Émile Chartier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Émile Chartier
Émile Chartier portrait.jpg
Émile Chartier
Date personale
Nume la naștereÉmile Chartier[1] Modificați la Wikidata
Născut[4][5] Modificați la Wikidata
Mortagne-au-Perche, Franța[1] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[4][1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Le Vésinet[*], Franța[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
jurnalist
profesor Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeAlain[1]  Modificați la Wikidata
Alma materÉcole Normale Supérieure[1]
Lycée Pierre-Corneille[*]  Modificați la Wikidata
Influențat deJules Lagneau[*][2][1], René Descartes[2], Immanuel Kant[2][1], Platon[2][1], Aristotel[1], Auguste Comte[1], Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Baruch Spinoza  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Republican, Radical și Radical-Socialist[*]  Modificați la Wikidata
PremiiConcours général[*]
Profesor pentruGeorges Canguilhem[*], Samuel Silvestre de Sacy[*], Étienne Borne[*], Monette Martinet[*], Gilbert Kahn[*]died:1971|; Kahn, Gilbert, 1912-1971)|​[3]  Modificați la Wikidata

Émile-Auguste Chartier (Pronunție în franceză: /ʃaʁtje/; n. ,[4][5] Mortagne-au-Perche, Franța[1] – d. ,[4][1][5][6][7] Le Vésinet[*], Franța[1]), cunoscut sub numele de Alain (Pronunție în franceză: /alɛ̃/), a fost un filozof, jurnalist și pacifist francez.[8] El a adoptat acel pseudonim în semn de omagiu față de poetul normand Alain Chartier ce a trăit în secolul al XV-lea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alain a urmat timp de cinci ani cursurile liceului din Alençon în perioada 1881-1886. Acest liceu a fost redenumit la 13 iunie 1956 liceul Alain, după cel mai faimos elev al său.

După ce Alain a absolvit École Normale Supérieure și a obținut licența în filosofie, el a predat la diferite instituții: Pontivy, Lorient, Liceul Pierre Corneille din Rouen[9] și la liceele Condorcet și Michelet din Paris. Începând din 1903 a contribuit la mai multe reviste, folosind pseudonimul Alain. El a fost cel mai frecvent menționat ca „Alain” de către elevii și colegii săi. În 1909 a fost numit profesor la Liceul Henric al IV-lea din Paris. A exercitat o influență profundă asupra elevilor săi, printre care s-au numărat Raymond Aron, Simone Weil, Georges Canguilhem și André Maurois.[8] Recunoscând efectul benefic pe care l-a avut asupra fostelor sale eleve Simone Weil și Simone de Beauvoir, profesorul John Hellman a scris că Alain a fost cel mai mare profesor al generației lor.[10]

El este înmormântat în Cimitirul Père Lachaise.

Printre cele mai importante lucrări publicate sunt The Dreamer, 81 chapters about the spirit and passions, About Happiness, Mars și The citizen against powers.[8]

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Petit Traité d'Harmonie pour les aveugles (Scurt tratat de armonie pentru nevăzători, în Braille), 1918
  • Mars; Or the Truth about War, New York, Jonathan Cape & Harrison Smith N.D., 1930
  • Alain on Happiness, New York, Ungar, 1973
  • The Gods, New directions, 1974

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Un sistem al artelor frumoase (Editura Meridiane, București, 1969) - trad. de Alexandru Baciu, cuv. înainte de Ion Pascadi

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n Nouveau Dictionnaire des auteurs de tous les temps et de tous les pays[*], p. 35  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d Biographical Dictionary of Twentieth-Century Philosophers (1996 ed.)[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ http://alinalia.free.fr/spip.php?article91  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d „Émile Chartier”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b c d Alain, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b Émile Chartier, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Alain, Find a Grave, accesat în  
  8. ^ a b c Foray, Philippe (). „ALAIN (1868-1951)” (PDF). Prospects: the quarterly review of comparative education. Paris: UNESCO: International Bureau of Education. XXIII (1/2): 21–37. doi:10.1007/bf02195023. Accesat în . 
  9. ^ Lycée Pierre Corneille de Rouen - History
  10. ^ John Hellman (). Simone Weil: An Introduction to Her Thought. Wilfrid Laurier University Press. p. 8. ISBN 0-88920-121-8. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]