Émile Jaques-Dalcroze
| Émile Jaques-Dalcroze | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Émile-Henri Jaques  |
| Născut | [1][2][3][4] Viena, Imperiul Austriac[5][6][7] |
| Decedat | (84 de ani)[1][8][2][3] Geneva, Elveția[9][6][7] |
| Înmormântat | Friedhof der Könige[*][10] |
| Căsătorit cu | Nina Faliero[*] |
| Cetățenie |  Elveția |
| Religie | reformiert[*][11] |
| Ocupație | compozitor pedagog[*] profesor de muzică[*] profesor de dans[*] profesor de muzică[*] dansator[*] editor asociat[*] |
| Limbi vorbite | franceză[2] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena |
| Gen muzical | muzică clasică |
| Premii | doctorat honoris causa de l'université de Clermont-Ferrand[*] ()[12] |
Modifică date / text  | |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Émile Jaques-Dalcroze (n. 6 iulie 1865 la Viena, Austria, d. 1 iulie 1950) a fost un compozitor și pedagog muzical elvețian, care a devenit renumit prin asa numita euritmica Dalcroze, o metoda de învățare și experiență muzicală prin mișcare.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Jaques-Dalcroze s-a născut în 1865 la Viena, în Austria (în Imperiul Austriac) într-o familie elvețiană francofonă. În 1875 familia lui s-a mutat la Geneva, Elveția, unde Émile a terminat școala și a început să studieze muzica. A plecat la Paris unde a studiat cu Léo Delibes, apoi înapoi la Viena unde a fost studentul lui Anton Bruckner. Pe durata acelor ani a dovedit un neobișnuit talent pentru compoziție și a scris în mod prolific. El a început să-și construiască reputația de compozitor prin Humoresque pentru orchestra (1891) și în special cu La Veillée. Premiera operei comice Sancho în 1897, a fost primită de către criticii internaționali ca un important eveniment.
În tot acest timp Jaques-Dalcroze a mai scris melodii care au devenit foarte îndrăgite în Franța și Elveția. În 1892 a fost numit profesor de armonie la Conservatorul din Geneva și, puțin câte puțin, pedagogia a fost pe prim plan.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Émile Jaques-Dalcroze” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Emile Jaques-Dalcroze” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „Émile Jaques-Dalcroze” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Жак-Далькроз Эмиль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 „Archivio Storico Ricordi”. Wikidata Q3621644. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Жак-Далькроз Эмиль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Suzanne Kathari; Natalie Riliet (). Histoire et Guide des cimetières genevois (în franceză). Geneva: Éditions Slatkine[*]. p. 502. ISBN 978-2-8321-0372-2. OL 25023922M. Wikidata Q110257565.
- ↑ diferiți autori (). „Émile Jaques-Dalcroze” (în germană). Berna: Lexiconul de istorie al Elveției. Wikidata Q642074. Accesat în .
- ↑ „Journal officiel de la République française” (în franceză). : 3942. ISSN 0242-6773. Wikidata Q1815103.
