo equipment[*][[photo equipment (whole of the photographic accessories, which is carried by a photographer)|​]][11]  Modificați la Wikidata
InstituțieCollège de France[12]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSociété philomathique de Paris[*][[Société philomathique de Paris (organization)|​]]
Academia Franceză de Științe
Academia Rusă de Științe
Academia Regală de Medicină a Belgiei[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
Académie nationale de médecine[*][[Académie nationale de médecine (French organization)|​]]
Société de Géographie[*][13]
Accademia Nazionale dei Lincei[14]  Modificați la Wikidata
PremiiComandor al Legiunii de Onoare[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

Étienne-Jules Marey (n. , Beaune, Burgundia, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un om de știință, fiziolog și inventator francez. S-a remarcat prin contribuții de pionierat în domeniul cronofotografiei⁠(d) și care au condus la dezvoltarea cinematografiei prin tehnica de captare secvențială a mișcării. Astfel, în 1881 a conceput un dispozitiv, numit ulterior cronofotograf⁠(d) (unul din predecesorii aparatului de filmat⁠(d)), care putea face mai multe fotografii ale aceleiaşi scene într-o perioadă scurtă şi pe care l-a utilizat pentru a studia locomoţia animalelor.[16]

A mai adus contribuții în domeniul cardiologiei, construind un sfigmograf⁠(d) (în colaborare cu Auguste Chauveau⁠(d)) și în studiul zborului păsărilor și insectelor, pentru care poate fi considerat unul dintre părinții analizei vizuale a mișcării, iar metodele lui stau la baza: cinematografiei, biomecanicii, efectelor speciale vizuale.

  1. ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Étienne-Jules Marey” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  2. ^ a b „Étienne-Jules Marey” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. 
  3. ^ „Étienne-Jules Marey” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. 
  4. ^ a b Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Étienne-Jules Marey (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573. Accesat în . 
  5. ^ „Artists + Artworks” (în engleză). San Francisco Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q84575091. Accesat în . 
  6. ^ „Artists of the World Online” (în germană). Berlin: Allgemeines Künstlerlexikon Online[*]. . doi:10.1515/AKL. ISSN 2750-6088. OCLC 884380517. Wikidata Q41640909. Accesat în . 
  7. ^ Andrew Bell. „Etienne-Jules Marey” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în . 
  8. ^ Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  9. ^ „Étienne-Jules Marey” (în engleză). Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q73268604. Accesat în . 
  10. ^ a b c „Étienne-Jules Marey”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  11. ^ „Étienne-Jules Marey”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  12. ^ „lista profesorilor de la Collège de France” (PDF). Wikidata Q3253460. 
  13. ^ „Étienne-Jules Marey”. Internet Archive. OL 9567105A. Wikidata Q461. 
  14. ^ „DOI: 10.5281/ZENODO.18315206”. doi:10.5281/ZENODO.18315206. Accesat în . 
  15. ^ „Étienne-Jules Marey”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  16. ^ Hellemans, Alexander (). Istoria descoperirilor științifice. București: Orizonturi. p. 318.  ISBN 973-9342-18-3