Athelstan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Æthelstan)
Salt la: Navigare, căutare
Athelstan
Rege al Angliei
Athelstan.jpg
Date personale
Născut 894
Wessex, Anglia
Decedat 27 octombrie 939
Gloucester
Înmormântat Abația Malmesbury
Malmesbury Abbey[*] Modificați la Wikidata
Părinți Eduard cel Bătrân
Ecgwynn[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Eadgyth[*]
Eadgifu de Wessex
Eadburh of Winchester[*]
Edmund I al Angliei
Edred al Angliei
Ethelweard
Edwin, son of Edward the Elder[*]
Edith of Polesworth[*]
Eadhild[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Wessex
Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Religie Biserica Calcedoniană Modificați la Wikidata
Ocupație monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Wessex
Rege al Anglo-Saxoniei
Domnie 924–927
Încoronare 4 septembrie 925
Predecesor Eduard cel Bătrân sau Ethelweard
Regele Angliei
Domnie 927 – 27 octombrie 939
Succesor Edmund I al Angliei

Æthelstan (n. circa 894; d. 27 octombrie 939 în Gloucester) a fost rege al Angliei din 925 până în 939. A recucerit teritoriile pierdute în 937 și a luptat împotriva danezilor, galezilor și scoțienilor.

Când Eduard a murit în iulie 924, Athelstan a fost acceptat de către Mercia ca rege. Fratele său vitreg, Ethelweard a fost conducător în Wessex, dar a murit la câteva săptămâni după tatăl lor. Athelstan a întâlnit rezistență în Wessex timp de mai multe luni și nu a fost încoronat până în septembrie 925. În 927, el a cucerit ultimul regat viking rămas, York, făcându-l primul domnitor anglo-saxon al întregului regat al Angliei. În 934, el a invadat Scoția și l-a forțat pe regele Constantin al Scoției să i se supună, însă domnia lui Athelstan a fost resimțită de către scoțieni și vikingi, iar în 937 aceștia au invadat Anglia. Athelstan i-a învins în Bătălia de la Brunanburh, o victorie care i-a adus un mare prestigiu atât în Insulele Britanice cât și pe continent. După moartea sa în 939, vikingii au preluat din nou controlul în York, și nu a fost recucerit până în 954.

Athelstan a centralizat guvernul. El a majorat controlul asupra producției prin întâlnirea cu persoanele de rang înalt din zonele îndepărtate a consiliilor sale. În aceste întâlniri au participat și conducătorii din afara teritoriului său, în special regi din Țara Galilor, care i-au recunoscut astfel suzeranitatea. Mai multe texte legale au supraviețuit de la domnia sa decât la oricare alt rege englez din secolul al X-lea. Acestea arată îngrijorarea cu privire la jafurile pe scară largă, precum și amenințarea pe care a reprezentat-o ordinea socială. Reformele sale juridice au fost construite pe baza celor ale bunicului său, Alfred cel Mare. Athelstan a fost unul dintre cei mai religioși regi din Saxonia de vest, și a fost cunoscut pentru colecția sa de relicve și de fondator al bisericilor. Casa lui a fost centrul de învățare englez în timpul domniei sale și a pus bazele pentru reforma monarhală benedictă mai târziu în acel secol. Nici un alt rege saxon de vest nu a jucat un rol mai important în politica europeană ca Athelstan și a aranjat căsătoriile mai multor surori ale sale cu conducătorii continentali.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Abels, Richard (1998). Alfred the Great: War, Kingship and Culture in Anglo-Saxon England. Longman. ISBN 0-582-04047-7.
  • Bailey, Maggie (2001). "Ælfwynn, Second Lady of the Mercians". In N. J. Higham & D. H. Hill. Edward the Elder 899–924. Routledge. ISBN 0-415-21497-1.
  • Blair, John (2005). The Church in Anglo-Saxon Society. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-921117-3.
  • Campbell, James (2000). The Anglo-Saxon State. Hambledon & London. ISBN 1-85285-176-7.
  • Charles-Edwards, T. M. (2013). Wales and the Britons 350–1064. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-821731-2.
  • Cooper, Tracy-Anne (March 2013). "Æthelstan: The First King of England by Sarah Foot (review)". Journal of World History 24 (1): 189–192. Retrieved 9 December 2013.
  • Davies, John Reuben (2013). "Wales and West Britain". In Stafford, Pauline. A Companion to the Early Middle Ages: Britain and Ireland c. 500-c. 1100. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-118-42513-8.
  • Foot, Sarah (2007). "Where English Becomes British: Rethinking Contexts for Brunanburh". In Barrow, Julia; Wareham eds, Andrew. Myth, Rulership, Church and Charters. Ashgate. pp. 127–144. ISBN 978-0-7546-5120-8.
  • Hart, Cyril (1973). "Athelstan 'Half King' and his family". Anglo-Saxon England (Cambridge University Press) 2: 115–144. ISBN 0-521-20218-3.
  • Hill, Paul (2004). The Age of Athelstan: Britain's Forgotten History. Tempus Publishing. ISBN 0-7524-2566-8.
  • Insley, Charles (2013). "Southumbria". In Stafford, Pauline. A Companion to the Early Middle Ages: Britain and Ireland c. 500-c. 1100. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-118-42513-8.
  • Keynes, Simon (1990). "Royal government and the written word in late Anglo-Saxon England". In McKitterick, Rosamund. The Uses of Literacy in Early Medieval Europe. Cambridge University Press. ISBN 0-521-34409-3.
  • Miller, Sean (2001). "Æthelstan". In Michael Lapidge, John Blair, Simon Keynes and Donald Scragg. The Blackwell Encyclopedia of Anglo-Saxon England. Blackwell Publishing. ISBN 978-0-631-22492-1.
  • Roach, Levi (August 2013). "Law codes and legal norms in later Anglo-Saxon England". Historical Research (Institute of Historical Research) 86 (233): 465–486. doi:10.1111/1468-2281.12001.

Legături externe[modificare | modificare sursă]