modificare Franz Kafka

{{Infocaseta Scriitor
| naționalitate        = [[Austro-Ungaria|austro-ungară]] {{flagicon|Austria-Hungary}}
| gen                  = [[roman (literatură)|roman]]
| subiect              = destinul uman
| mișcare              = [[expresionism]], [[suprarealism]]
| influențe            = [[Friedrich Nietzsche|Nietzsche]], [[Sigmund Freud|Freud]], [[Feodor Dostoievski|Dostoievski]], [[Gustave Flaubert|Flaubert]], [[Franz Grillparzer|Grillparzer]], [[Heinrich von Kleist|Kleist]], [[Søren Kierkegaard|Kierkegaard]] [[Charles Darwin|Darwin]], [[Hugo von Hofmannsthal|von Hofmannsthal]], [[Thomas Mann]]
| influențat           = [[Jorge Luis Borges|Borges]], [[Albert Camus|Camus]], [[Eugen Ionescu]], [[J. M. Coetzee]], [[Jean-Paul Sartre|Sartre]], [[Gabriel García Márquez|Márquez]], [[José Saramago]], [[J. D. Salinger]], [[Ernesto Sábato]], [[Elias Canetti]], [[Paul Celan]]
| opere_semnificative  = ''[[Verdictul (povestire)|Verdictul]]'', ''[[Metamorfoza]]'', ''[[Procesul]]'', ''[[Castelul]]''
}}
'''Franz Kafka''' ({{Date biografice}}) a fost un [[scriitor]] de limbă [[germană]], [[evreu]] originar din [[Praga]]. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în [[Parabolă (retorică)|parabole]] ce pot genera multiple [[hermeneutică|interpretări]], operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică [[expresionism]]ului și [[suprarealism]]ului. Narațiunea evoluează de multe ori [[labirint]]ic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, cosmicul [[Complexul Oedip|conflictul oedipal]] și biblic dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără [[Roman (literatură)|romanele]] ''[[Procesul]]'', ''[[Castelul]]'' și ''[[America (roman)|America]]'', nuvela ''[[Metamorfoza]]'' sau povestirile ''[[Verdictul (povestire)|Verdictul]]'', ''[[Colonia penitenciară]]'', ''[[Un artist al foamei (povestire)|Un artist al foamei]]'', ''[[Un medic de țară (povestire)|Un medic de țară]]'' și ''[[Marele zid chinezesc (povestire)|Marele zid chinezesc]]''.

Franz Kafka s-a născut în [[Praga]], capitala [[Boemia|Regatului Boemiei]] în timpul [[Imperiul Austro-Ungar|Imperiului Austro-Ungar]], într-o familie de [[evrei așkenazi]], fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka (Löwy). Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal, apoi la o întreprindere italiană și în final ca avocat la compania de asigurări ''Allgemeinen Unfallversicherungsanstalt für das Königreich Böhmen'' ([[1908]]-[[1922]]). A părăsit rareori [[Praga]], a călătorit în [[Italia]], [[Germania]], [[Franța]] și [[Elveția]] și a vizitat orașul [[Arad]]. A frecventat până către sfârșitul vieții un „cerc strâmt” de literați praghezi. Cei mai apropiați prieteni i-au fost sora sa [[Ottla Kafka|Ottla]], scriitorul [[Max Brod]] și actorul evreu Ițhak Löwy.

În [[1909]], Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe (''Contemplare''), publicate în revista literară ''Hyperion'' din [[München]]. A întreținut, între 1912 și 1917, o corespondență asiduă cu [[Felice Bauer]], cea care i-a fost de două ori logodnică, iar apoi, începând cu 1920, a corespondat cu [[Milena Jesenská]], o cunoscută scriitoare cehă, care i-a tradus în [[limba cehă|cehește]] câteva povestiri. În ciuda numeroaselor sale iubiri și pentru a se dedica scrisului, Kafka a rămas toată viața celibatar, la fel ca multe din personajele sale. A avut o fire hipersensibilă și a suferit din cauza [[anxietate socială|anxietății sociale]], a [[insomnie]]i, [[ipohondrie]]i și [[depresie]]i. A fost un iubitor al naturii și al activităților în aer liber, iar interesul său pentru cultura evreilor răsăriteni a început să se manifeste în 1911, când a descoperit [[teatrul idiș]]. Către sfârșitul vieții a îmbrățișat și unele idei [[sionism|sioniste]].

Primele simptome ale [[tuberculoză|tuberculozei]] lui Kafka au apărut în 1917, dar el a refuzat să se trateze într-un sanatoriu. Starea sănătății i s-a agravat și, începând cu 1922, nu a mai putut lucra. În ultimele luni ale vieții, a fost internat în sanatoriul din [[Kierling]], lângă [[Viena]]. A murit la 3 iunie 1924 în brațele prietenului său, doctorul Robert Klopstock, și ale ultimei sale iubite, Dora Diamant. Post-mortem, opera sa literară, rămasă în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de Max Brod, prietenul și legatarul său testamentar, cel care a refuzat să ducă la îndeplinire rugămintea lui Kafka de a arde manuscrisele<ref>[http://www.bbc.co.uk/news/world-middle-east-19942975 BBC News Middle East, ''Kafka papers battle decided in Israel's favour''], accesat 8 octombrie 2013</ref>.

Franz Kafka a influențat scriitori precum [[Jorge Luis Borges]], [[Albert Camus]], [[Jean-Paul Sartre]] sau [[Gabriel García Márquez]]. Publicul german l-a descoperit abia după episodul [[Germania Nazistă|nazist]], iar [[Cehia]] după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmarescă și suprarealistă.

== Contextul și formarea ==
===Cadrul social și religios===

Franz Kafka s-a născut în timpul domniei împăratului [[Franz Joseph al Austriei|Franz Joseph]], un monarh cunoscut pentru tactul cu care reușea să medieze conflictele etnice, dar nu atât de abil în situațiile economice. Pentru [[Imperiul Austro-Ungar]], [[Praga]] reprezenta al treilea oraș ca dimensiune și populație, după [[Viena]] și [[Budapesta]]<ref>Pearson Literature, [http://wps.ablongman.com/long_kennedy_lfpd_9/22/5820/1489990.cw/index.html ''Franz Kafka'']</ref>, dar și unul din cele mai importante centre industriale și culturale. La nașterea scriitorului, cosmopolita localitate era locuită de 170 000 de oameni (300 000 cu suburbiile și garnizoanele militare)<ref>Karl,  p.13</ref>, dintre care doar 14% (42 000) erau vorbitori nativi de [[limba germană|germană]]<ref>Asta în condițiile în care, în 1848, Praga era un oraș majoritar germanofon.</ref>, iar restul erau cehi. Pentru comunitatea cehă, originară din ținuturile [[Boemia|Boemiei]] și [[Moravia|Moraviei]], Praga devine un simbol al identității lingvistice și culturale. Într-un imperiu ce pare să stagneze, orașul lui Kafka inspiră dinamism și modernitate. Populația pragheză se dublează în treizeci de ani; fluxul continuu de muncitori cehi și fenomenul asimilării diminuează numărul germanofonilor la 6.7% (37 000) în 1910. Ca un fel de minoritate în minoritate<ref>Cifrele demografice legate de Praga diferă de la sursă la sursă. Conform ''Ergebnisse der Volkszählungen der K. K. Statistischen Central-Kommission'' u.&nbsp;a., în Anson Rabinbach: ''The Migration of Galician Jews to Vienna.'' Austrian History Yearbook, Volume XI, Berghahn Books/Rice University Press, Houston 1975, p. 46/47 (tabel III) în anul [[1880]] ponderea populației evreiești în Praga era de 10,3%, iar cea a populației germane de 22%. Cu toate acestea multe, surse sunt de acord că evreii erau o minoritate a comunității vorbitoare de limbă germană, care la rândul ei era o minoritate a Pragăi.</ref>, comunitatea evreilor, în mare parte vorbitoare de limbă germană, număra la 1900 în jur de 14 000 de locuitori<ref>Binder 1979, p.65</ref>. [[Antisemitism]]ul exacerbat de ideile [[naționalism|naționaliste]] ale sfârșitului de secol XIX, îi transformă pe evrei în ținta animozității atât a cehilor cât și a germanilor.

Tatăl lui Franz Kafka, Hermann Kafka, deși evreu, vorbea foarte bine cehește, ceea ce i-a sporit succesul în afaceri. Numele lui, provenind din limba cehă (unde ''kavka'' înseamnă ''[[stăncuță]]''), este pus în valoare, într-o manieră ludică, prin folosirea imaginii unei păsări ca firmă a magazinului său de galanterii<ref>Brod, p.3-5</ref>. Cunoașterea limbii majorității îi aduce însă beneficii chiar mai importante decât cele economice: în timpul unui progrom al cehilor împotriva evreilor, magazinul lui Hermann Kafka nu este vandalizat, tocmai datorită dibăciei sale lingvistice<ref>Incidentul s-ar fi întâmplat în 1893. Karl p.61, p.74</ref>. Cu toate acestea, negustorul a insitat ca fiul său să fie educat în spirit german; Franz Kafka va învăța ulterior [[limba cehă|ceha]], dar insuficient cât să poată scrie literatură în această limbă. Pe plan religios, părinții lui Kafka nu au manifestat un interes pregnant pentru [[iudaism]], deși au respectat formal riturile și sărbătorile. Având de ales între ortodoxismul iudaic izolaționist și iluminismul [[Haskala]], care încuraja integrarea în societatea europeană, ei par să fi optat mai degrabă pentru ultimul<ref name="Karl, p.15">Karl, p.15</ref>. Această atitudine laică i-a îndepărtat oarecum de restul comunității evreiești din Praga. Inabilitatea părinților de a-l ancora pe Kafka într-un sistem cultural sau etnic a sfârșit prin a-i da tânărului scriitor un sentiment de marginalizare și dezrădăcinare<ref name="Karl, p.15"/>.

===Părinții===
[[File:Kafka's parents c1913.jpg|thumb|Părinții lui Franz Kafka, Hermann și Julie Kafka, în [[1913]].]]
Părinții lui Franz Kafka sunt Hermann Kafka (1852–1931) și Julie Kafka, născută Löwy (1856–1934). Hermann Kafka a fost unul din cei șase copii ai unei familii de evrei foarte sărace dintr-un ''[[shtetl]]'' (enclavă evreiască) al comunei Wossek din sudul Boemiei (lângă orașul [[Strakonice]])<ref name="Karl, p.15"/>. Tatăl lui Hermann, Jakob Kafka, a fost un ''[[Shehita|shochet]]'', adică un măcelar care sacrifică animalele conform tradiției evreiești. Din cauza sărăciei, Hermann Kafka a fost nevoit încă de la paisprezece ani să abandoneze studiile și să lucreze ca negustor ambulant<ref>[http://bsbndb.bsb.lrz-muenchen.de/sfz39467.html Deutsche Biographie ''Franz Kafka'']</ref>. Frigul, foamea și disconfortul, care i-au dominat copilăria, l-au transformat într-o personalitate puternică, pragmatică și ambițioasă. Julie Löwy, în schimb, provine dintr-o familie prosperă și educată din [[Poděbrady]]: tatăl ei este comerciant și patronul unei fabrici de bere, iar bunicul ei dinspre mamă<ref>Numele iudaic al lui Franz Kafka, Amschel, provine chiar de la acest străbunic, pe care îl cheamă Adam (Amschel) Porias. Ca o coincidență, ''Amsel'', ca și ''kavka'', desemnează o pasăre neagră ([[Mierlă|mierla]]), însă de această dată, în limba germană. Rolleston, ''A Companion to the Works of �Franz Kafka'', p.348����</ref> este [[talmud]]ist. Devenind, după moartea mamei, singura femeie într-o familie cu șase bărbați (tatăl și cei cinci frați), Julie Löwy își acceptă de timpuriu statutul de servitoare a capriciilor masculine. Hermann și Julie se căsătoresc la 3 septembrie 1882, apoi se mută în Praga și deschid un magazin de galanterii (''Galanteriewaren''), unde vând umbrele, bastoane, articole de îmbrăcăminte, accesorii la modă etc. Cei doi vorbesc un dialect al limbii germane foarte influențat de [[Limba idiș|idiș]], care este numit uneori peiorativ ''Mauscheldeutsch''<ref>Gray 2005, pp. 147–148.</ref>. Franz Kafka se va distanța, datorită traseului său profesional, de limbajul colocvial încărcat de expresii « jargon »<ref>Ca mulți contemporani lui, Kafka se referă la limba idiș cu termenul ''Jargon'', considerând-o în eseul ''Curs introductiv despre jargon'' (1912), « cea mai tânără limbă europeană » (« die jüngste europäische Sprache »); Kafka, [http://www.kafka.org/index.php?jargon ''Einleitungsvortrag über Jargon'']</ref> al părinților săi, dar nu se va simți prea confortabil nici cu [[Hochdeutsch|germana standard]], impusă de figuri literare gigantice ca [[Johann Wolfgang von Goethe|Goethe]] sau [[Friedrich von Schiller|Schiller]]. Spre exemplu, așa cum va consemna în 1911, chiar și cuvântul ''Mutter'' (''mamă'') i se pare străin și departe de sensul pe care vrea să-l exprime<ref>Iris Bruce, ''Kafka and Cultural Zionism: Dates in Palestine'', pp.34-35</ref>:
{{citat|Ieri mi-am dat seama că nu mi-am iubit întotdeauna mama, așa cum ea ar fi meritat sau cum eu aș fi putut să o iubesc, deoarece am fost împiedicat de limba germană. Mama evreică nu este «Mutter», această etichetare e un pic comică [...] «Mutter» este pentru evrei un cuvânt foarte german, care conține, pe neobservate, pe lângă strălucirea [[creștinism]]ului, și răceala lui [...] Cred că doar amintirea ghetoului mai ține unită familia evreiască, pentru că nici cuvântul «Vater» nu desemnează deloc un tată evreu.<ref>« Gestern fiel mir ein, daß ich die Mutter nur deshalb nicht immer so geliebt habe, wie sie es verdiente und wie ich es könnte, weil mich die deutsche Sprache daran gehindert hat. Die jüdische Mutter ist keine »Mutter«, die Mutterbezeichnung macht sie ein wenig komisch [...] »Mutter« ist für den Juden besonders deutsch, es enthält unbewußt neben dem christlichen Glanz auch christliche Kälte [...] Ich glaube, daß nur noch Erinnerungen an das Getto die jüdische Familie erhalten, denn auch das Wort Vater meint bei weitem den jüdischen Vater nicht. », Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/162/3 ''Tagebücher 1910-1923'']  24 oct 1911</ref>|Franz Kafka, ''Jurnal'', 24 octombrie 1911}}

Franz Kafka va vorbi mai târziu despre două principii antagonice care i-au guvernat familia. Primul este cel patern, ''Kafka'', care se evidențiază prin « tărie, sănătate, apetit, intensitatea vocii, elocvență, mulțumire de sine, dominarea lumii, rezistență, prezență de sine și cunoașterea naturii umane »<ref>« Stärke, Gesundheit, Appetit, Stimmkraft, Redebegabung, Selbstzufriedenheit, Weltüberlegenheit, Ausdauer, Geistesgegenwart, Menschenkenntnis », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref>. Acestea sunt practic caracteristicile lui Hermann Kafka, negustorul autoritar și egocentric, care și-a construit cu propriile forțe o carieră de succes. Al doilea principiu, cel matern - ''Löwy'', este unul pasiv, timid, ascuns, melancolic, chiar spiritual, intelectual și religios, dacă luăm în calcul tradiția rabinică a unor strămoși din partea mamei. Cu acest al doilea principiu se va identifica Franz Kafka<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/309545/Franz-Kafka Encyclopaedia Britannica, ''Franz Kafka'']</ref>. Trebuie amintiți aici mai ales trei dintre unchii materni, și anume Siegfried, Rudolf și Alfred („unchiul din [[Madrid]]”) Löwy, niște burlaci excentrici, după care Kafka și-a modelat propria viață<ref>Klaus Wagenbach, ''Kafka'', London : Haus, 2003, pp.9-10</ref>.

[[File:De Kafka Brief an den Vater 001.jpg|thumb|left|Prima din cele 103 pagini care compun ''[[Scrisoare tatălui]]'' de Franz Kafka, noiembrie 1919. « M-ai întrebat, cu ceva timp în urmă, de ce susțin că mi-ar fi fost teamă de tine.<ref>« Du hast mich letzthin einmal gefragt, warum ich behaupte, ich hätte Furcht vor Dir. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> » își începe fiul oprimat tirada împotriva despoticului tată.]]

Figura tiranică a tatălui a dominat primii ani de viață ai scriitorului și a influențat mult opera acestuia. În 1919, Franz Kafka compune o scrisoare adresată lui Hermann Kafka (''[[Scrisoare tatălui]]'') în care îi impută caracterul poruncitor și ipocrit sau faptul că l-ar fi mutilat emoțional în copilărie. Documentul are un conținut deosebit de virulent; nu se știe dacă este doar un exercițiu autobiografic sau Kafka chiar ar fi dorit ca mesajul său să îi parvină tatălui. Conform lui [[Max Brod]], scriitorul i-ar fi dat mamei sale scrisoarea, pentru a o înmâna lui Hermann Kafka, dar Julie nu a vrut să intre în acest scandal și a înapoiat documentul. « Toată gândirea mea stătea sub greutatea apăsătoare a gândirii tale », scrie Kafka în ''Scrisoare tatălui'', « chiar și gândirea mea care nu coincidea cu a ta; de fapt, mai ales aceasta.<ref>« Ich stand ja in allem meinem Denken unter Deinem schweren Druck, auch in dem Denken, das nicht mit dem Deinen übereinstimmte und besonders in diesem. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> » Kafka își acuză tatăl că îi impunea cu strictețe (la masă, la templu sau cu alte împrejurări) reguli de conduită pe care nici măcar el însuși nu le respecta. Comanda « Niciun cuvânt de protest! »<ref>« kein Wort der Widerrede! »</ref>, care i se repeta obsesiv, i-ar fi cauzat scriitorului un « fel de a vorbi șovăitor și bâlbâit »<ref>« eine stockende, stotternde Art des Sprechens »</ref>, precum și o predispoziție pentru tăcere. Hermann Kafka obișnuia să ridiculizeze comportamentul visător și pasiv al fiului său și îl punea adesea în contrast cu propria fire ageră. Îi plăcea mai ales să amintească de condițiile mizere din care a reușit să răzbată prin muncă și insista că fiul trebuie să-i fie recunoscător pentru viața de huzur pe care o duce. Franz Kafka explică în scrisoare cum, din cauza tatălui, a pierdut « încrederea în propriile fapte<ref>« Ich verlor das Vertrauen zu eigenem Tun. », [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> » și a dezvoltat o « frică continuă față de ceilalți »<ref>« Misstrauen gegen mich selbst und zur fortwährenden Angst vor allem andern. »</ref>. Tatăl ar fi fost vinovat chiar și pentru neizbânda fiului de a se căsători și de a-și construi o familie. Un episod descris în scrisoare pare de-a dreptul traumatizant: copilul Franz Kafka este lăsat într-o noapte afară, în balcon, de către tatăl său, din cauza unei abateri de la buna conduită.

{{citat|Chiar și după câțiva ani, m-a torturat ideea chinuitoare că omul uriaș, tatăl meu, ultima instanță, va veni fără niciun motiv și în mijlocul nopții mă va scoate din pat și mă va duce în balcon, iar eu aș fi fost, astfel, un Nimeni pentru el.<ref>« Noch nach Jahren litt ich unter der quälenden Vorstellung, dass der riesige Mann, mein Vater, die letzte Instanz fast ohne Grund kommen und mich in der Nacht aus dem Bett auf die Pawlatsche tragen konnte und dass ich also ein solches Nichts für ihn war. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref>|Franz Kafka, ''Scrisoare tatălui}}

Nici relațiile scriitorului cu mama sa nu au fost mai calde. Julie Löwy, o femeie de altfel blândă și capabilă de sacrificiu de sine, trebuie să lucreze toată ziua în magazinul lui Hermann și, în percepția lui Kafka, se ocupă prea puțin de creșterea copiilor ei<ref>Karl, p.20</ref>. Franz Kafka se simte abandonat în brațele servitorilor, bucătarilor și guvernantelor; are o copilărie singuratică<ref>Brod, p. 9.</ref> de care își va aminti fără bucurie sau nostalgii<ref>Karl, p.22</ref>. În ''Scrisoare tatălui'', vorbește chiar de o trădare din partea mamei, care pare să se dedice mai mult soțului decât fiului<ref>Soții Kafka jucau cărți împreună, aproape în fiecare seară.</ref>. Fără să-și dea seama, ea ar fi jucat rolul « hăitașului la vânătoare »<ref>« Die Mutter hatte unbewusst die Rolle eines Treibers in der Jagd. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> sau al [[calul troian|calului troian]], ademenindu-l pe Franz Kafka prin bunătatea ei în cercul periculos al tatălui, unde tânărul era nevoit să suporte din nou supliciile psihologice.

Influența lui Hermann asupra operei lui Franz Kafka este indubitabilă. În ''[[Metamorfoza]]'', tatăl lui Gregor Samsa este cel care aruncă cu mere în fiul transformat în gândac, provocându-i o rană mortală, iar în ''[[Verdictul (povestire)|Verdictul]]'', tatăl lui Georg Bendemann îi face un scurt proces de intenție fiului și îl condamnă la moarte. În multe din lucrările scriitorului întâlnim o autoritate supremă, patriarhală, care guvernează discreționar destinul personajului principal. În ''[[Procesul]]'', un om este arestat și acuzat de o instanță distantă și inaccesibilă, iar în ''[[Castelul]]'', imensul și inabordabilul monument, Castelul, se bucură de centralitatea și reputația unui ''pater familias'', fără a-i permite însă lui K. accederea la acest statut. Pentru Kafka, figura tatălui se identifică cu realitatea însăși. « Câteodată îmi imaginez harta lumii desfășurată, iar pe tine întins în diagonală deasupra ei<ref>« Manchmal stelle ich mir die Erdkarte ausgespannt und Dich quer über sie hin ausgestreckt vor. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> » îi mărturisește el în ''Scrisoare tatălui''. Pentru a evita dominația paternă, Kafka se vede nevoit să construiască un complicat sistem de ziduri, tuneluri subterane și labirinturi, spații ascunse și secrete care îi pot conserva individualitatea<ref name="Karl, pp. 39-40">Karl, pp. 39-40</ref>. Frederick Karl identifică în povestirea ''Marele zid chinezesc'' tendința scriitorului de a se izola de centrul patriarhal. Lucrătorii din această poveste pot trăi departe de viața capitalei, fără să știe măcar cine este împăratul sau numele dinastei acestuia; pot inculca propriei existențe un nou sens și o nouă istorie. În același mod, Franz Kafka își propune să se dezvolte în afara sferei de influență a atotcuprinzătorului său tată<ref name="Karl, pp. 39-40"/>.

===Surorile===
[[File:Kafka-sisters.jpg|thumb|Surorile lui Kafka. De la stânga la dreapta: Valli, Elli, [[Ottla Kafka|Ottla]].]]
Franz Kafka, născut la 3 iulie 1883, este primul copil al soților Hermann și Julie Kafka. Are doi frați, Georg și Heinrich, care mor la vârste fragede<ref>Motivul ar fi fost, conform lui Kafka, malpraxisul medical. vezi Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/fe12-096.htm#1 ''Briefe an Felice'', 19-20 decembrie 1912]</ref> și trei surori: Gabriele ("Ellie") (1889–1944), Valerie ("Valli") (1890–1942) și Ottilie ("Ottla") (1892–1943).

[[Ottla Kafka]] este sora favorită a scriitorului. Cei doi au corespondat între 1909 și 1924, iar scrisorile lor sunt publicate astăzi în antologii precum ''[[Scrisori către Ottla]]''. Ea este, conform lui Kafka, singura din familie care putea să i se opună tatălui:

{{citat|[Ottla era] ca un fel de « Löwy », dar echipată cu cele mai bune arme « Kafka ». Între noi [Franz și Hermann Kafka] nu a existat cu adevărat un război; eram deja învins; ceea ce îmi rămânea nu era decât fuga, amărăciunea, tristețea și lupta interioară. Voi doi însă [Ottla și Hermann Kafka] v-ați așteptat întotdeauna în poziție de luptă, mereu proaspeți, mereu puternici<ref>« wie eine Art Löwy, ausgestattet mit den besten Kafka’schen Waffen. Zwischen uns war es kein eigentlicher Kampf; ich war bald erledigt; was übrig blieb, war Flucht, Verbitterung, Trauer, innerer Kampf. Ihr zwei aber waret immer in Kampfstellung, immer frisch, immer bei Kräften », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref>|Franz Kafka, ''Scrisoare tatălui}}

La fel ca mulți evrei din Praga, cele trei surori vor fi [[Holocaust|deportate]] în timpul celui [[al Doilea Război Mondial|de-al Doilea Război Mondial]]. Valli și Elli au fost trimise la [[Ghetoul Litzmannstadt|Ghetoul din Łódź]], iar Ottla în [[lagăr de concentrare|lagărul de concentrare]] din [[Lagărul de concentrare Theresienstadt|Theresienstadt]]. Ottla este omorâtă la 7 octombrie 1943 la [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz]]<ref>Hubert Spiegel, ''Die Frau, bei der Kafka ein anderer war'', ''Frankfurter Allgemeine Zeitung'', 24 ianuarie 2011, accesat 29 septembrie 2013</ref><ref>Gray 2005, p.155</ref>, iar despre Valli sau Elli nu se mai știe nimic după război. Franz Kafka nu va asista la aceste orori, moartea lui survenind în 1924.

===Copilăria și adolescența (1883-1901)===
[[Fișier:Dům U Minuty3-Praha2010b.jpg|thumb|left|Dům U Minuty, unde Franz Kafka locuiește cu părinții între [[1889]] și [[1896]].]]
Avansând rapid pe scara socială, părinții lui Kafka își schimbă de mai multe ori domiciliul, în mai puțin de patru ani: de la Piața Wenceslas în 1885, la Geistgasse în următorul an și Niklastraße în 1888, ei se stabilesc în cele din urmă în Piața Orașului Vechi în iunie 1889 și vor rămâne acolo pentru șapte ani în Dům U Minuty (''Casa Minuta'')<ref>Karl, p.21</ref>. Franz Kafka este singurul dintre copii care beneficiază de o cameră separată, cu toate că aceasta este foarte friguroasă<ref>Stach, pp. 390–391</ref>. Împreună cu ei mai locuiește și o slujnică, Marie Werner, evreică vorbitoare de limbă cehă, angajată de Hermann și Julie pentru a avea grijă de copii și de casă<ref>Karl, p.54</ref>.
 
Ca primul și singurul băiat al unei familii de evrei, Franz Kafka reprezintă obiectul unor așteptări uriașe din partea părinților<ref>Karl, p.78</ref>. Între 1889 și 1893, frecventează Școala de Băieți Germană (''Deutsche Knabenschule'') de pe strada pragheză Masná, cunoscută atunci ca ''Masný trh'' sau ''Fleischmarkt'' (''Piața de carne''). Educația lui religioasă se încheie prin îndeplinirea ritualului inițiatic [[Bar Mitzvah]] la treisprezece ani<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-086.htm ''Briefe an Milena''], 10 august 1920</ref>. Pentru acesta, Kafka trebuie să memoreze un pasaj în [[limba ebraică]]<ref>pe care nu o cunoștea deloc la acea vârstă</ref> și să îl cânte într-un cadru ceremonial la Sinagoga Zigeuner<ref>''Sinagoga țigănească'', dărâmată abuziv de autorități în 1906, este numită după constructorul ei, Salkind Zigeuner. [http://praguejewishghettowalks.blogspot.co.uk/2011/01/demolished-synagogues-in-prague.html Demolished Synagogues of Prague], accesat 28 septembrie 2013</ref><ref>Karl, p.68</ref>.

[[File:Kafka-as-pupil.jpg|thumb|Franz Kafka, elev, înainte de [[1900]].]]
[[File:Prague Palace Kinsky PC.jpg|thumb|left|Palatul Kinsky, unde Kafka urmează gimnaziul. De la 1912, magazinul de galanterii al lui Hermann Kafka se mută din Zeltnergasse 12 la parterul aceluiași palat<ref>Gray 2005, p.153</ref><ref>Peter-André Alt: Franz Kafka: Der ewige Sohn. Eine Biographie, C. H. Beck, München 2005, p.74</ref>.]]

La zece ani (în [[1893]]) din dorința tatălui, Kafka se înscrie la Gimnaziul<ref>În spațiul germanofon, ''Gymnasium'' înseamnă mai mult decât ''gimnaziul'' românesc. El include studii gimnaziale, liceale și chiar unele studii universitare; durează de obicei opt ani.</ref> de Stat ''Altstädter Deutsches Gymnasium'' din Palatul Kinsky, o școală foarte riguroasă, axată mai mult pe studiile umaniste decât pe știință. Aici cursurile se țin în limba germană, dar Kafka studiază și limbi clasice ([[Limba latină|latina]], [[Limba greacă veche|greaca]]), [[Limba franceză|franceza]] și ceha<ref>Karl, p.67</ref>. Deși sistemul este foarte competitiv, iar Kafka își subestimează mereu abilitățile, reușește să obițină rezultate remarcabile la toate disciplinele, mai puțin [[matematică|matematica]] și primește câțiva ani calificativul ''Vorzugschüler'' (''elev excelent''). Disprețuiește însă, în forul său interior, acest mod de educație bazat pe memorare și uniformizare. Într-un sistem al înregimentării și îndoctrinării, Kafka învață să își păstreze independența spirituală, cu o abilitate care îi va fi foarte utilă și mai târziu, la universitate sau la serviciu. Teroarea constantă a examenelor, la care este convins întotdeauna că va eșua, îi prejudiciază sănătatea. După una din numeroasele și intensele perioade de examinare, cedează oboselii fizice și are nevoie de o vacanță prelungită<ref>Jeff Nowak & Allen B. Ruch, [http://www.themodernword.com/kafka/kafka_biography.html ''The Modern World'', ''Kafka Biography'': ''The Cares of a Family Man''], 22 ianuarie 2004, accesat 30 septembrie 2013</ref>. Printre amicii săi cei mai buni din perioada gimnaziului se numără Rudolf Illowý, [[Hugo Bergmann]], Ewald Felix Příbram (în compania de asigurări a tatălui acestuia va lucra mai târziu Kafka), Paul Kisch și [[Oskar Pollak]] (cu care va rămâne prieten și în timpul universității). Prin intermediul lui Hugo Bergmann, Kafka face cunoștință cu operele lui [[Hugo von Hofmannsthal|Hofmannsthal]] și [[Friedrich Nietzsche|Nietzsche]], mai ales cu ''[[Așa grăit-a Zarathustra]]''<ref>Karl, p.88</ref>. Încă din gimnaziu este preocupat de literatură. Primele sale încercări literare însă au fost probabil distruse de el însuși, la fel ca primele sale jurnale.

Din 1899, tânărul de șaisprezece ani este atras de [[socialism]]. Deși prietenul și mentorul său politic Rudolf Illowý este exmatriculat din cauza mașinațiunilor lui socialiste, Kafka rămâne fidel convingerilor sale și poartă în continuare cu mândrie o garoafă roșie la butonieră<ref>Klaus Wagenbach, ''Kafka'', Rowohlt Taschenbuch Verlag GmbH, Hamburg 1964, p. 35f.</ref><ref>Michael Löwy, [http://www.vsp-vernetzt.de/soz/040724.htm ''Kafka und der Sozialismus''], SoZ Sozialistische Zeitung, iulie 2004, accesat 29 septembrie 2013</ref>. După absolvirea examenului maturității (''Abitur'') în anul 1901 cu calificativul ''satisfăcător'' (''befriedigend''), Kafka părăsește pentru prima dată Boemia și călătorește cu unchiul său Siegfried Löwy în insulele [[Norderney]] și [[Helgoland]]. Relația strânsă dintre scriitor și unchiul lui dinspre mamă, doctor în [[Moravia]], a inspirat povestirea ''[[Un medic de țară (povestire)|Un medic de țară]]''.

Kafka evocă neîndurător, în jurnalul său, perioada adolescenței. Atunci era, după cum recunoaște, « deosebit de prost îmbrăcat »<ref>« besonders schlecht angezogen », Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/162/3 ''Tagebücher 1910-1923''], 31 decembrie 1911</ref>, pentru că părinții îi comandau hainele de la un anume negustor din Nusle. Veșmintele inestetice i-ar fi deformat nu doar mersul și postura, ci chiar și imaginea despre sine și gândirea despre viitor:
{{citat|Așadar, am cedat în fața hainelor mele urâte și proaste până și în ce privește ținuta fizică; am început să merg încovoiat, cu umerii căzuți, cu brațele și mâinile strâmbe; mi-era frică de oglinzi pentru că răsfrângeau o urâțenie, de nelecuit. [...] Adevărul este că eram cu totul lipsit de capacitatea de a-mi gândi, chiar și în cele mai neînsemnate amănunte, viitorul concret. Îmi limitam gândirea numai la obiectele imediate și la împrejurările prezente, și asta nu din pedanterie sau pentru că aș fi avut interese bine conturate, ci — în măsura în care nu prostia mea ar fi fost cauza — din tristețe și din spaimă : din tristețe, căci prezentul fiind atât de trist pentru mine, îmi spuneam că nu trebuie să-l depășesc înainte de a mi-l fi făcut mai fericit, din spaimă, pentru că, tot așa cum mi se făcea frică în fața celui mai mic pas în prezent, mă consideram nevrednic, copilăros și demn de dispreț cum mă vedeam, să judec cu adevărat și cu spirit de răspundere un viitor măreț, bărbătesc, care de cele mai multe ori nu mi se părea deloc posibil.|Franz Kafka, ''Pagini de jurnal și corespondență'', 2 ianuarie 1912, traducere de [[Mircea Ivănescu]]}}

===Studiile universitare (1901-1906)===
[[File:Kafka1906.jpg|thumb|left|Franz Kafka în 1906]]

Franz Kafka se înscrie în 1901 la Universitatea Carol-Ferdinand din Praga (''Karl-Ferdinands-Universität''). La început optează pentru [[chimie]], dar după două săptămâni incompatibilitatea sa cu munca de laborator<ref>Gilman, ''Franz Kafka'', 2005, p.33</ref> îl face să își schimbe opțiunea și se reorientează spre drept. Domeniul studiilor îi este oricum indiferent; universitatea i se pare utilă doar în măsura în care îi asigură un suport sigur pentru cariera de scriitor<ref>Karl, p.149</ref>. Studiază [[drept internațional|dreptul internațional]], [[drept civil|dreptul civil]], [[drept canonic|dreptul canonic]], dreptul [[drept comercial|comercial]] și [[drept constituțional|constituțional]], [[statistică|statistica]] și [[economie|economia]], precum și [[codul civil]] austriac<ref name="Karl, p.171">Karl, p.171</ref>. Mai târziu își va exprima ironic dezgustul pentru mediul avocățesc în scurta povestire ''Noul avocat'', în care calul lui [[Alexandru cel Mare]], [[Bucefal]], transportat într-o lume modernă, lipsită de eroi și aventuri, se vede nevoit să se adâncească în lectura textelor legale<ref>Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_neue_Advokat, ''Der neue Advokat'']</ref>. Pentru Kafka, studiile de drept au constat în faptul că se « hrănea spiritual pur și simplu, în cele câteva luni de dinaintea examenelor și sub cea mai formidabilă încordare a nervilor, din rumegușul care mai fusese mestecat de mii de guri »<ref>« Das bedeutete dass ich mich in den paar Monaten vor den Prüfungen unter reichlicher Mitnahme der Nerven geistig förmlich von Holzmehl nährte, das mir überdies schon von tausenden Mäulern vorgekaut war. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> înaintea sa. Într-un anumit sens însă, acest lucru nu-i displăcea, pentru că îi pregătea perfect subzistența într-o lume birocratizată, la fel ca anii gimnaziului și viitoarea slujbă de funcționar.

Kafka încearcă de nenumărate ori să evadeze din plictisul studiilor legale, asistând la cursurile mai interesante ale științelor umaniste. În 1902, urmărește prelegerile intitulate ''Întrebări fundamentale despre psihologia descriptivă'' ale lui Anton Marty<ref>Klaus Wagenbach: ''Franz Kafka''. Rowohlt, Reinbek bei Hamburg 2008, p.50f.</ref><ref>Engel/Auerochs, p.6</ref>. În primăvara și vara anului 1903, studiază intens literatura, filologia și gramatica germană<ref>Karl, p.161</ref>. Împreună cu Hugo Bergmann, student acum la chimie, Kafka devine membru al unei organizații universitare numite ''Sala lecturilor și a dezbaterilor pentru studenții germani din Praga'' (''Lese- und Redehalle der deutschen Studenten in Prag'')<ref name="Gray 2005, p.53">Gray 2005, p.53</ref> al cărei scop este revigorarea culturii germane. Deși naționalistă și chiar nuanțat antisemită<ref>Karl, p.154</ref>, ''Die Halle'', cum mai era numită colocvial, îi atrage atenția scriitorului datorită bibliotecii vaste de care dispune și a evenimentelor culturale captivante pe care le sponsorizează<ref>Gray 2005, p.179</ref>. Kafka are de asemenea multe contacte cu membri ai asociației universitare a studenților evrei, ''Bar Kochba'', care promovează [[sionism]]ul. El însuși însă nu devine membru al acestui grup<ref>Gray 2005, p.26</ref>. În octombrie 1902, Kafka îl cunoaște pe viitorul său prieten [[Max Brod]], cel care îi va publica postum lucrările și îi va scrie prima biografie (''Franz Kafka: o biografie'', 1937). Kafka, cu un an mai în vârstă ca Brod, asistă la o prelegere a acestuia despre [[Arthur Schopenhauer|Schopenhauer]]. La un moment dat, oratorul face niște observații depreciative la adresa lui [[Friedrich Nietzsche|Nietzsche]], pe care îl consideră un impostor (''Schwindler'') <ref>Brod 1937, p.58</ref>, ceea ce îl intrigă pe Franz Kafka, admirator al filozofului existențialist la fel ca mulți din colegii săi<ref name="themodernword.com">Jeff Nowak & Allen B. Ruch, [http://www.themodernword.com/kafka/kafka_biography.html ''The Modern World'', ''Kafka Biography'': ''Description of a Struggle'']</ref>. Polemica aprinsă a celor doi, care va începe când Kafka se oferă să-l însoțească pe Brod acasă, devine primul episod al unei mari prietenii. Evreu energic, suferind de o deformare a coloanei care îl face să pară cocoșat, Max Brod este un om foarte cultivat, poet, jurnalist, critic, compozitor și pianist, dar mai presus de toate un exponent al [[modernism]]ului, fiind capabil să identifice cu ușurință valori autentice ale avangardei ca Franz Kafka sau [[Leoš Janáček]]<ref>Karl, pp. 155-157</ref>. Brod a fost primul care a afirmat că secolul al XX-lea va fi supranumit « secolul lui Kafka »<ref>Steinhauer 1983, pp. 390–408.</ref>. Mulți biografi au remarcat personalitățile contrastante ale celor doi prieteni: în timp ce Brod era sociabil și aventurier, Kafka era mai degrabă timid și reținut<ref name="Gray 2005, p.53"/>.

[[Fișier:Kafka statue Prague.jpg|upright|thumb|Statuia de bronz a lui Franz Kafka din Praga, concepută de sculptorul [[Jaroslav Róna]]. Imaginea [[suprarealism|suprarealistă]] a fost preluată din povestirea ''Descrierea unei lupte'' (1904).]]

Kafka citește mult în timpul studenției: de la misticul german [[Meister Eckhart]] și împăratul-filozof al [[Imperiul Roman|Romei]] [[Marcus Aurelius]], la filozoful naturalist [[Gustav Theodor Fechner]], dramaturgul [[Friedrich Hebbel]] sau romancierul [[Thomas Mann]]<ref>Karl, p.176</ref><ref>Engel/Auerochs, p.7</ref>. La inițiativa lui Brod, cei doi prieteni parcurg ''[[Protagoras]]'' de [[Platon]] în limba greacă, cu ajutorul unei traduceri și a unui dicționar, apoi ''[[Educația sentimentală]]'' și ''[[Ispitirea Sfântului Anton (roman)|Ispitirea Sfântului Anton]]'' de [[Gustave Flaubert|Flaubert]] în franceză<ref>Brod 1937, p.70</ref>.

În plan literar, tânărul Kafka se află în căutarea propriului stil. Într-o scrisoare din 20 decembrie 1902 adresată lui Oskar Pollak putem întâlni cea mai veche povestire kafkiană care s-a păstrat, ''Der Unredliche in seinem Herzen''<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1902/br02-005.htm, ''Scrisoare către Oskar Pollak'', 20 decembrie 1902]</ref>. Deși scurtă și nedezvoltată (lungimea povestirii este de o pagină), lucrarea introduce două personaje stranii care par să anticipeze opera viitoare a scriitorului: ''Lunganul rușinos'' (''der schamhafte Lange'') și ''cel Necinstit la inimă'' (''Der Unredliche in seinem Herzen''). Sugestii ale marginalizării, fricii, rușinii, incertitudinii, coșmarescului sau absurdului, prezente în această povestire, se vor concretiza mai târziu în capodopere ca ''Metamorfoza'' și ''Procesul''. Aproape un an mai târziu (8 noiembrie 1903), Kafka îi promite aceluiași prieten că îi va trimite pasaje dintr-o carte la care lucrează, ''Copilul și orașul'' (''Das Kind und die Stadt'')<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1903/br03-002.htm ''Scrisoare către Oskar Pollak'', 8 noiembrie 1903]</ref>. Nu se mai știe, din păcate, nimic despre acest proiect. În 1904, Kafka scrie prima povestire lungă<ref>Sau prima povestire care se publică astăzi în antologii, pentru că ''Der Unredliche in seinem Herzen'' nu este de obicei inclusă.</ref>, ''Descrierea unei lupte'', la care va mai aduce îmbunătățiri până în 1909. Cu excepția a două fragmente care apar în ''Hyperion'' în 1909, lucrarea rămîne nepublicată în timpul vieții autorului<ref>Karl, p.189</ref>. ''Descrierea unei lupte'' începe letargic, într-o atmosferă festivă, cu un erou principal introvertit și mult prea complexat de propriul fizic<ref>La fel ca ''Lunganului rușinos'' din ''Der Unredliche in seinem Herzen'', înălțimea neobișnuită a eroului îi cauzează teama unei reacții negative din partea celorlalți: « Mă agitam mult și mă durea faptul că poate aspectul meu lunguieț ar putea să-i displacă » (« Mich aber rührte es sehr und es wurde mir schmerzlich, daß ihm vielleicht meine lange Gestalt unangenehm sein könnte. ») Kafka, [http://www.kafka.org/index.php?beschreibung ''Beschreibung eines Kampfes'']</ref>. Capitolul al doilea plonjează de-a dreptul într-un infern [[suprarealism|suprarealist]]: protagonistul se urcă în spatele unui prieten și îl călărește cu sălbăticie, apoi întâlnește un om gras din Orient, transportat într-o lectică, care îi relatează povestea stranie a unui « suplicant »<ref>Karl, p.182</ref>. Kafka îi arată abia în 1905 lui Max Brod noua sa povestire, iar acesta se arată încântat, crezând că descifrează în ea sămânța geniului<ref name="themodernword.com"/>. Brod îl îndeamnă în mod continuu pe prietenul său să scrie, să publice și să păstreze manuscrisele. ''Descrierea unei lupte'' rămâne până astăzi una din cele mai enigmatice opere kafkiene<ref>Engel/Auerochs, p.92</ref>.

În 1903, Kafka are prima experiență sexuală cu o fată de prăvălie (''Ladenmädchen'') de origine cehă<ref name="Karl, p.171"/><ref>Kafka [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-084.htm ''Briefe an Milena'', 8 august 1920]</ref>. Ca mulți studenți din vremea lui, este un vizitator frecvent al bordelurilor<ref>The European Graduate School, [http://www.egs.edu/library/franz-kafka/biography/ ''Franz Kafka Biography''], accesat la 1 octombrie 2013</ref><ref>''Spiked Online'', [http://www.spiked-online.com/newsite/article/5664/#.UkomHxec_Zg ''The real Kafka, warts, porn, whores and all''], accesat la 1 octombrie 2013</ref>. În timp însă, scriitorul devine tot mai dezgustat de actul sexual și de contactele fizice pe care le presupune, manifestând chiar anxietate și teamă în această privință<ref>[http://www.themodernword.com/kafka/kafka_biography.html ''The Modern World'', ''Kafka Biography'': ''Description of a Struggle'']</ref>. Pentru a motiva lipsa de apetit sexual a lui Kafka, unii biografi au invocat impotența (Louis Begley) sau homosexualitatea refulată (Saul Friedländer<ref>[http://forward.com/articles/178169/on-franz-kafkas-birthday-looking-through-lens-of-h/ ''The Jewish Daily Forward. On Franz Kafka's Birthday, Looking Through Lens of his Sexuality'']</ref>). Se pretinde că scrisorile adresate lui Oskar Pollak, precum și pasaje din ''Descrierea unei lupte'' sau ''Procesul'' ar conține elemente sau exprimări homoerotice<ref>Karl, p.95</ref><ref>Gilman 1995, p.160</ref><ref>Gray 2005, p.128</ref>. De asemenea, la 7 ianuarie 1912, Kafka menționează în jurnal că va poza în fața unui pictor ca model pentru [[Sfântul Sebastian]]<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/tb12-006.htm ''Tagebuch'' 7 ianuarie 1912]</ref>, un personaj cunoscut în artă pentru modul cum a ajuns să camufleze fantezii homosexuale<ref>[http://www.openlettersmonthly.com/book-review-franz-kafka-the-poet-of-shame-and-guilt/ openlettersmonthly.com ''Book Review: Franz Kafka, The Poet of Shame and Guilt'']</ref>. Posibila homosexualitate a lui Franz Kafka este încă o temă controversată, contestată și prea vag argumentată. O suită importantă de iubiri feminine (Hedwig Weiler, Felice Bauer, Grete Bloch, Julie Wohryzek, Milena Jesenská, Dora Diamant) care a dominat viața scriitorului nu face decât să decredibilizeze susmenționata ipoteză. Reiner Stach consideră că viața privată a lui Kafka a fost cea a unui neobosit cuceritor de femei (''womanizer'')<ref>Stach, p.44</ref>.

==Maturitatea și cariera==
===Începuturile unui ''Brotberuf'' (1906-1914)===
[[File:Franz Kafka 1910.jpg|thumb|left|Franz Kafka în 1910]]
În 1906, Kafka își încheie studiile printr-un doctorat în drept<ref>Brod 1937, p.98</ref>. Cu o sănătate șubrezită de mediul stresant al universității, scriitorul este nevoit să se odihnească într-un sanatoriu din Zuckmantel în iulie 1905 și septembrie 1906<ref>Karl, pp.190-194</ref>. Alături de unchiul său preferat Siegfried, petrece vara anului 1907 în [[Třešť|Triesch]], unde o cunoaște pe Hedwig Weiler, una din primele sale iubiri, o tânără de numai nouăsprezece ani, cu care corespondează până în ianuarie 1908<ref>Karl, pp.206-207</ref>. La 20 iunie 1907, familia Kafka se mută din nou, de la reședința lor de unsprezece ani din Zeltnergasse, la numărul 36 Niklasstraße<ref>Karl, p.205</ref>. Ca și înainte, spațiul privat și intimitatea tânărului scriitor sunt periclitate de gălăgia și rutina familiei. Într-o schiță autobiografică din 1912 intitulată ''Marele tapaj'' (''Großer Lärm''), Franz Kafka se plânge că locuiește în « cartierul general al zgomotului »<ref>« Hauptquartier des Lärms », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Grosser_L%C3%A4rm ''Großer Lärm'']</ref>. Abia în noiembrie 1913, familia se va instala într-un apartament mai mare, dar abia când surorile Elli și Valli se vor fi măritat deja și se vor fi stabilit la casele lor. Soțul primeia se numește Karl Hermann, iar al celei de-a doua, Josef Pollak. La începutul lui august 1914, chiar după izbucnirea [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], Elli și Valli se întorc, împreună cu copiii lor, în apartamentul părinților, bărbații fiindu-le plecați în armată. Franz Kafka, aflat la vârsta de 31 de ani, se mută câteva luni mai târziu (10 februarie 1915<ref>Vezi scrisoarea către Felice din [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1915/fe15-002.htm 11 februarie 1915]</ref>) în fosta locuință a lui Valli, un apartament liniștit de pe Bilekgasse, unde locuiește singur pentru prima dată în viață<ref>Stach, pp.462–463</ref><ref>Gilman 2005, p.79</ref>. În martie 1915, își schimbă iar adresa: Lange Gasse (Aleea Lungă) 18, în clădirea numită ''Zum goldenen Hecht'' (''La știuca de aur'')<ref>[http://www.kafka-bilder.de/deutsch/archiv/2-kafkas-spuren/13-wohnungen/272-lange-gasse-18.html?start=6 kafka-bilder.de Archiv Klaus Wagenbach]</ref><ref>Karl, pp.394-395</ref>. Locuiește aici până în vara anului 1916, când găsește, cu ajutorul surorii Ottla, domiciliul ideal pentru scris: Alchimistengasse (Zlatá ulička) 22<ref>[http://www.kafkaesk.de/kafka-und-prag/kafka-prag/kafkas-domizile/das-goldene-gaesschen.html kafkaesk.de ''Haus No. 22 im Goldenen Gäßchen'']</ref>.

Între aprilie și octombrie 1906, Kafka își îndeplinește ucenicia (''Advokaturs-Concipient'') la biroul de avocatură al lui Richard Löwy<ref>Richard Löwy nu este ruda scriitorului. Este vorba de o coincidență de nume. (Gilman 2005, p.41, Karl, p.193) Kafka a avut într-adevăr un unchi cu un nume identic, dar acela a fost negustor. Klaus Wagenbach, ''Kafka'', London : Haus, 2003, p.9</ref>. Execută apoi un stagiu obligatoriu de muncă fără plată la tribunalul din Praga. În noiembrie 1907, Kafka este angajat la ''Assicurazioni Generali'', o companie italiană de asigurări, unde este supus unui program de lucru feroce (de la 8 dimineața la 6 seara<ref>Karl, p.210</ref>). Serviciul este prost plătit și tânărul avocat nu este recompensat pentru orele suplimentare. Din acest motiv, Kafka părăsește compania după un an (15 iulie 1908). Cu ajutorul unui vechi prieten, reușește să își găsească o slujbă între 1908 și 1922 la ''Allgemeinen Unfallversicherungsanstalt für das Königreich Böhmen'' (''AUVA'')<ref>Brod 1937, p.100</ref>, o companie de asigurări care se ocupă de accidentele de muncă. Situația de la noul loc de muncă este vizibil mai permisivă. « Serviciul meu este ridicol și rizibil de ușor [...] Nu înțeleg pentru ce primesc banii » îi va scrie Kafka Milenei Jesenská în 1920<ref>« Mein Dienst ist lächerlich und kläglich leicht . . . ich weiß nicht, wofür ich das Geld bekomme » Kafka, [http://www.odaha.com/sites/default/files/BriefeAnMilena.pdf ''Briefe an Milena'', 10 iunie 1920]</ref>. Ocupațiile sale de la compania de asigurări nu sunt însă de natură să îl fascineze. Scriitorul vorbește adesea de cariera sa de avocat ca despre un ''Brotberuf''<ref>Cuvântul ar fi fost folosit mai întâi de Hermann Kafka, cu sens depreciativ la adresa serviciului nerentabil al fiului.</ref>, termen ce desemnează o slujbă menită să aducă un venit suficient traiului și nimic mai mult<ref>[http://www.literaturtipps.de/autor/kurzbeschreibung/kafka.html ''Literaturtipps'', ''Franz Kafka''], accesat 1 octombrie 2013</ref>. Preocupările lui Kafka sunt, înainte de toate, literare:
[[File:Na Porici 7, Prague.JPG|thumb|Sediul de odinioară al ''Companiei pentru asigurarea lucrătorilor din Regatul Boemiei'' unde lucrează Kafka între 1908 și 1922.]]
{{citat|Această lume imensă din capul meu, cum să mă eliberez de ea și cum să o eliberez din mine, fără să mă sfarm în bucăți? Dar parcă mai degrabă m-aș sfărma, decât să o țin în mine îngropată.<ref>« Die ungeheure Welt, die ich im Kopfe habe. Aber wie mich befreien und sie befreien, ohne zu zerreißen. Und tausendmal lieber zerreißen, als in mir sie zurückhalten oder begraben. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/tb13-009.htm ''Tagebuch'', 21 iunie 1913]</ref>|Franz Kafka, ''Jurnal'', 21 iunie 1913}}
Programul, care se termină de obicei la ora două<ref>Engel/Auerochs, p.9</ref><ref>Stach 2005, pp. 23–25.</ref>, îi permite lui Kafka să se dedice mai mult timp literaturii. Asta nu înseamnă însă că este un angajat neglijent, ci dimpotrivă, este apreciat de superiori și promovat de câteva ori: în 1910-1913 este conțipist<ref>Conțipistul, o funcție specifică Imperiului Austro-Ungar, se ocupa cu dezvoltarea proiectelor și programelor într-o companie (cuvântul vine din lat. ''conceptus'' = ''concept''). Un echivalent al timpurilor noastre ar fi managerul de proiect.</ref>, din 1913 vicesecretar, din 1920 secretar, din 1922 secretar superior. Colegii îl admiră mai ales pentru ceha elegantă și literară pe care o vorbește<ref>Gilman 2005, p.43</ref>. Sarcinile lui Kafka constau în întocmirea statisticilor, redactarea protocolului, a articolelor jurnalistice și a rapoartelor, clasificarea lucrărilor în funcție de coeficientul de risc, ținerea corespondenței și reprezentarea agenției în demersurile legale<ref>Gray 2005, pp.18-19</ref>. În 1910, din proprie inițiativă, urmează niște cursuri la Universitatea Tehnică din Praga, pentru a-și spori competența în domeniul tehnicii industriale. Profesorul de management [[Peter Drucker]] îl consideră pe Franz Kafka inventatorul căștii de protecție pentru muncitori, deși nu există dovezi concrete în acest sens<ref>Peter Drucker, ''Managing in the Next Society'', 2002, (ed. 2007). Oxford: Elsevier, p. 24</ref>. În postura de angajat la o companie de asigurări, scriitorul se familiarizează cu lumea lucrătorilor din industrie, niște oameni simpli, care se accidentează adesea din ignoranță sau neatenție, își pierd degete sau chiar membre. O colecție a rapoartelor și scrierilor sale de serviciu, ''Amtliche Schriften'', publicată în 1984 de Klaus Hermsdorf, demonstrează nu doar măiestria cu care Kafka stăpânea limbajul birocratic, dar și un anumit grad de implicare socială, o dorință de a corecta problemele societății<ref>Gray 2005, p.14</ref>. Kafka empatizează cu muncitorii și asistă la demonstrațiile acestora. Înclinarea lui spre socialism își are originea în copilărie, când comportamentul opresiv al tatălui care își trata angajații de la magazin ca pe niște « inamici plătiți »<ref>''bezahlte Feinde'', Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref> l-a făcut să se revolte.

Franz Kafka nu a ezitat să ridiculizeze rigiditatea birocratică a slujbei sale. Presiunea orelor de birou, omniprezența și atotputernicia ceasului, ultima clipă a programului, comparată cu o « trambulină spre fericire »<ref>Das Sprungbrett ihrer Lustigkeit ist die letzte Arbeitsminute</ref> - toate aceste caracteristici sunt amintite ironic într-una din scrisori<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1907/br07-017.htm ''Brief an Hedwig Weiler'', probabil noiembrie 1907]</ref>.

{{citat|De muncă nu mă plâng atât de mult cum mă plâng de trândăvia timpului mlăștinos. Timpul în birou, mai precis, nu se poate diviza; în ultima jumătate de oră simți presiunea celor opt ore la fel cum simți în prima. Este adesea ca în călătoriile de zile și nopți cu trenul, când în cele din urmă, complet înfricoșat, nu te mai gândești nici la activitatea mașinii mecanicului de locomotivă, nici la peisajul deluros sau neted, ci numai la ceasul căruia îi atribui orice autoritate și pe care îl ții încontinuu în palmă.<ref>« Über die Arbeit klage ich nicht so, wie über die Faulheit der sumpfigen Zeit. Die Bureauzeit nämlich läßt sich nicht zerteilen, noch in der letzten halben Stunde spürt man den Druck der 8 Stunden wie in der ersten. Es ist oft wie bei einer Eisenbahnfahrt durch Nacht und Tag, wenn man schließlich, ganz furchtsam geworden, weder an die Arbeit der Maschine des Zugführers, noch an das hügelige oder flache Land mehr denkt, sondern alle Wirkung nur der Uhr zuschreibt, die man immer vor sich in der Handfläche hält. », [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1907/br07-017.htm ''Brief an Hedwig Weiler'', probabil noiembrie 1907]</ref>|Franz Kafka, ''Scrisoare către Hedwig Weiler'', noiembrie 1907}}
În povestirea ''[[Poseidon (povestire)|Poseidon]]'' (1920), Kafka demolează din nou, în stilul caracteristic, un mit clasic: [[Poseidon|zeul mării]] este deposedat de atributele divine și guvernează contabilicește: « Poseidon stătea la masa sa de birou și calcula. [[Gospodărirea apelor|Gospodărirea tuturor apelor]] îi dădea neîncetat de lucru. »<ref>« Poseidon saß an seinem Arbeitstisch und rechnete. Die Verwaltung aller Gewässer gab ihm unendliche Arbeit. », Kafka, [http://www.textlog.de/31999.html ''Poseidon'']</ref>. Birocrația, cu care Kafka a intrat în contact în special în perioada serviciului, este una din țintele principale ale operei sale. De asemenea, interesul pentru tehnică și finețea documentării despre accidentele de muncă au influențat unele lucrări precum ''Colonia penitenciară'', unde mașina își devorează propriul operator<ref>Gray 2005, p.14 & p.184</ref>.

Sătul probabil de Praga, pe care o alinta încă din 1902 « mămică cu gheare »<ref>« Dieses Mütterchen hat Krallen. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1902/br02-005.htm ''Brief an Oskar Pollak'', 20 decembrie, 1902]</ref>, Kafka călătorește în Occident: mai întâi în [[Tyrol]] în 1909, apoi, împreună cu Max Brod, la [[Paris]] în toamna anului 1910<ref>Brod 1937, p.132</ref> sau la [[Zürich]], [[Lugano]]<ref>Brod 1937, p.142</ref> și din nou Paris<ref>[http://www.franzkafka.de/franzkafka/fundstueck_archiv/fundstueck/804752 franzkafka.de ''Wie Kafka und Brod beinahe zu Millionären wurden''], accesat 2 octombrie</ref> în 1911<ref>Gilman 2005, p.49</ref>. În jurul lui Kafka și Brod se cristalizează un grup de scriitori și literați -- ''Der enge Prager Kreis'' (''Cercul strâmt praghez''), cum îl numește Max Brod—care îi include pe [[Felix Weltsch]], [[Oskar Baum]] sau [[Franz Werfel]]. La sfârșitul anului 1911, soțul lui Elli, Karl Hermann, și Kafka devin parteneri ai primei fabrici de [[azbest]] din Praga, cunoscută sub numele Prager Asbestwerke Hermann & Co. Afacerea este pusă în funcțiune cu banii tatălui Hermann Kafka. Franz Kafka este entuziasmat la început de acest proiect, implicându-se puternic pentru a-l întreține (este directorul « neoficial » al fabricii<ref>Gilman 2005, p.148</ref>), dar mai târziu simte că noua responsabilitate îi răpește prea mult din timpul pentru scris<ref>Stach 2005, pp. 34–39.</ref>.

===Debutul și primele lucrări importante===

Max Brod și-a încurajat atât de mult prietenul să scrie, încât la un moment dat, într-o recenzie din ziarul [[berlin]]ez ''Prezentul'' (''Die Gegenwart'') din 1907, îl așează pe Kafka ca stil și potențial alături de trei scriitori consacrați, [[Heinrich Mann]], [[Frank Wedekind]] și [[Gustav Meyrink]], deși acesta nu publicase până atunci nimic<ref>Brod 1937, p.80</ref><ref>Karl, p.199</ref>. Franz Kafka debutează abia în 1908 cu opt povestiri (sau mai degrabă schițe, prin lungime și dezvoltare) adunate sub numele ''Contemplare'' (''Die Betrachtung'')<ref>Cele opt povestiri sunt ''Die Bäume'', ''Kleider'', ''Die Abweisung'', ''Der Kaufmann'', ''Zerstreutes Hinausschaun'', ''Der Nachhauseweg'', ''Die Vorüberlaufenden'' și ''Der Fahrgast''. Engel/Auerochs, p.9</ref>. Dintre cele mai interesante amintim ''Pasagerul'' (''Der Fahrgast''), imaginea unui om care meditează asupra incertitudinilor vieții<ref>« Stau pe platforma tramvaiului electric și mă simt complet nesigur de poziția mea în această lume, în acest oraș, în familia mea. » (« Ich stehe auf der Plattform des elektrischen Wagens und bin vollständig unsicher in Rücksicht meiner Stellung in dieser Welt, in dieser Stadt, in meiner Familie. ») Kafka, [https://de.wikisource.org/wiki/Der_Fahrgast ''Der Fahrgast'']</ref> sau ''Vânzătorul'' (''Der Kaufmann''), un personaj care se simte singur și înstrăinat de restul umanității, chiar dacă intră zilnic în contact cu ea<ref>« Banii mei provin de la oameni străini; Circumstanțele lor nu îmi pot fi de înțeles » (« Mein Geld haben fremde Leute; ihre Verhältnisse können mir nicht deutlich sein »), Kafka, [https://de.wikisource.org/wiki/Der_Kaufmann_(Kafka) ''Der Kaufmann'']</ref>. Chiar și schița ''Copacii'' (''Die Bäume''), cu o lungime de doar patru fraze, exprimă un sens profund. Oamenii sunt comparați cu niște arbori ale căror trunchiuri stau îngropate în zăpadă: ei par că plutesc, dar în realitate nu pot fi urniți din pământ<ref>Kafka, ''[https://de.wikisource.org/wiki/Die_B%C3%A4ume ''Die Bäume'']</ref>.

Publicarea are loc în revista literară ''Hyperion'', redactată de Franz Blei, un colaborator al lui Max Brod. Tot aici, vor apărea în martie/aprilie 1909 ''Coversație cu suplicantul'' și ''Conversație cu bețivul'', două fragmente ale povestirii ''Descrierea unei lupte''. În paginile revistei cu un pronunțat caracter modernist, Kafka se află în compania unor autori ca [[Hugo von Hofmannsthal]], [[Heinrich Mann]] sau [[Rainer Maria Rilke]]. Cu toate acestea, publicația nu are o viață îndelungată, fiind desființată în 1911. Kafka îi formulează un epitaf elogios în ziarul ''Boemia'' cu titlul ''O revistă trecută în neființă'' (''Eine entschlafene Zeitschrift'')<ref>Gray 2005, p.133</ref>. Între 1906 și 1909, Kafka scrie ''Pregătiri pentru o nuntă la țară'' (''Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande''), primul său roman, deși nefinisat. Narațiunea acestei opere este fragmentară, executând salturi între persoana întâi și a treia<ref>Gray 2005, p.126</ref>. Kafka va contopi mai târziu cele două perspective naratoriale prin tehnica stilului indirect liber.

Personalitatea lui Kafka, cristalizată în primii ani ai maturității, frapează prin natura ei dihotomică, chiar paradoxală. Pe de o parte, scriitorul este perceput de apropiații săi ca un tip altruist<ref>Brod declară: « A fost, în cel mai înalt grad, un prieten de ajutor » (« Er war ein wundervoll helfender Freund »), Brod 1937, p.54</ref>, inteligent, calculat, cu simțul umorului, reținut la vorbă<ref>« Vorbea puțin [...] dar când zicea ceva, se făcea imediat ascultat. » (« Er sprach wenig [...] Aber wenn er etwas sagte, machte es sofort aufhorchen », Brod 1937, p.54</ref>, dar bun comunicator și recitator, având un farmec irezistibil care îl face râvnit de femei<ref>Brod 1937, p.87</ref>. De cealaltă parte, scrisorile, jurnalul și operele kafkiene dezvăluie o fobie  incapacitantă și angoasantă față de oameni, o teamă constantă că aceștia l-ar putea respinge pentru ceea ce el considera urâțenia sa fizică și spirituală. « Sunt cel mai costeliv om pe care îl cunosc »<ref>« ich bin der magerste Mensch, den ich kenne », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/fe12-012.htm ''Briefe an Felice''], 1 noiembrie 1912</ref> îi va spune Kafka Felicei Bauer. Aici, puținătatea trupească invocată de scriitor nu denotă doar complexul fizic, ci însăși mentalitatea lui de a se micșora, de a se retrage dintr-o lume pe care o simte ostilă. Pe fondul anxietăților sale sociale, al stresului de la slujbă, al surmenajului, al nervozității exagerate și al sensibilității acute față de zgomot, Kafka dezvoltă diverse afecțiuni psihosomatice: devine [[insomnie|insomniac]], [[depresie|depresiv]] și [[ipohondrie|ipohondru]]<ref>Karl, p.80</ref>, suferă frecvent de [[cefalee|migrene]]<ref>« [...] sunt disperat ca un șobolan captiv, insomnia și durerile de cap mă stăpânesc cu înverșunare, nici nu pot să îți descriu cum îmi mai duc zilele » (« ich bin verzweifelt wie eine eingesperrte Ratte, Schlaflosigkeit und Kopfschmerzen rasen in mir, ich kann wirklich nicht beschreiben, wie ich meine Tage hinbringe.  »), Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1916/fe16-003.htm ''Briefe an Felice''], martie 1916</ref> și [[constipație|tulburări digestive]] și are, conform unor biografi, tendințe [[anorexie nervoasă|anorexice]]<ref>Manfred M. Fichter, (July 1988). [http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3061914 ''Franz Kafka's anorexia nervosa''], Psychiatrische Klinik der Universität München. 56 (7): 231–8. doi:10.1055/s-2007-1001787. PMID 3061914. iulie 1988, pp. 231–238.</ref> sau [[sinucidere|suicidare]]<ref>În octombrie 1912, Kafka îi scrie lui Max Brod următoarele: « Am stat multă vreme la fereastră, lipindu-mă de geam, și în câteva rânduri mi-ar fi plăcut să-l sperii pe vameșul de pe pod prin căzătura mea. » (traducere de Mircea Ivănescu, « Ich bin lange am Fenster gestanden und habe mich gegen die Scheibe gedruckt und es hätte mir öfters gepaßt, den Mauteinnehmer auf der Brücke durch meinen Sturz aufzuschrecken. »), Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/bk12-018.htm ''Brief an Max Brod''], 8 octombrie 1912</ref>. Sănătatea deficitară îl determină pe Kafka să își ia frecvent concedii<ref>Gilman 2005, p.45</ref> și îl direcționează tot mai mult spre activități care i-ar putea purifica organismul. Practică numeroase sporturi în natură ([[Drumeție|excursii]], [[înot]], [[Canotaj|vâslit]], [[Călărie|călărit]], [[tenis]]), iar din 1910 devine [[vegetarianism|vegetarian]]. Kafka este adeptul [[medicină alternativă|medicinii alternative]] și al unor teorii medicale populare în epocă, precum cea a lui [[Horace Fletcher]], care încuraja, pentru o mai bună digestie, mestecarea repetată și îndelungată a bolului alimentar înaintea înghițirii<ref>Karl, p.317</ref>. Dieta lui Kafka conține mult lapte [[pasteurizare|nepasteurizat]], un aliment despre care se presupune că i-ar fi provocat tuberculoza<ref>[http://www.nndb.com/people/966/000024894/ nndb.com ''Franz Kafka''], Soylent Communications, accesat la 11 octombrie 2013</ref>.

În 1911, [[teatrul idiș]] îi produce scriitorului o puternică revelație. Aici, Kafka descoperă în piese precum ''Sulamit''<ref>Karl, p.287</ref> și ''Bar Kochba'' de [[Avram Goldfaden]] sau ''Dumnezeu, om și diavol'' de [[Iacob Gordin]] o formă vie a iudaismului, cu mult diferită de doctrina rigidă cu care fusese obișnuit. Kafka frecventează spectacolele improvizate de la Café Savoy și devine admiratorul și prietenul actorului Ițhak Löwy, cel care îl inițiază în limba și cultura idiș<ref>Robert 1982, pp. 53-54</ref>. Studiază istoria, mitologia evreilor și chiar [[hasidism]]ul. Fascinația lui Kafka pentru lumea teatrului idiș și pentru evreii din Estul Europei a fost văzută de mulți biografi ca o formă de rebeliune împotriva tatălui<ref>Hermann Kafka disprețuiește noile preocupări ale fiului și îl consideră pe Ițhak Löwy un ''Ungeziefer'' (''parazit''), termen care, în mod întâmplător sau nu, îi este aplicat și lui Gregor Samsa în nuvela ''Metamorfoza''. Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Brief an den Vater'']</ref>, un evreu eminamente occidental, dornic să se asimileze imperiului<ref>Gray 2005, p.301-302</ref>. De asemenea, stilul tragicomic, gestica uneori exagerată a actorilor, precum și modul în care personajele se grupează pe scenă în teatrul idiș au influențat cu siguranță capodoperele scriitorului<ref>Robert 1982, pp. 50-54</ref>. Contactele sale cu această lume se intensifică în timpul Războiului Mondial, când mulți evrei din Europa Răsăriteană se refugiază în Praga. Alte interese ale lui Kafka se leagă de noile descoperiri tehnologice ale vremii ([[avion]]ul, [[motocicletă|motocicleta]] și [[film]]ul)<ref>Brod, ''Über Franz Kafka'', S. Fischer Verlag, Hamburg, 1966, p. 92</ref> sau de sistemul modern de educație al lui [[Educația Montessori|Montessori]]<ref>Brod, ''Über Franz Kafka'', S. Fischer Verlag, Hamburg, 1966, p. 49</ref>. În septembrie 1909, scriitorul publică în ziarul ''Boemia'' schița ''Aeroplane în Brescia'' în care descrie un spectacol aviatic din [[Italia]] la care a asistat alături de Max Brod și fratele acestuia, Otto.
{{double image|right|Arkadia 1913.jpg|116|De Kafka Das Urteil 53.jpg|116|Coperta almanahului ''Arkadia'' (stânga), unde apare în 1913 povestirea ''Verdictul'', precum și prima pagină a acestei povestiri (dreapta) editate de Kurt Wolff.}}
În noaptea dintre 22 și 23 septembrie 1912, Kafka scrie, în doar opt ore (între 22:00 și 6:00)<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/tb12-071.htm ''Tagebuch'', 23 septembrie 1912]</ref> povestirea ''[[Verdictul (povestire)|Verdictul]]''. La sfârșitul acestei munci febrile, consemnează în jurnal:
{{citat|Îmi înțepeniseră picioarele de atâta nemișcare, abia mi le-am mai putut scoate de sub masa de scris. [Simțeam] încordarea și bucuria teribilă pe măsură ce povestirea se desfășura în fața ochilor mei, ca și cum aș fi înaintat tot mai departe prin apă. De mai multe ori, în noaptea asta, mi-am purtat greutatea propriului trup ca pe o povară în spinare<ref>« Die vom Sitzen steif gewordenen Beine konnte ich kaum unter dem Schreibtisch hervorziehn. Die fürchterliche Anstrengung und Freude, wie sich die Geschichte vor mir entwickelte wie ich in einem Gewässer vorwärtskam. Mehrmals in dieser Nacht trug ich mein Gewicht auf dem Rücken. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/tb12-071.htm ''Tagebuch'']</ref>.|Franz Kafka, ''Jurnal'', 23 septembrie 1912, traducere de Mircea Ivănescu}}
Lucrarea, aflată sub înrâurirea lui [[Sigmund Freud|Freud]], se concentrează asupra conflictului dintre Georg Bendemann și tatăl său. În expozițiune, Georg compune o scrisoare către un amic nefericit, care a eșuat în [[Rusia]] încercând să deschidă o afacere. Mai târziu, se gândește să-i aducă la cunoștință terminarea scrisorii și bătrânului său tată. Acesta se dezlănțuie pe neașteptate împotriva fiului, acuzându-l că și-a trădat prietenul și l-a înșelat ani la rând. Prietenul din Rusia ar fi fost, conform tatălui, « un fiu pe placul inimii » lui<ref>« Er wäre ein Sohn nach meinem Herzen. Darum hast du ihn auch betrogen die ganzen Jahre lang. »</ref>, cu mult mai bun decât cel natural. Bendemann mai este acuzat și că vrea să se însoare cu o femeie ușuratică, o « gâscă dezgustătoare »<ref>« die widerliche Gans »</ref>, doar pentru că aceasta « și-a ridicat fustele »<ref>« weil sie die Röcke gehoben hat »</ref> în fața lui. La sfârșit, tatăl protagonistului pronunță verdictul: « te osândesc acum la moarte prin înec »<ref>« Ich verurteile dich jetzt zum Tode des Ertrinkens! », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Das_Urteil ''Das Urteil'']</ref>. Tulburat, Georg Bendemann iese din cameră și se sinucide, aruncându-se de pe un pod. Povestirea este publicată în 1913 în anuarul lui Max Brod ''Arkadia'', editat de Kurt Wolff<ref>Gilman 2005, p.58</ref>.

===Relația cu Felice Bauer===
Franz Kafka o întâlnește pe [[Felice Bauer]] la 13 august 1912 în timpul unei vizite la Max Brod<ref>Karl, p.310</ref>. Tânăra [[Stenografie|stenografă]], născută în [[Silezia]] în 1887<ref>Karl, p.311</ref> și crescută în [[Berlin]], este o rudă îndepărtată, prin alianță, a prietenului scriitorului. Franz Kafka se logodește cu ea de două ori (în iunie 1914 și iulie 1917) și îi adresează, între 1912 și 1917, peste 500 de scrisori.

Începutul relației celor doi coincide, întâmplător sau nu, cu o perioadă de euforie a operei kafkiene<ref>Gray 2005, p.29</ref>. La două zile după prima lui scrisoare către Felice, Kafka scrie ''Verdictul'' într-o singură noapte. Lucrarea îi este dedicată noii sale iubite, purtând subtitlul ''O poveste pentru Felice B.'' (''Eine Geschichte für Felice B.''). O săptămână mai târziu, Kafka începe să lucreze la un nou roman pe care îl intitulează ''Der Verschollene'' (''Dispărutul''), cunoscut astăzi mai degrabă după numele postum acordat de Max Brod: ''[[America (roman)|America]]''. După al șaselea capitol, părăsește temporar proiectul, pentru a se ocupa de o altă operă monumentală, ''[[Metamorfoza]]'', terminată până la sfârșitul anului. Creativitatea sporită a scriitorului are un rol catalizator în evoluția relației cu Felice. Kafka se află sub zodia vremelnică a încrederii în sine, se complace în rolul cavalerului curtenitor, deși multe din expresiile folosite în scrisori îi trădează caracterul introvertit și nestatornic<ref>Karl, p.313-315</ref>. Timiditatea nu îi afectează însă demersul prea mult: sentimentele sunt oricum împărtășite aproape exclusiv în manieră epistolară (cei doi se întâlnesc rar<ref>Karl, p.312</ref>), o zonă în care Kafka se simte confortabil. Tânăra stenografă devine succesiv ''„Fräulein Bauer”'', ''„Fräulein Felice”'', ''„Liebes Fräulein Felice”'', ''„Liebste, Allerliebste”'' și ''„Meine Liebste”''<ref>În traducere, formulele de adresare sună cam așa: ''„Domnișoară Bauer”'', ''„Domnișoară Felice”'', ''„Dragă/iubită domnișoară Felice”'', ''„Iubito, mult iubito”'' și ''„Iubita mea”''. vezi [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912.htm Scrisorile lui Kafka din 1912]</ref>.

[[File:Metamorphosis.jpg|thumb|left|150px|Coperta primei ediții a nuvelei ''[[Metamorfoza]]''. Lucrarea descrie viața lui Gregor Samsa, din momentul în care se transformă pe neașteptate într-un ''parazit monstruos''<ref>''ungeheures Ungeziefer''. Expresia este de obicei interpretată de traducători ca desemnând o creatură insectiformă, de exemplu un gândac.</ref>.]]
Din ianuarie 1913 însă, Kafka simte că și-a epuizat ideile literare și energia. Nu mai găsește puterea necesară pentru a continua romanul ''America'' decât sporadic, în martie 1913 și august-octombrie 1914. În forma actuală, romanul neterminat conține opt capitole și trei fragmente<ref>Kafka, ''America'', traducere de Simion Pop, ''prefață'' de Radu Gabriel Pârvu, RAO International Publishing Company, 1995</ref>. Din tot acest material, doar ''Fochistul'', primul capitol al ''Americii'' este publicat antum în 1913, dar ca povestire de sine stătătoare, într-o broșură literară, ''Der jüngste Tag'' (''Ziua de apoi''), editată de Kurt Wolff. ''Metamorfoza'' apare de asemenea, dar abia în 1915, în revista ''Die Weißen Blätter'' (''Foile albe'') a lui [[René Schickele]]. Pe măsură ce blocajul literar se instaurează, Kafka percepe tot mai tensionat relația sa cu Felice Bauer. Perspectiva mariajului, față de care nutrește un amestec straniu de dorință și repulsie<ref>Gray 2005, p.186</ref>, este resimțită ca o amenințare a carierei sale de scriitor<ref>Gilman 2005, p.51</ref>. Kafka vorbește tot mai des despre nevoia de singurătate și intimitate. Viziunea sa despre ''[[turnul de fildeș]]'' este următoarea:
{{citat|Adesea m-am gândit că cel mai bun mod de viață pentru mine ar fi să stau ferecat, cu uneltele de scris și lampa alături, în cea mai tainică încăpere a unui beci imens<ref>« Oft dachte ich schon daran, dass es die beste Lebensweise für mich wäre, mit Schreibzeug und einer Lampe im innersten Raume eines ausgedehnten, abgesperrten Kellers zu sein. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/fe13-018.htm ''Brief an Felice'']</ref>|Franz Kafka, ''Scrisori către Felice'', 14-15 ianuarie 1913}}
Creșterea copiilor îi repugnă<ref>Canetti, p.34</ref>, dar tot el este cel care amintește cuvintele lui [[Napoleon Bonaparte|Napoleon]]: « Este teribil să mori fără copii »<ref>« Es ist fürchterlich, kinderlos zu sterben », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/fe12-113.htm ''Briefe an Felice'', 31 decembrie 1912]</ref>. Disputa sa interioră se coagulează în jurul a două viziuni despre viață complet antagonice. Pe de o parte, scriitorul nu poate uita imperativul tradiției. Privită ca obiectiv suprem în [[iudaism]], întemeierea familiei este, conform lui Kafka, « lucrul cel mai de seamă pe care poate să-l reușească un om »<ref>« das Äusserste, das einem Menschen überhaupt gelingen kann », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Brief_an_den_Vater ''Scrisoare tatălui'']</ref>. Pe de altă parte, din cauză că organismul lui slab nu se poate concentra decât într-o singură direcție, « slăbind » și atrofiindu-se în celelalte, vocația scrisului îi impune o disciplină aproape ascetică<ref>Canetti, p.23</ref>. Pentru a i se supune, Kafka ar fi renunțat la « plăcerile sexului, la mâncare, băutură, reflexii filozofice, dar mai presus de toate, la muzică »<ref>« die Freuden des Geschlechtes, des Essens, des Trinkens, des philosophischen Nachdenkens der Musik zu allererst », Kafka [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/tb12-002.htm#7 ''Jurnal'' 3 ianuarie 1912]</ref>. În acest context trebuie interpretat eșecul logodnelor scriitorului.

La 16 iunie 1913, Franz Kafka formulează o cerere în căsătorie către Felice<ref name="Gray 2005, p.30">Gray 2005, p.30</ref>. Scrisoarea este stranie prin faptul că o confruntă direct pe tânăra stenografă cu problemele posibilului mariaj:
{{citat|Vei pierde Berlinul, biroul care îți place atât de mult, prietenele, micile plăceri, perspectiva măritișului cu un bărbat sănătos, fericit și cumsecade, cu care să ai copii frumoși și sănătoși [...] În locul acestor inestimabile sacrificii vei câștiga un om bolnav, slab, nesociabil, taciturn, posac, rigid și aproape fără speranță, a cărui singură virtute constă în faptul că te iubește<ref>« Du würdest Berlin verlieren, das Bureau, das Dich freut, die Freundinnen, die kleinen Vergnügungen, die Aussicht, einen gesunden, lustigen, guten Mann zu heiraten, schöne, gesunde Kinder zu bekommen [...] . Anstelle dieses gar nicht abzuschätzenden Verlustes würdest Du einen kranken, schwachen, ungeselligen, schweigsamen, traurigen, steifen, fast hoffnungslosen Menschen gewinnen, dessen vielleicht einzige Tugend darin besteht, dass er Dich liebt. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/fe13-160.htm ''Brief an Felice'', 16 iunie 1913]</ref>.|Franz Kafka, ''Scrisori către Felice'', 16 iunie 1913}}
Părinții lui Kafka insistă să angajeze un detectiv particular pentru a ancheta dacă tânăra fată se ridică la nivelul pretențiilor lor<ref name="Gray 2005, p.30"/><ref>Gilman 2005, p.69-70</ref>. La 8 noiembrie, în Berlin, Felice Bauer îi dă niște semne lui Kafka că ar dori să încheie relația<ref>Gilman 2005, p.72</ref>. Corespondența se întrerupe brusc pentru o perioadă de șase săptămâni<ref name="Gray 2005, p.30"/>. Disperat, Kafka apelează la prietena Felicei, Grete Bloch, să intervină în numele lui. Între Grete și Kafka se stabilește treptat o puternică legătură emoțională, iar cei doi încep să corespondeze<ref>Gray 2005, p.45</ref>. În cele din urmă, reconcilierea cu Felice Bauer de la începutul anului 1914 se concretizează într-o logodnă. La 1 iunie, în Berlin, are loc petrecerea oficială în cinstea acestui eveniment<ref name="Gray 2005, p.30"/>. Peste câteva zile, la 12 iulie, se produce dezastrul: Franz Kafka, Felice și sora acesteia Erna Bauer, Grete Bloch și prietenul Ernst Weiß se reunesc în hotelul berlinez Askanischer Hof, unde scriitorului i se înscenează ceea ce el va numi o întâlnire cu « tribunalul din hotel » (''Der Gerichtshof im Hotel''<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-043.htm ''Tagebuch'', 23 iulie 1914]</ref>)<ref>Doar o lună mai târziu avea să înceapă romanul ''Procesul''.</ref>. Kafka este acuzat de logodnica geloasă că a nutrit sentimente de dragoste pentru prietena ei. Ca dovadă, Grete Bloch, solidarizată acum cu victima infidelității, prezintă scrisorile primite de la Kafka. Pasajele unde numele Felicei este menționat și unde scriitorul își exprimă scepticismul<ref>[http://www.franzkafka.de/franzkafka/die_frauen/grete_bloch/457277 franzkafka.de ''Grete Bloch''], accesat 4 octombrie</ref> cu privire la oficializarea nunții sunt subliniate cu roșu<ref name="Gray 2005, p.30"/>. Kafka nu se poate apăra. Prima logodnă este compromisă.

Cu toate acestea, Felice și Kafka continuă să mențină legătura. Scrisorile lui devin mai distante și mai puțin frecvente, dar în iulie 1917, cei doi se logodesc pentru a doua oară. Călătoresc împreună prin [[Ungaria]]<ref>În Budapesta, Kafka îl reîntâlnește pe actorul Ițhak Löwy. Engel/Auerochs, p. 20.</ref><ref>Gilman 2005, p .96.</ref> și poposesc în [[Arad]] la o soră a Felicei.<ref>Brod 1937, p. 193.</ref><ref>Harta localităților pe unde a trecut Franz Kafka pe [https://maps.google.com/maps/ms?ie=UTF8&oe=UTF8&msa=0&msid=106307093038637571118.0004377098ab0e8eeee05 Google Maps]</ref> Kafka răcește însă din nou relațiile, din cauza simptomelor incipiente de [[tuberculoză]]. Ultima scrisoare a lui Kafka către Felice datează din 16 octombrie 1917.<ref name="Gray 2005, p.51">Gray 2005, p.51</ref> Doi ani mai târziu, Felice se mărită cu un bancher din Berlin, apoi emigrează în [[Statele Unite ale Americii|America]]. Bogata colecție de scrisori de la Kafka, păstrată de Felice Bauer aproape în întregime, a fost vândută în 1955 editurii lui [[Salman Schocken]], un asociat al lui Max Brod.<ref name="Gray 2005, p.51"/> În schimb, scrisorile ei către artist nu au supraviețuit. Tot ce se știe despre ea ca persoană constă în informații indirecte, desprinse din epistolele lui Kafka. Din acest motiv, ea apare cititorilor precum un personaj mitologizat de imaginația kafkiană, la fel ca Hermann Kafka în ''Scrisoare tatălui''.<ref name="Gray 2005, p.30"/>

===Anii războiului și « lupta pentru autoconservare » (1914-1918)===
[[File:Prag Goldenes Gässchen.jpg|thumb|[[Zlatá ulička]]<ref>Numele german este ''Alchymistengasse'', adică ''Aleea alchimiștilor''</ref> (''Străduța de aur''), numărul 22. Kafka locuiește aici între 1916 și 1917<ref>Brod 1937, p.192-193</ref><ref>[http://www.aviewoncities.com/prague/goldenlane.htm hrad.cz ''Prague Castle'', ''Golden Lane'']</ref> în locuința închiriată de Ottla<ref>[http://www.newcriterion.com/articles.cfm/The-hunter-Gracchus-3669 newcriterion.com ''The Hunter Gracchus'']</ref>. Casa, pe care Max Brod o numește « chilie mănăstirească a unui adevărat scriitor »<ref>« Klosterzelle eines wirklichen Dichters », Brod 1937, p.193</ref> a devenit între timp muzeu.]]

[[Primul Război Mondial]] izbunește la 28 iulie 1914, după [[Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand|asasinarea arhiducelui]] [[Franz Ferdinand]], moștenitorul [[Imperiul Austro-Ungar|Imperiului Austro-Ungar]], la [[Sarajevo]]. Jurnalul scriitorului consemnează cu indiferență și ironie: « Germania a declarat război Rusiei - După amiază, ore de înot. »<ref>« Deutschland hat Rußland den Krieg erklärt. - Nachmittag Schwimmschule », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-051.htm ''Tagebuch'' 2 august 1914]</ref>. Kafka este găsit apt de război, dar poziția sa « indispensabilă » în cadrul companiei de asigurări îi îngăduie să rămână în rezervă<ref>Gilman 2005, p.77</ref>. Cumnatul său însă, Josef Pollak, participă la ororile conflagrației<ref>Jeff Nowak & Allen B. Ruch, [http://www.themodernword.com/kafka/kafka_biography.html ''The Modern World, Kafka Biography: The Metamorphosis'']</ref> și îi relatează în noiembrie « surescitat peste măsură<ref>« aufgeregt, außer Rand und Band », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-074.htm ''Tagebuch'' 4 noiembrie 1914]</ref>» povestea unui căpitan străpuns de multiple lovituri de baionetă<ref>[http://www.themodernword.com/kafka/kafka_works_novellas.html ''The Modern World, Kafka’s Novellas'']</ref><ref>« [Pollak] abia ieșise [din tranșee], când un glonț l-a atins pe un ostaș ce se târa în spatele lui [...] Era căpitanul său. S-a putut vedea în mod clar că acesta a fost capturat. A doua zi l-au găsit dezbrăcat în pădure, străpuns de baionete. » (« Kaum war er fort, traf ein Schuß einen Soldaten, der ihm nachgekrochen war und sich jetzt über dem Maulwurf befand. - Sein Hauptmann. Man sah deutlich, wie er gefangen genommen wurde. Am nächsten Tag fand man ihn aber nackt von Bajonetten durchbohrt im Wald. »), Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-074.htm ''Tagebuch'' 4 noiembrie 1914]</ref>. E posibil ca revoltătoarea imagine să fi stat la originea povestirii ''[[Colonia penitenciară]]''<ref>O altă sursă este romanul lui [[Octave Mirbeau]], ''Le Jardin des supplices'', inspirat la rându-i de cazul ofițerului evreu [[Alfred Dreyfus]], întemnițat pe nedrept în [[Insula Diavolului]].</ref>, scrisă la doar câteva zile mai târziu. Lucrarea descrie un sofisticat instrument de tortură, care își ucide victima încet, prin înțepături succesive, imprimându-i pe piele cuvintele sentinței. Experiența este descrisă de operatorul ei ca fiind una mistică, iar vina celui executat « e întotdeauna mai presus de orice îndoială »<ref>« Die Schuld ist immer zweifellos. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/In_der_Strafkolonie ''In der Strafkolonie'']</ref>. Mașinăria, prin natura ei complexă și barbară, a fost considerată un simbol al războiului sau al [[totalitarism]]ului<ref>Alt, p.489</ref>.

Concomitent, Kafka lucrează la unul din cele mai faimoase romane ale sale, ''[[Procesul]]''. Unele capitole sunt lăsate neterminate, iar cartea rămâne nepublicată până în 1925, după moartea autorului. [[Elias Canetti]] consideră că sursa de inspirație a romanului este tumultoasa și solicitanta relație a scriitorului cu Felice Bauer și chiar intitulează o carte biografică ''Celălalt proces al lui Kafka: Scrisorile către Felice''. Conform lui, logodna, percepută de Kafka ca o privare de libertate, este echivalentă arestului lui Josef K. din primul capitol, iar execuția de la final se poate identifica cu episodul stigmatizant din Hotelul Askanischer Hof<ref>Canetti, pp.63-69</ref>. Un fragment foarte scurt al ''Procesului'', ''[[În fața legii]]'', apare independent în ediția de Anul Nou din 1915 a săptămânalului evreiesc independent ''Selbstwehr'' (''Legitimă apărare''). Faimoasa parabolă începe astfel:
{{citat|În fața legii stă un portar. La acest portar vine un om de la țară și cere să i se îngăduie să intre în lege.<ref>« Vor dem Gesetz steht ein Türhüter. Zu diesem Türhüter kommt ein Mann vom Lande und bittet um Eintritt in das Gesetz. », Kafka, [https://de.wikisource.org/wiki/Vor_dem_Gesetz ''Vor dem Gesetz'']</ref>|Franz Kafka, ''În fața legii}}
Cititorul nu poate afla mai exact ce este această ''lege'': un lucru abstract sau concret?<ref>Sokel, p.200</ref> Cert este că ea devine unicul obiectiv al protagonistului, care așteaptă, la îndemnul portarului, toată viața pentru a intra. În momentul morții, omul îl întreabă pe portar de ce nu a mai încercat nimeni în afară de el să obțină accesul. I se răspunde: « Pe aici nu putea fi lăsat să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc să o închid. »<ref>« Hier konnte niemand sonst Einlaß erhalten, denn dieser Eingang war nur für dich bestimmt. Ich gehe jetzt und schließe ihn. », Kafka, [https://de.wikisource.org/wiki/Vor_dem_Gesetz ''Vor dem Gesetz'']</ref>

În octombrie 1915, Kafka intră într-un mod neobișnuit în posesia banilor Premiului literar [[Theodor Fontane|Fontane]]. Adevăratul laureat, [[Carl Sternheim]], refuză răsplata financiară și se hotărăște să cedeze banii tânărului și aproape anonimului autor al impresionantei povestiri ''Fochistul''<ref>Brod 1937, p.190</ref><ref>Karl, p.398-399</ref><ref>[http://www.notablebiographies.com/Jo-Ki/Kafka-Franz.html notablebiographies.com ''Franz Kafka Biography''], accesat 4 octombrie 2013</ref>. Kafka percepe gestul ca pe o importantă recunoaștere publică a talentului său. Un alt scriitor major care identifică valoarea operei kafkiene este [[Robert Musil]]. Viitorul creator al ''[[Omul fără însușiri|Omului fără însușiri]]'' scrie recenzii despre ''Contemplare'' și ''Fochistul'' și chiar îl întâlnește pe Kafka în timpul unei vizite în Praga din 1916<ref>Karl, p.401</ref>. Sfârșitul anului 1916 cunoaște o revigorare a operei kafkiene. Cele opt caiete ''in-octavo'' (''Die Oktavhefte'')<ref>Până în noiembrie 1916, Kafka a folosit numai caiete cu format in-cvarto.</ref>, în care Kafka notează între noiembrie 1916 și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic<ref>[http://www.amazon.com/Blue-Octavo-Notebooks-Franz-Kafka/dp/1878972049 Amazon, ''Blue Octavo Notebooks'']</ref>. Spre exemplu, intrepretări ale unor mituri clasice, precum ''Tăcerea sirenelor'' (''Das Schweigen der Sirenen''), ''Adevărul despre Sancho Panza'' (''Die Wahrheit über Sancho Pansa'') și ''Prometeu'' sau amintiri din viața prietenului Ițhak Löwy, adunate sub titlul ''Despre teatrul evreiesc'' (''Vom jüdischen Theater''), apar în paginile acestor caiete<ref>[http://gutenberg.spiegel.de/buch/164/1 Projekt Gutenberg-DE Die Acht Oktavhefte'']</ref>. Efuziunea culturală a lui Kafka se manifestă nu doar în scris: celor opt caiete li se adaugă lecturi ample ale operei lui Schopenhauer și un studiu intens al [[limba ebraică|limbii ebraice]]<ref name="Engel/Auerochs, p.20">Engel/Auerochs, p.20</ref>.

[[File:CountryDoctor.jpg|thumb|left|Prima ediție a colecției de povestiri ''[[Un doctor de țară (colecție)|Un doctor de țară]]'', apărută în 1919 sub îngrijirea lui Kurt Wolff.]]
Multe din povestirile scrise în timpul războiului, pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, au fost incluse în două colecții kafkiene importante: una publicată antum în 1919, ''[[Un medic de țară (colecție)|Un medic de țară]]'', iar cealaltă postum în 1931, ''[[Marele zid chinezesc (colecție)|Marele zid chinezesc]]''. Primul volum se face remarcat mai ales prin [[Un medic de țară (povestire)|povestirea omonimă]], cea a unui doctor care se grăbește să salveze într-o noapte de iarnă un copil bolnav. Calul îi moare pe drum, dar găsește pe neașteptate doi armăsari într-un coteț de porci. Îngrijitorul lor îi sechestrează slujnica, iar doctorul nu o poate salva fiind purtat cu mare repeziciune de cei doi cai, niște entități iraționale și fantomatice<ref name="cliffsnotes.com">[http://www.cliffsnotes.com/literature/m/the-metamorphosis-and-other-stories/summary-and-analysis/a-country-doctor-ein-landarzt ''CliffsNotes - Summary and Analysis, A Country Doctor'']</ref>, la casa copilului suferind . Povestea se afundă tot mai mult în absurd. Confruntat cu imposibilitatea de a salva copilul de la moarte, doctorul este dezbrăcat de părinții acestuia și culcat în pat lângă bolnav, conform indicațiilor unui cor de școală, aflat în fața casei. Caii își bagă capetele pe fereastră și fac un zgomot asurzitor, iar copilul, care preferă să moară, îi dezvăluie doctorului că au un destin similar, fiind amândoi « azvârliți undeva » fără să poată « să se pună pe picioare »<ref>« Du bist ja auch nur irgendwo abgeschüttelt, kommst nicht auf eigenen Füßen. », Kafka, [https://de.wikisource.org/wiki/Ein_Landarzt ''Ein Landarzt'']</ref> « Să scrii prescripții e ușor, mai greu e însă să ajungi la o înțelegere cu oamenii. »<ref>« Rezepte schreiben ist leicht, aber im übrigen sich mit den Leuten verständigen ist schwer. », Kafka, [https://de.wikisource.org/wiki/Ein_Landarzt ''Ein Landarzt'']</ref> realizează doctorul. Opera ar putea simboliza condiția scriitorului, dornic dar incapabil să ajute, condamnat să se lupte neputincios cu ignoranța, egoismul și superstițiile vremurilor<ref name="cliffsnotes.com"/>. [[Kōji Yamamura]] a înfățișat într-un [[Anime|desen animat]] din 2007 bizara povestire<ref>vezi [http://www.youtube.com/watch?v=ZDjmW-gIsKs aici]</ref>. Alte lucrări importante ale colecției ''Un medic de țară'' sunt ''[[Șacalii și arabii]]'', ''[[Grijile tatălui de familie]]'' și ''[[O dare de seamă către o Academie]]''<ref>''În fața legii'' va fi de asemenea republicată în 1919 în volumul ''Un medic de țară''</ref>. ''Șacalii și arabii'',  poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei (''șacalii'') și lumea non-evreiască (''arabii'')<ref>Dimitry Shumsky, [http://journals.cambridge.org/action/displayAbstract?fromPage=online&aid=5190452 ''Czechs, Germans, Arabs, Jews: Franz Kafka's “Jackals and Arabs” between Bohemia and Palestine''],  Hebrew University of Jerusalem, Jerusalem, Israel</ref><ref>Karl, p.562-563</ref>. În ''O dare de seamă către o Academie'', protagonistul, o [[maimuță]] din junglă, capturată de oameni, povestește cum a încercat, pentru a se elibera, să acceadă la condiția umană prin metoda imitației. Odată devenită om însă, tot nu a reușit să se simtă liberă, așa cum era în trecutul său animalic, anterior capturii<ref>« Nimeni nu mi-a promis, că dacă voi deveni așa, zăbrelele cuștii mele vor fi ridicate » (« Niemand versprach mir, daß, wenn ich so wie sie werden würde, das Gitter aufgezogen werde. »), Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Ein_Bericht_f%C3%BCr_eine_Akademie ''Ein Bericht für eine Akademie'']</ref>. Maimuța lasă să se înțeleagă că natura umană și libertatea sunt incompatibile<ref>[http://www.cliffsnotes.com/literature/m/the-metamorphosis-and-other-stories/summary-and-analysis/a-report-to-an-academyein-bericht-an-eine-akademie ''CliffsNotes Summary and Analysis: A Report to an Academy'']</ref>. Povestirea ''Grijile tatălui de familie'' introduce unul din cele mai enigmatice concepte din literatura kafkiană: ''Odradek''. Cuvântul are, conform lui Kafka, origine [[limbi slave|slavonă]] sau [[limbi germanice|germanică]] și desemnează următorul obiect:

{{citat|La prima vedere, arată ca o bobină turtită de ață cu formă de stea, și chiar pare să aibă niște ață înfășurată în jurul ei. Cu toate acestea, cel mai probabil e vorba numai de niște bucăți vechi, rupte, înnodate și încâlcite de ață, de diferite tipuri și culori. Nu este însă doar o bobină, pentru că din mijlocul stelei iese o mică tijă perpendiculară și la capătul acesteia se mai adaugă una, formând astfel un unghi drept. Cu ajutorul celei din urmă tije aflate pe o parte și a unuia din colțurile stelei de pe partea cealaltă, întregul sistem se poate ridica și sta pe două picioare.<ref>« Es sieht zunächst aus wie eine flache sternartige Zwirnspule, und tatsächlich scheint es auch mit Zwirn bezogen; allerdings dürften es nur abgerissene, alte aneinander geknotete, aber auch ineinander verfitzte Zwirnstücke von verschiedenster Art und Farbe sein. Es ist aber nicht nur eine Spule, sondern aus der Mitte des Sternes kommt ein kleines Querstäbchen hervor und an dieses Stäbchen fügt sich dann im rechten Winkel noch eines. Mit Hilfe dieses letzteren Stäbchens auf der einen Seite, und einer der [5b] Ausstrahlungen des Sternes auf der anderen Seite, kann das Ganze wie auf zwei Beinen aufrecht stehen. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Die_Sorge_des_Hausvaters ''Die Sorge des Hausvaters'']</ref>|Kafka, ''Grijile tatălui de familie}}
Obiectul, în aparență inutil, inofensiv și ilogic, a fost subiectul a numeroase interpretări: de la cele psihologice (''Odradek'' ar simboliza recurența gândurilor [[refulare|refulate]]), la cele religioase (ața încâlcită pe pe bobină ar fi tradiția iudaică) sau filozofice (''Odradek'' ar fi chintesența [[materialism]]ului absurd)<ref>
Willi Goetschel, [http://www.360doc.com/content/10/1123/04/2932928_71602451.shtml ''Kafka's Dis/Enchanted World''], Columbia University</ref>. ''Odradek'' a rămas până astăzi un mare mister.

Celălalt volum de povestiri, cel publicat postum, ''Marele zid chinezesc'' nu este mai puțin reprezentativ pentru proza kafkiană. În ''[[Vânătorul Gracchus]]'', fantoma unui vânător mort, dar în același timp, « într-o oarecare măsură viu »<ref>« gewissermaßen lebe ich auch », Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/161/2 Der Jäger Gracchus'']</ref> își face apariția în [[Riva del Garda|portul Riva]]. Gracchus, cu care Kafka se identifică<ref>În latină, ''graculus'' înseamnă ''stăncuță'', la fel ca cehescul ''kavka''.</ref><ref>Kafka a vizitat orașul Riva în 1913 și i-a scris lui Felix Weltsch următoarele: « Câteodată cred că nu mai exist în lume, ci mă învârt într-un fel de ''limbus'' » (« Manchmal glaube ich, dass ich nicht mehr auf der Welt bin, sondern irgendwo in der Vorhölle herumtreibe. »), [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/br13-022.htm ''Scrisoare către Felix Weltsch'', septembrie 1913, Riva]</ref>, este constrâns să ducă o existență absurdă, nedefinibilă, alienantă, din cauza inabilității sale de a se supune regulilor stricte ale « lumii de dincolo »: « Sunt tot timpul pe treptele imense care duc în sus spre ea [lumea de dincolo]. Pe aceste trepte infinit de late hoinăresc când în sus, când în jos, când la dreapta, când la stânga, sunt mereu în mișcare. »<ref>« Ich bin immer auf der großen Treppe, die hinaufführt. Auf dieser unendlich weiten Freitreppe treibe ich mich herum, bald oben, bald unten, bald rechts, bald links, immer in Bewegung. », Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/161/2 Der Jäger Gracchus'']</ref>. În povestirea ''[[Marele zid chinezesc (povestire)|Marele zid chinezesc]]'' lucrătorii sunt instruiți de o autoritate transcendentă să contruiască zidul pe bucăți disparate, după o schemă ilogică, menită mai degrabă să îi țină tot timpul ocupați și confuzi, decât să asigure apărarea imperiului de atacatori. Lucrarea este o critică acidă a birocrației și demască metodele prin care un stat încearcă să își înregimenteze cetățenii<ref>Karl, p.565-568</ref>.

În jurnalul său, Franz Kafka pare să ignore în mare măsură evenimentele războiului<ref>Karl, p.405-406</ref>, fiind mult mai preocupat de literatură. « Sunt prea puțin atins de tot calvarul și mai hotărât ca oricând [să scriu literatură] [...] Voi scrie neapărat în ciuda a tot și a toate, este lupta mea pentru autoconservare »<ref>«ich bin wenig berührt von allem Elend und entschlossener als jemals [...] Aber schreiben werde ich trotz alledem, unbedingt, es ist mein Kampf um die Selbsterhaltung. » [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-049.htm ''Tagebuch'', 31 iulie 1914]</ref> consemnează Kafka la 31 iulie 1914. Pe combatanți îi urăște și le dorește « tot ce-i mai rău, cu pasiune »<ref>« Ich entdecke in mir [...] Haß gegen die Kämpfenden, denen ich mit Leidenschaft alles Böse wünsche. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-055.htm ''Tagebuch'', 5 august 1914]</ref>. Este discutabil însă în ce măsură scriitorul a rămas neafectat de dezastrele care au zguduit întreaga Europă<ref>Oxford Kafka Research Center, [http://www.kafka-research.ox.ac.uk/activities/06kafka_Worldwar.php ''Kafka, Prague, and the First World War''], International symposium, St. John's College, Oxford, 13-15 septembrie 2010</ref>. Știm că, în ciuda repulsiei pentru lumea tranșeelor, Kafka a fost atras de perspectiva serviciului militar. Tatăl lui a servit trei ani într-o armată austriacă, devenind sergent<ref>Gilman 2005, p.78</ref>. Disciplina și autoritatea căpătate au subjugat imaginația lui Kafka. În ''Verdictul'', gigantismul<ref>« Tatăl meu este încă un gigant » (« mein Vater ist noch immer ein Riese ») observă Georg Bendemann în ''Verdictul''</ref> figurii paterne este consolidat tocmai de imaginea obsesivă a rănii din război, o dovadă a vitejiei și virilității, la care fiul intimidat nu poate decât să aspire. Kafka a încercat începând cu 1916 să se înroleze, dar a fost împiedicat mai întâi de companie, apoi de instaurarea bolii.

===Boala (1918-1924)===
[[File:Kafka Sterbehaus 01.jpg|thumb|Sanatoriul Hoffmann, Hauptstraße 187, [[Kierling]], [[Austria]]. Locul unde a murit Franz Kafka.]]
În dimineața unei zile de august, în 1917, la ora cinci, Kafka începe să tușească cu sânge, din cauza unei hemoragii a plămânilor. Groaznica experiență i-o va expune Felicei Bauer abia patru săptămâni mai târziu: « [...] am avut o hemoragie pulmonară. A fost destul de puternică: a țâșnit 10 minute sau mai mult din gâtlejul meu încât am crezut că nu se va mai opri niciodată »<ref>« [...] vor 4 Wochen, bekam ich in der Nacht, um 5 Uhr etwa, einen Blutsturz aus der Lunge. Stark genug, 10 Minuten oder länger dauerte das Quellen aus der Kehle, ich dachte es würde gar nicht mehr aufhören. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1917/fe17-001.htm ''Briefe an Felice''], 9 septembrie 1917</ref>. Scriitorul îl vizitează pe doctor Mühlstein și face o [[radiografie]]. Primește diagnosticul de [[catar]] al [[apex pulmonar|apexului pulmonar]], în realitate un eufemism pentru [[tuberculoză]]<ref>Gray 2005, p.271</ref>. I se recomandă să se odihnească într-un sanatoriu, dar Kafka alege să se retragă la Zürau, un sat din vestul Boemiei, unde Ottla administrează o mică moșie a cumnatului ei. Kafka trăiește acolo între septembrie 1917 și aprilie 1918<ref>Gilman 2005, p.102</ref>, scriind în special aforisme ce vor fi adunate mai târziu de Max Brod sub titlul ''Die Zürauer Aphorismen'' (''Aforismele de la Zürau''). Lecturile sale din această perioadă sunt dominate de [[Søren Kierkegaard|Kierkegaard]] (''[[Sau-sau]]'', ''[[Frică și cutremur]]'') și [[Lev Tolstoi|Tolstoi]] (''Jurnal'')<ref name="Engel/Auerochs, p.20"/>. După șase luni de concediu medical, Kafka se întoarce la serviciu în mai 1918. Sănătatea lui este din nou dezechilibrată de [[gripa spaniolă]], din cauza căreia trebuie să se refugieze la pensionul Stüdl din Schelesen (Boemia), unde o cunoaște pe Julie Wohryzek. Fiica unui evreu pantofar și paracliser de sinagogă<ref name="Gray 2005, p.296">Gray 2005, p.296</ref>, Julie este « îndrăgostită de cinematograf, de operete și comedii, de pudră și văluri, posesoarea unei colecții inepuizabile și impetuoase de expresii ''jargon'', în general o mare ignorantă, mai mult glumeață decât tristă »<ref>« verliebt in das Kino, in Operetten und Lustspiele, in Puder und Schleier, Besitzerin einer unerschöpflichen und unaufhaltbaren Menge der frechsten Jargonausdrücke, im ganzen sehr unwissend, mehr lustig als traurig », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1919/bk19-003.htm ''Scrisoare lui Max Brod''], 8 februarie 1919</ref>. Julie și Kafka se logodesc în scurt timp, în ciuda obiecțiilor vehemente ale tatălui scriitorului<ref name="Gray 2005, p.296"/>, care pretindea a fi la curent cu anumite zvonuri compromițătoare despre frivolitatea sexuală a tinerei<ref>Engel/Auerochs, p.21</ref><ref>În realitate, statutul social inferior al fetei ar fi putut fi cauza împotrivirii tatălui. Gilman 2005, p.108</ref>. Șansa unirii prin nuntă a cuplului este într-adevăr ratată, dar din alt motiv: cei doi nu reușesc să închirieze apartamentul în care visau să locuiască<ref name="Gray 2005, p.296"/>. Apropierea ulterioară de Milena Jesenská va desface complet farmecele urzite de misterioasa Julie Wohryzek. Scrisorile lui Kafka către această femeie nu s-au păstrat, dar există indicii<ref name="Gray 2005, p.296"/> că artistul s-a simțit foarte vinovat de eșecul celei de-a treia și ultime logodne. În mania de a justifica și de a se autojustifica, Kafka formulează puțin mai târziu (noiembrie 1919, Schelesen) ''Scrisoare tatălui'', un document eminamente autobiografic.

În toamna anului 1919, într-o cafenea din Praga, Kafka o cunoaște pe scriitoarea cehă Milena Jesenská, fiica unui renumit chirurg naționalist, precum și soția intelectualului evreu Ernst Polak<ref>Pentru a opri căsătoria cu un evreu, antisemitul tată al Milenei ar fi internat-o pe aceasta pentru nouă luni într-un ospiciu, fără succes însă. Gray 2005, p.143</ref>. Milena îi scrie lui Kafka, dorind să traducă câteva din operele lui în limba cehă, dar, așa cum chiar ea îi va mărturisi mai târziu lui Max Brod, « cărțile lui sunt uimitoare; el însuși însă este și mai uimitor »<ref>« Seine Bücher sind erstaunlich. Er selbst ist noch viel erstaunlicher. », Milena Jesenská, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mm20-003.htm ''Brief an Max Brod''], 1 august 1920</ref><ref>Wilma A. Iggers, ''Frauenleben in Prag'', Böhlau Verlag Ges. m.b.H und Co.KG, Viena-Köln-Weimar, 2000, p.299</ref>. Kafka, de asemenea, o descrie pe Milena prietenului său astfel: « Ea este o flacără vie, cum nu am mai văzut niciodată »<ref>« Sie ist ein lebendiges Feuer, wie ich es noch nie gesehen habe », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/bk20-004.htm#13 ''Brief an Max Brod''], mai 1920</ref>. Cei doi îndrăgostiți corespondează intens între aprilie și decembrie 1920. Kafka îi scrie în germană, dar insistă să i se răspundă în cehește<ref>Gilman 2005, p.111</ref>. Ca și în cazul Felicei Bauer, scriitorul oscilează între dorința de a fi aproape de persoana iubită și nevoia de a se izola<ref>Gray 2005, p.143</ref>. Virtualitatea presupusă de liantul scrisorilor i se pare lui Kafka în același timp fascinantă și înspăimântătoare:
{{citat|Este ca și cum te-ai juca cu fantomele, și asta nu numai cu fantomele adresanților, ci chiar cu propria fantomă, care ți se naște chiar de sub mână în clipa când scrii scrisoarea<ref>« Es ist ja ein Verkehr mit Gespenstern undzwar nicht nur mit dem Gespenst des Adressaten, sondern auch mit dem eigenen Gespenst, das sich einem unter der Hand in dem Brief, den man schreibt », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1922/mi22-127.htm ''Briefe an Milena''], sfârșitul lui martie 1922</ref>|Franz Kafka, ''Scrisori către Milena'', traducere de Mircea Ivănescu}}
{| cellpadding="1"   style="float:right; border:1px solid #8888aa; padding:5px; font-size:100%; margin:0 15px 0 0; background:#f9f9f9; width:300px;"
|-
|<small>„Poate nici aceasta nu e de fapt iubire, când spun că îmi ești cea mai dragă; iubirea este că îmi ești cuțitul cu care scormonesc în mine.”<ref>« Auch ist es vielleicht nicht eigentlich Liebe wenn ich sage, daß Du mir das Liebste bist; Liebe ist,
daß Du mir das Messer bist, mit dem ich in mir wühle. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-108.htm ''Briefe an Milena''], 14 septembrie 1920</ref></small>
<small>Franz Kafka, ''[[Scrisori către Milena]]'', traducere de [[Dan Dănilă]]</small>
|}
Singurele întâlniri ale amanților, cele din iunie ([[Viena]]) și august ([[Gmünd]]) 1920<ref>Gray 2005, p.52</ref>, îi confirmă lui Kafka temerile legate de stângăcia sa în iubirile fizice<ref>Gray 2005, p.642</ref>. Fiind la rându-i scriitoare, Milena Jesenská înțelege perfect hipersensibilitatea, necesitățile extraordinare, reticențele și bizareriile lui Kafka. Pentru el, observă Milena, banii și slujba sunt niște lucruri la fel de enigmatice și uimitoare « precum o locomotivă pentru un copil mic »:
{{citat|Lucruri cât se poate de simple el nu le poate înțelege [...] Este lipsit de cel mai elementar adăpost, de cel mai mic refugiu. De aceea este expus lucrurilor care pe noi nu ne ating. Este ca un om gol într-o lume a îmbrăcaților.<ref>« Die einfachste Sache der Welt versteht er nicht. [...]  Er ist ohne die geringste Zuflucht, ohne Obdach. Darum ist er allem ausgesetzt, wovor wir geschützt sind. Er ist wie ein Nackter unter Angekleideten. », Jesenská, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mm20-003.htm ''Brief an Max Brod'']</ref>|Milena Jesenská, ''Scrisoare lui Max Brod'', 1 august 1920}}  
Spre sfârșitul anului 1920, Kafka se distanțează voit de Milena Jesenská. Corespondența continuă însă sporadic între 1921 și 1923, iar scriitoarea rămâne o prietenă apropiată a lui Kafka, în ultimii ani de viață ai acestuia. Milena Jesenská este prima traducătoare cehă a unor opere precum ''Metamorfoza'', ''Verdictul'' sau ''Contemplare''. Suspectată de unele idei [[comunism|comuniste]], ea va fi închisă de [[nazism|naziști]] într-un [[lagăr de concentrare]], unde va muri în 1944.

În 1920, problemele de sănătate continuă. O febră persistentă îl determină pe Kafka să petreacă câteva luni de odihnă (aprilie-iunie) în orașul [[Provincia Autonomă Bolzano|sud-tirolez]] [[Merano]], însă efectele acestui concediu asupra sănătății nu sunt notabile. Kafka se vede constrâns să cedeze recomandărilor medicilor de a se interna într-o instituție medicală specializată<ref>Sanatoriile și științele medicale moderne îl înspăimântau pe Kafka care interpreta medicina într-o cheie mai naturistă. Gilman 2005, p.112</ref>. Între decembrie 1920 și august 1921, Kafka se tratează la ''Villa Tatra'', un sanatoriu din localitatea [[Slovacia|slovacă]] Matliary din [[Munții Tatra]]<ref name="Gray 2005, p.296"/><ref>Gilman, p.113</ref>. Aici îl cunoaște pe viitorul său prieten, Robert Klopstock, un student la medicină, suferind de asemenea de tuberculoză. În tot acest timp, convulsiile sociale cauzate de destrămarea Imperiului Austro-Ungar și proclamarea independenței [[Cehoslovacia|Cehoslovaciei]] nu rămân complet ignorate. În noiembrie 1920, Kafka asistă în Praga la o explozie de ură antisemită. Șovinii cehi scandează « Prašivá plemeno » (''rasă râioasă''), din dorința de a-i intimida pe concetățenii evrei<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-120.htm ''Briefe an Milena''], 15 noiembrie 1920</ref>.

Între ianuarie și septembrie 1922, după un an de neproductivitate literară, Kafka scrie ''[[Castelul]]'', ultimul său roman, care va rămâne, ca și cele anterioare lui, neterminat. Primele pagini au fost concepute în stațiunea montană [[Špindlerův Mlýn|Spindlermühle]], o așezare ce pare să fi inspirat mult cadrul spațial în care se desfășoară acțiunea ''Castelului''<ref>Eric Ormsby, [http://www.newcriterion.com/articles.cfm/kafka-ormsby-2976 Franz Kafka & the trip to Spindelmühle], noiembrie 1998, accesat la 10 octombrie 2013</ref>. Un detaliu interesant îl constituie faptul că scriitorul și-a început narațiunea la persoana I, dar la al treilea capitol s-a răzgândit și a înlocuit de fiecare dată pronumele ''eu'' (''ich'') cu numele (sau mai degrabă pseudonimul) personajului ''K.''<ref name="Gray 2005, p.98">Gray 2005, p.98</ref> Kafka mai lucrează între 1921 și 1924 la un [[Un artist al foamei (colecție)|ciclu de patru povestiri]] (''[[Prima durere]]'', ''[[Un artist al foamei (povestire)|Un artist al foamei]]'', ''[[O femeie mică]]'' și ''[[Josephine cântăreața, sau Poporul șoarecilor]]'') având ca temă principală arta, condiția artistului, relația acestuia cu publicul și tema autoperfecționării care devine obsesie și nevroză. Ultima povestire a scriitorului este considerată ''[[Vizuina (Franz Kafka)|Vizuina]]'' (''Der Bau''), o lucrare neterminată despre un animal nespecificat care își construiește ample galerii subterane pentru a se apăra de un prădător ce îi domină imaginația.

[[File:Grab von franz kafka.jpg|left|thumb|Mormântul lui Franz Kafka din Cimitir Evreiesc Nou (Praga-Žižkov)]]
În timpul unei vacanțe din iulie 1923 la [[Graal-Müritz]], pe coasta [[Marea Baltică|Mării Baltice]], Kafka o cunoaște pe Dora Diamant ([[limba idiș|idiș]]: ''Dymant''), o educatoare de douăzeci și cinci de ani, crescută într-o familie de evrei polonezi în spiritul [[Iudaism ortodox|iudaismului ortodox]]. Influențat de ideile [[sionism|sioniste]] ale Dorei, Kafka visează să emigreze cu această femeie în [[Palestina]] și începe să studieze [[Talmud]]ul. Pentru a se debarasa de influența părinților lui Kafka, cei doi se mută provizoriu în [[Berlin]], dar plănuiesc să se căsătorească și să deschidă un restaurant în [[Tel Aviv]]<ref>Gray 2005, p.68-69</ref>. În timpul șederii în capitala [[Germania|Germaniei]] însă, tuberculoza lui Kafka se agravează și îi atacă [[laringe]]le. Scriitorul se întoarce în Praga la 17 martie 1924, însoțit de Max Brod, și locuiește o perioadă în apartamentul părinților<ref>Engel/Auerochs, p.24</ref>. Robert Klopstock și Dora Diamant îl internează la sanatoriul din suburbia [[Kierling]] a orașului [[Klosterneuburg]], din Austria, și îl îngrijesc zilnic. Kafka glumește numindu-i « mica mea familie »<ref name="Gray 2005, p.69">Gray 2005, p.69</ref>. Situația medicală este însă critică. Din cauza durerilor, scriitorul nu se poate hrăni decât cu dificultate, slăbește enorm<ref>Greutatea scriitorului în momentul morții era de 45 kg. [http://www.franzkafka.de/franzkafka/was_sie_schon_immer_ueber_kafka_wissen_wollten/antwort/479797 franzkafka.de '' Woran starb Kafka?'']</ref> și deseori își pierde vocea, scoțând în schimb din gâtlej niște sunete hârâite<ref>Gray 2005, p.145</ref>. Două povestiri la care Kafka a lucrat pe patul de spital fac aluzie într-un mod straniu la starea agravată a scriitorului: ''[[Un artist al foamei (povestire)|Un artist al foamei]]'' descrie în nuanțe foarte vii scăderea în greutate a protagonistului pe măsură ce acesta își perfecționează arta neobișnuită, aceea a flămânzirii, iar în ''[[Josephine cântăreața, sau Poporul șoarecilor|Josephine cântăreața]]'', eroina<ref>Josephine și protagonista din ''O femeie mică'' sunt singurele personaje principale feminine din opera lui Kafka.</ref> se remarcă prin sunetele deosebite pe care le scoate, comparate cu niște fluierături. În luna mai, agonia lui Kafka devine infernală<ref>Engel/Auerochs, p.25</ref>. Scriitorului i se administrează [[morfină]], dar durerea nu poate fi eliminată. Kafka îl imploră pe Klopstock: « Omoară-mă sau ești un criminal! »!<ref>« Töten Sie mich, sonst sind Sie ein Mörder »Brod 1937, p.258</ref>. Se stinge la 3 iunie 1924, la vârsta de 40 de ani. Cauza oficială a decesului este insuficiența cardiacă, dar motivul invocat de Max Brod va fi înfometarea, cauzată de neputința de a mai înghiți. Trupul lui Franz Kafka este adus în orașul natal și înmormântat în Cimitirul Evreiesc Nou din cartierul Praga-Žižkov la 11 iunie 1924.

O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn:
{{citat|Dragă Max,
Ultima mea dorință: Tot ce găsești în urma mea, [...] sub formă de jurnale, manuscrise, scrisori de-ale mele sau străine, desene și așa mai departe, să arzi în întregime, fără să citești<ref>« Liebster Max, meine letzte Bitte: Alles, was sich in meinem Nachlass [...] an Tagebüchern, Manuskripten, Briefen, fremden und eignen, Gezeichnetem und so weiter findet, restlos und ungelesen zu verbrennen [...] » , Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/170/1 ''Letzte Briefe'']</ref>|Franz Kafka, Ultima scrisoare către Max Brod}}

Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul ''Americii'', ''Procesul'', ''Castelul'', numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea ''auto-da-fé'' absurd.

După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de omagiu, ''doamna'' Kafka. Când Max Brod a cerut scrisorile și manuscrisele scriitorului care au rămas în posesia ei, a refuzat să le cedeze, susținând că le-a ars conform dorinței acestuia (evident, o minciună). În 1933, Dora Diamant, devenită între timp soția unui activist comunist și membră a partidului la rându-i, pierde documentele kafkiene, în urma unei percheziții efectuate de [[Gestapo]]<ref name="Gray 2005, p.69"/><ref>[http://www.kafkaproject.com/ ''Kafka Project. Solving a Literary Mistery''], accesat la 11 octombrie 2013</ref>. Din păcate, nu se mai știe nimic astăzi despre documentele încredințate de Kafka Dorei<ref name="Gilman 2005, p.131">Gilman 2005, p.131</ref>; cel mai probabil, ele au fost distruse.

==Posteritate==
===Publicarea postumă===

[[File:Kafka Das Schloss 1926.jpg|thumb|Prima ediție a romanului ''[[Castelul]]'', Kurt Wolff, 1926]]
Ca legatar testamentar al lui Kafka, [[Max Brod]] a intrat în posesia tuturor manuscriselor care se aflau în proprietatea scriitorului la momentul morții sale. Colecția sa a sporit când [[Milena Jesenská]] i-a încredințat scrisorile și paginile de jurnal primite de la fostul ei iubit. În 1955, din cauza sărăciei, [[Felice Bauer]] se desparte de asemenea de amintirile de la Kafka, contra unei sume de 5000 de dolari. Pentru a publica lucrările, aflate în manuscris sub o formă foarte fragmentată și dezorganizată, Max Brod rearanjează și unește capitolele, completează frazele neterminate sau ambigue și regândește punctuația<ref>Kathi Diamant, ''Kafka's Last Love: The Mystery of Dora Diamant'', New York: Basic Books, 2003, p.144</ref>. Primele ediții din ''Procesul'', ''Castelul'' și ''America'' sunt publicate în 1925, 1926 și respectiv 1927, urmate de colecția de povestiri ''Marele zid chinezesc'' (1931), ''Aforismele de la Zürau'' (1931), ''Scrisori către Milena'' (1952), ''Caietele albastre in-octavo'' (1954), ''Scrisoare tatălui'' (1966), ''Scrisori către Felice'' (1967) și ''Scrisori către Ottla'' (1974). Primele traduceri ale ''Metamorfozei'' în [[limba spaniolă|spaniolă]]<ref>În 1925, în ''[[Revista de Occidente]]'', înființată de [[José Ortega y Gasset]]. Josef Čermák, [http://www.iliteratura.cz/Clanek/13789/kafka-zmarena-prilezitost-studie-cast-1 iliteratura.cz ''Kafka - Zmařená příležitost, studie (část 1)''] 10 iulie 2003</ref> și [[limba franceză|franceză]]<ref>În 1928, ''La Métamorphose'', editura Gallimard. Traducerea îi aparține lui [[Alexandre Vialatte]]. Pierre Jourde, [http://www.republique-des-lettres.fr/11483-alexandre-vialatte.php republique-des-lettres.fr ''Alexandre Vialatte''], accesat la 13 octombrie 2013</ref> apar la sfârșitul anilor 20. În 1930, Edwin și Willa Muir traduc ''Castelul'' în [[limba engleză|engleză]]<ref name="Gilman 2005, p.131"/>. În aceeași perioadă, ediții ale cărților lui Kafka apar și în limbile [[limba maghiară|maghiară]] și [[limba cehă|cehă]]. În [[limba română]], traduceri ale operelor kafkiene au fost realizate de scriitori precum [[Gellu Naum]], [[Paul Celan]] sau [[Mircea Ivănescu]], dar începând abia cu anii 60.

În [[Germania Nazistă]], publicarea operelor lui Kafka este mai dificilă, datorită segregării forțate a culturilor germane și evreiești. O ''Asociație Culturală a Evreilor'' (''Jüdischer Kulturbund'') este înființată în 1933 cu consimțământul naziștilor, scopul lor fiind de a concentra toate impulsurile artistice ale evreilor departe de fibra ariană. Autorilor evrei nu le este permis să publice în afara ''Kulturbund''-ului. Max Brod i se adresează lui Salman Schocken, patronul unei edituri din cadrul acestei asociații, dar nu reușește să editeze decât o antologie intitulată ''În fața legii'' în 1934<ref>Gilman 2005, p.132</ref>. La sfârșitul anilor 30, Franz Kafka este interzis cu totul, atât în Germania cât și în Cehia (odată cu [[Protectoratul Boemiei și Moraviei|ocuparea acesteia de către naziști]], 1939), fiind inclus, alături de scriitori precum [[Bertolt Brecht]], [[Hermann Broch]], [[Thomas Mann]], [[Gustav Meyrink]] sau [[Stefan Zweig]], în infamanta ''[[Lista autorilor interziși în timpul celui de al Treilea Reich|Listă a scrierilor dăunătoare și indezirabile]]'' (''Liste des schädlichen und unerwünschten Schrifttums''). În 1939, Max Brod emigrează în [[Palestina]], transportând în valize documentele lui Kafka<ref>Judith Butler, [http://www.lrb.co.uk/v33/n05/judith-butler/who-owns-kafka ''Who Owns Kafka?''], accesat la 11 octombrie 2013</ref>. În 1940, Salman Schocken își redeschide editura în [[New York]] și continuă publicarea operelor kafkiene în limba engleză<ref>Gilman 2005, p.134</ref>.

Instaurarea Partidului Comunist al Cehoslovaciei (''Komunistická strana Československa'' sau ''KSČ'') după [[al Doilea Război Mondial]] nu a dus la o reabilitare a scriitorului. Kafka este considerat un artist ''burghez'' și ''decadent''. Mai mult, romanul ''Procesul'' poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde ale denunțurilor și proceselor de fațadă specifice [[Blocul răsăritean|Blocului Estic]]<ref>Mairowitz/Robert Crumb: ''Kafka. Kurz und knapp'', Verlag Zweitausendeins, p.162</ref>. De altfel intelectualii din [[Rusia Sovietică]] care au avut ocazia să citească acest roman, pe ascuns, sub formă de [[samizdat]], au crezut că este opera unui dizident comunist, numele autorului și data apariției nefiind specificate<ref>Efim Etkind, ''Kafka in sowjetischer Sicht''. În: Claude David (Hrsg.): ''Franz Kafka. Themen und Probleme''. Vandenhoeck und Ruprecht, Göttingen 1980, p. 230</ref>. Scriitoarea cehă Alena Wagnerová remarcă în special prima frază a romanului, ca fiind evocatoare pentru epoca [[stalinism|stalinistă]]:
{{citat|Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață arestat.<ref>« Jemand mußte Josef K. verleumdet haben, denn ohne daß er etwas Böses getan hätte, wurde er eines Morgens verhaftet. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/1._Kapitel ''Der Prozeß'']</ref>|Franz Kafka, ''Procesul'', traducere de [[Gellu Naum]]}}
Conferința culturală de la [[Liblice]], 1963, prilejuită de împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Kafka, marchează dezghețul cultural și politic<ref>Zece ani mai târziu, [[Egon Bahr]] avea să declare: « Conferința a fost [...] mult mai mult decât un colocviu literar; a fost un eveniment politic », [http://www.kominform.at/article.php/20080819085135434/print kominform.at ''Horst Schneider: Geplante Konterrevolution''], accesat 11 octombrie 2013</ref>. Tema înstrăinării prezentă în operele lui este asociată de participanții la discuție cu efectele distructive ale stalinismului. Franz Kafka devine unul din simbolurile principale ale mișcării anti-comuniste care a culminat cu [[Primăvara de la Praga]]<ref>[http://www.kulturstiftung-des-bundes.de/cms/en/programme/mittel_und_osteuropa/archiv/kafka_and_power_1963_1968_2008.html kulturstiftung-des-bundes.de, ''Kafka and Power. 1963–1968–2008''], accesat 11 octombrie 2013</ref>. După intervenția tancurilor sovietice din 1968, cărțile kafkiene sunt din nou interzise în Cehoslovacia.

În 1951, un anume autor ceh, [[Gustav Janouch]], publică la [[Frankfurt am Main|Frankfurt]] un volum, ''Conversații cu Kafka'' (''Gespräche mit Kafka'') în care consemnează discuții purtate cu scriitorul evreu la începutul anilor 20. Deși Max Brod și Dora Diamant au crezut în autenticitea acestei cărți<ref>[http://www.themodernword.com/kafka/kafka_crit_bio.html ''The Modern World. Kafka Criticism:Biography'']</ref>, unii literați, precum Milan Kundera, o consideră scriere apocrifă<ref name="Kundera 1996, p.23">Kundera 1996, p.23</ref>. Din paginile [[Sibila|sibilico]]-[[aforism|aforistice]] ale ''Conversațiilor'' nu reiese însă un portret prea diferit de ce se știe deja despre Kafka și de aceea cartea este privită astăzi, dacă nu cu încredere, măcar cu indulgență. Conform lui Janouch, Kafka ar fi declarat de exemplu că se simte la fel de bătrân ca [[iudaism]]ul și ca [[Evreul rătăcitor]]<ref>Janouch, p. 45</ref> sau mai [[Singurătate|singur]] decât [[Kaspar Hauser]], copilul care a crescut în izolare totală<ref>Janouch, p. 18</ref>.

La moartea sa din 1968, Max Brod îi cedează secretarei (și, se crede, amantei) sale Esther Hoffe documentele lui Kafka, din care mii de pagini erau încă nepublicate<ref>Mark Tran, [http://www.theguardian.com/books/2010/jul/19/lawyers-open-unpublished-kafka-manuscripts ''Lawyers open cache of unpublished Kafka manuscripts''], ''The Guardian'', 19 iulie 2010, accesat la 11 octombrie 2013</ref>. Esther vinde câteva manuscrise (spre exemplu, ''Procesul'' pentru 2 milioane de dolari, în 1988, [[Muzeul Literaturii Moderne|Muzeului Literaturii Moderne]] din [[Marbach am Neckar]]), dar în rest moștenirea este transferată aproape intactă fiicelor sale Eva Hoffe și Ruth Wiesler. Documentele lui Kafka devin însă între timp obiectul unui litigiu. [[Biblioteca Națională a Israelului]] pretinde că manuscrisele i se cuvin, conform dorinței lui Brod: Esther Hoffe nu ar fi fost decât un executor testamentar a cărui responsabilitate era să înmâneze scrierile unei arhive publice [[israel]]iene<ref>[http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-4291870,00.html ynetnews.com  ''National Library to get Kafka manuscripts''], accesat la 11 octombrie 2013</ref>. În 2012, Tribunalul din [[Tel Aviv]] a dat câștig de cauză Bibliotecii Naționale, după un proces de cinci ani disputat cu fiicele Ruth<ref>Ruth Wiesler a murit în același an, înainte de pronunțarea sentinței.</ref> și Eva<ref>Ofer Aderet, [http://www.haaretz.com/jewish-world/jewish-world-news/israel-court-orders-kafka-manuscripts-be-transferred-to-national-library.premium-1.469870 ''Israel court orders Kafka manuscripts be transferred to National Library''], ''Haaretz'', 14 octombrie 2012, accesat la 11 octombrie 2013</ref><ref>Phoebe Greenwood, [http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/israel/9607792/Family-lose-39-year-legal-battle-over-Franz-Kafka-portfolio.html ''Family lose 39-year legal battle over Franz Kafka portfolio''], ''The Telegraph'', 14 octombrie 2012, accesat la 11 octombrie 2013</ref>.
{{col-begin}} {{col-2}}
; Lucrări publicate antum

* ''[[Contemplare (Franz Kafka)|Contemplare]]'' (''Betrachtung''), <small>1908, ''Hyperion'', München | 1912<ref>La republicare, colecția ''Contemplare'' conține 18 povestiri, în loc de 8 cum erau inițial.</ref>, Rowohlt Verlag, Leipzig</small>
* ''[[Coversație cu suplicantul]]'' (''Gespräch mit dem Beter'') și ''[[Conversație cu bețivul]]'' (''Gespräch mit dem Betrunkenen''), <small>fragmente din ''Descrierea unei lupte'', 1909, ''Hyperion'', München</small>
* ''[[Aeroplane în Brescia]]'' (''Die Aeroplane in Brescia''), <small>1909, ''Boemia'', Praga</small>
* ''[[Verdictul (povestire)|Verdictul]]'' (''Das Urteil''), <small>1913, ''Arkadia'', Kurt Wolff Verlag, Leipzig</small>
* ''[[Fochistul]]'' (''Der Heizer''), <small>fragment din ''America'', 1913, ''Der jüngste Tag'', Kurt Wolff Verlag, Leipzig</small>
* ''[[Metamorfoza]]'' (''Die Verwandlung''), <small>1915, ''Die Weißen Blätter'', Verlag der Weißen Bücher, Leipzig</small>
* ''[[În fața legii]]'' (''Vor dem Gesetz''), <small>fragment din ''Procesul'', 1915, ''Selbstwehr'', Praga</small>
* ''[[O dare de seamă pentru o academie]]'' (''Ein Bericht für eine Akademie'') și ''[[Șacalii și arabii]]'' (''Schakale und Araber''), <small>povestiri, 1917, ''Der Jude'', R. Löwit Verlag, Berlin/Viena</small>
* ''[[O solie imperială]]'' (''Eine kaiserliche Botschaft''), <small>fragment din povestirea ''Marele zid chinezesc'', 1919, ''Selbstwehr'', Praga</small>
* ''[[Colonia penitenciară]]'' (''In der Strafkolonie''), <small>1919, Kurt Wolff Verlag, Leipzig</small>
* ''[[Un medic de țară (colecție)|Un medic de țară]]'' (''Ein Landarzt''), <small>colecție de povestiri, 1919/1920, Kurt Wolff Verlag, Leipzig</small>
* ''[[Un artist al foamei (povestire)|Un artist al foamei]]'' (''Ein Hungerkünstler''), <small> povestire, 1922, ''Die neue Rundschau'', S. Fischer Verlag, Berlin</small>
* ''[[Prima durere]]'' (''Erstes Leid''), <small>1922, ''Genius'', Kurt Wolff Verlag, München</small>

{{col-2}}

; Lucrări publicate postum

* ''[[Un artist al foamei (colecție)|Un artist al foamei]]'' (''Ein Hungerkünstler''), <small>colecție de povestiri, 1924, Verlag Die Schmiede, Berlin</small>
* ''[[Procesul]]'' (''Der Prozess''), <small>1925, Verlag Die Schmiede, Berlin</small>
* ''[[Castelul]]'' (''Das Schloß''), <small>1926, Kurt Wolff Verlag, München</small>
* ''[[America (roman)|America]]'' (''Amerika''), <small>1927, Kurt Wolff Verlag, München</small>
* ''[[Marele zid chinezesc (colecție)|Marele zid chinezesc]]'' (''Beim Bau der chinesischen Mauer''), <small>colecție de povestiri, 1931, Gustav Kiepenheuer Verlag, Berlin</small>
* ''[[Aforismele de la Zürau]]'' (''Betrachtungen über Sünde, Hoffnung, Leid und den wahren Weg'') <small>1931, Gustav Kiepenheuer Verlag, Berlin</small>
* ''[[Descrierea unei lupte (colecție)|Descrierea unei lupte]]'' (''Beschreibung eines Kampfes''), <small>colecție de povestiri, 1936, Editor Max Brod</small>
* ''[[Jurnalul lui Franz Kafka|Jurnale]]'' (''Tagebücher'') <small>1948, New York</small>
* ''[[Scrisori către Milena]]'' (''Briefe an Milena'') <small>1952, Frankfurt am Main</small>
* ''[[Caietele albastre in-octavo]]'' (''Oxforder Oktavhefte'') <small>1954, New York</small>
* ''[[Pregătiri pentru o nuntă la țară]]'' (''Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande'')<small>1954, Secker & Warburg, Londra</small>
* ''[[Scrisoare tatălui]]'' (''Brief an den Vater'') <small>1966, New York</small>
* ''[[Scrisori către Felice]]'' (''Briefe an Felice'') <small>1967, Frankfurt am Main</small>
* ''[[Scrisori către Ottla]]'' (''Briefe an Ottla'') <small>1974, Frankfurt am Main</small>

{{col-end}}

===Recunoașterea universală===
În timpul vieții sale, Kafka era complet necunoscut comunităților de scriitori din afara Austro-Ungariei. În cadrul imperiului, dintre cei mai reprezentativi, doar [[Robert Musil]] și [[Rainer Maria Rilke]] l-au remarcat, ultimul preferând, în mod surprinzător, povestirea ''Fochistul'', în detrimentul unor lucrări ca ''Metamorfoza'' și ''Colonia penitenciară''<ref>Karl, pp.412-413</ref>. După moartea scriitorului și publicarea volumelor postume, Kafka a devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum [[Thomas Mann]], [[Hermann Hesse]], [[Kurt Tucholsky]] sau [[Walter Benjamin]]. Hesse numește ''Procesul'' în 1925 « țesătură compusă din cele mai delicate filamente ale visului »<ref>« ein Gespinst aus zartesten Traumfäden », Born, p.98, Herman Hesse, recenzie pentru ''Procesul'' în ''Berliner Tageblatt'', 9 septembrie 1925</ref>, iar Thomas Mann folosește epitetele « înfricoșătoare, coșmarescă, fidelă sieși și morbidă » pentru a descrie proza lui Kafka de o « meticulozitate sublimă »<ref>« beängstigend, traumkomisch, treumeisterlich und krankhaft », Born, pp. 168-169, Thomas Mann în ''Frankfurter Zeitung'', 17 aprilie 1927</ref>. Tucholsky califică ''Procesul'' într-o recenzie din 1926 ca fiind « cea mai puternică și înfricoșătoare carte a ultimilor ani »<ref>« das unheimlichste und stärkste Buch der letzten Jahre », Tucholsky sub pseudonimul ''Peter Panter'', [http://www.textlog.de/tucholsky-prozess-kafka.html ''Kritiken und Rezensionen. Der Prozeß''], ''Die Weltbühne'', 9 martie 1926, nr. 10, p. 383.</ref>, în timp ce Benjamin, care îi dedică lui Kafka un articol omagial în 1934<ref>''Franz Kafka / O apreciere'' ([http://www.compactmemory.de/index_p.aspx?ID_0=30&ID_1=517&ID_2=12688&ID_3=1000000000&ID_4=RUND_39_4_0330.tif ''Franz Kafka / Eine Würdigung'']) în ziarul ''Panorama evreiască'' (''Jüdische Rundschau''), nr. 102/103, 21 decembrie 1934, p.8</ref>, observă că « puritatea și frumusețea » scriitorului trebuie interpretate în strânsă legătură cu eșecurile lui personale<ref>« Pentru a-i fi fideli imaginii lui Kafka, în toată puritatea și frumusețea ei aparte, nu trebuie să lăsăm din vedere faptul că ea aparține unui om învins.» (« Um Kafkas Figur in ihrer Reinheit und ihrer eigentümlichen Schönheit gerecht zu werden, darf man das Eine nie aus dem Auge lassen: es ist die von einem Gescheiterten. »), Richard Kämmerlings, [http://www.faz.net/aktuell/feuilleton/buecher/rezension-sachbuch-rette-mich-wer-kann-11306897.html ''Rette mich, wer kann!''], ''Frankfurter Allgemeine Feuilleton'', 12 decembrie 2000</ref><ref>Henning Ritter, ''Die Eroberer. Denker des 20. Jahrhunderts'', C.H.BECK, Mănchen, 2008, p.89-90</ref>. În aceeași perioadă, lingvistul evreu Pavel Eisner, unul din primii traducători în limba cehă ai operelor kafkiene, îl numește « un gigant pentru care zece [[Premiul Nobel pentru literatură|premii Nobel]] ar fi prea puține », insistând că departamentul de studii germane de la Universitatea din Praga trebuie să-i analizeze lucrările<ref>[http://www.thejewishmuseum.org/home/content/exhibitions/special/kafka/kafka_threshold.html thejewishmuseum.org ''II. Prague in Kafka: Imaginary Topography'']</ref>.

Exilată de naziști în afara spațiului germanofon, moștenirea literară a lui Kafka va fi captată de noi centri de recepție în [[Franța]], [[Marea Britanie]], [[Statele Unite]] și [[America Latină]] (în special [[Argentina]]). [[suprarealism|Suprarealistul]] [[André Breton]] îl include în 1940 pe Kafka în ''Antologia umorului negru'' (''Anthologie de l'humour noir''), alături de autori ca [[Jonathan Swift]], [[Edgar Allan Poe]], [[Charles Baudelaire]], [[Arthur Rimbaud]] și [[Lewis Carroll]], arătându-se încântat de modul cum scriitorul evreu combate autoritarismul patriarhal cu armele ironiei<ref>Michael Löwy, [http://nova.wpunj.edu/newpolitics/issue23/lowy23.htm#n24 ''Franz Kafka and Libertarian Socialism''], ''New Politics'', vol. 6, nr. 3 (seria nouă), nr. 23 (seria integrală), 1997</ref>. [[Jean-Paul Sartre]] îl citește în cheie [[existențialism|existențialistă]], apropiindu-l de [[Soeren Kierkegaard|Kierkegaard]] și [[Martin Heidegger|Heidegger]]<ref>Josef Čermák, [http://www.iliteratura.cz/Clanek/13789/kafka-zmarena-prilezitost-studie-cast-1 iliteratura.cz ''Kafka - Zmařená příležitost, studie (část 1)''], 10 iulie 2003</ref>, în timp ce într-un apendix al ''[[Mitul lui Sisif|Mitului lui Sisif]]'', [[Albert Camus]] vorbește despre ''Speranța și absurdul în opera lui Franz Kafka''. Conform lui, ''Procesul'' și ''Castelul'' sunt două romane care se completează: ''Procesul'' întruchipează abandonul, pasivitatea și neîmpotrivirea în fața destinului, iar ''Castelul'' reprezintă un « salt exaltat » de tip kierkegaardian, o resurecție a speranței<ref>Camus, ''Mitul lui Sisif'', apendix ''Speranța și absurdul în opera lui Franz Kafka''</ref>. În anii 40, [[Jorge Luis Borges]] îl descoperă pe Kafka în timp ce lucrează la Biblioteca Municipală din [[Buenos Aires]]. Experiența îi marchează opera literară în mod definitiv și îl determină să traducă unele lucrări kafkiene în spaniolă.<ref>Gilman 2005, pp.136-137</ref>. Gabriel Garcia Marquez își amintește că ''Metamorfoza'' lui Kafka i-a arătat că se poate scrie și în alt mod<ref>[http://web.archive.org/web/20101220032453/http://kafka-franz.com/franz-kafka-writing.htm http://web.archive.org ''Franz Kafka Writing''], accesat la 12 octombrie 2013</ref><ref>« Terminarea lecturii ''Metamorfozei'' m-a lăsat cu dorința irezistibilă de a trăi în acel paradis necunoscut. »(« Al terminar la lectura de ''La metamorfosis'' me quedaron las ansias irresistibles de vivir en aquel paraíso ajeno. »), Marquez, ''Virir para contarla''</ref>. Într-un interviu, [[Italo Calvino]] declară « Autorul meu este Kafka, iar romanul meu preferat este ''America''. »<ref>William Weaver, Damien Pettigrew, [http://www.theparisreview.org/interviews/2027/the-art-of-fiction-no-130-italo-calvino theparisreview.org ''Italo Calvino, The Art of Fiction No. 130'']</ref>. [[W. H. Auden]] îl numește pe Kafka « un [[Dante Alighieri|Dante]] al secolului al XX-lea »<ref>Bloom, ''Genius'', p.206</ref>, iar [[Vladimir Nabokov]] îl consideră cel mai mare scriitor german și « unul dintre cei mai mari scriitori europeni ai timpurilor noastre »<ref>De La Durantaye, Leland. 2007. [http://dash.harvard.edu/bitstream/handle/1/3374612/deladurantaye_kafka.pdf?sequence=2 ''Kafka's reality and Nabokov's fantasy: On dwarves, saints, beetles, symbolism, and genius'']. Comparative Literature 59, no. 4: 315-331.</ref>. Kafka este și unul din scriitorii preferați ai lui [[J. D. Salinger]]<ref>[http://deadcaulfields.com/Bio01.html deadcaulfields.com ''J.D. Salinger in his own words'']</ref>, iar atitudinea antibirocratică a personajelor lui [[Jack Kerouac]] este alimentată de operele kafkiene<ref>Pasajul următor din ''[[Pe drum (roman)|Pe drum]]'' este sugestiv: « Voiam să stau pe malul noroios al râului Mississippi; în loc de asta, a trebuit să mă uit la el printr-un gard de sârmă. Când începi să separi oamenii de râurile lor ce obții? „Birocrație!” exclamă Bill; stă cu un volum de Kafka în poală și pufăie, iar lampa arde deasupra lui. », Kerouac, ''On the Road''.</ref>. În 2002, scriitorul [[Japonia|nipon]] [[Haruki Murakami]] publică unul din cele mai importante romane ale sale, ''[[Kafka pe malul mării]]'', al cărui personaj eponim, Kafka Tamura, este un tânăr de cinsprezece ani -  vârsta la care Murakami l-a descoperit pe Franz Kafka<ref>Murakami, interviu cu  John Wray, [http://www.theparisreview.org/interviews/2/the-art-of-fiction-no-182-haruki-murakami theparisreview.org ''Haruki Murakami, The Art of Fiction No. 182'']</ref>.

Astăzi, Kafka este cel mai citit scriitor de limbă germană<ref>Engel/Auerochs, ''Vorwort'', p.XIII</ref>. Influența lui s-a extins decisiv asupra unor mișcări literare majore din perioada interbelică sau a doua jumătate a secolului al XX-lea:
*[[modernism]]ul german: [[Thomas Mann]], [[Elias Canetti]], [[Bertolt Brecht]], [[Hermann Broch]], [[Kurt Tucholsky]], [[Hermann Hesse]]
*[[suprarealism]]: [[André Breton]], [[Gellu Naum]], [[Paul Celan]], [[Bruno Schulz]]
*[[existențialism]]: [[Albert Camus]], [[Jean-Paul Sartre]], [[Ernesto Sabato]]
*[[teatrul absurdului]]: [[Eugen Ionescu]], [[Samuel Beckett]], [[Friedrich Dürrenmatt]], [[Harold Pinter]], [[Václav Havel]]
*[[realism magic|realismul magic]]: [[Gabriel Garcia Marquez]], [[Mario Vargas Llosa]], [[Salman Rushdie]], [[Carlos Fuentes]], [[Dino Buzzati]], [[Alejo Carpentier]], [[Haruki Murakami]] și, mai ales, unul din precursorii acestui gen - [[Jorge Luis Borges]]
* [[generația beat]]: [[Allen Ginsberg]], [[William S. Burroughs]]<ref>[http://www.supered.co.uk/burroughs.html supered.co.uk ''William Seward Burroughs'']</ref>, [[Jack Kerouac]]<ref>[http://www.examiner.com/article/jack-kerouac-and-jim-morrison-pt-1 examiner.com ''Jack Kerouac and Jim Morrison pt 1'']</ref>
*[[postmodernism]]: [[Milan Kundera]], [[Thomas Pynchon]], [[Thomas Bernhard]], [[Mircea Cărtărescu]], [[Italo Calvino]], [[J. M. Coetzee]], [[Paul Auster]], [[Philip Roth]]
*literatura [[distopie|distopică]] sau [[literatura științifico-fantastică|științifico-fantastică]]: [[George Orwell]], [[Ray Bradbury]]<ref>Împărțirea autorilor în funcție de curente literare este aproximativă și orientativă. De exemplu, Samuel Beckett și Jorge Luis Borges sunt de asemenea reprezentanți de seamă ai postmodernismului.</ref>

Cuvântul ''kafkian'' [<small>[[limba engleză|en]]:</small> ''kafkaesque'' | <small>[[limba franceză|fr]]:</small> ''kafkaïen'' | <small>[[limba germană|de]]:</small> ''kafkaesk'' | <small>[[limba rusă|ru]]:</small> ''кафкианский'' | <small>[[limba japoneză|jp]]:</small> カフカ的 (<small>''ka-fu-ka-te-ki''</small>)] desemnează o situație absurdă, de o complexitate intimidantă.

===Exegeza===
În eseul ''Împotriva interpretării'', criticul [[Susan Sontag]] consideră cazul lui Franz Kafka elocvent pentru modul cum hermeneuții încearcă să confiște opera unui scriitor prin intermediul interpretărilor:
{{citat|Opera lui Kafka [...] a fost supusă unei agresiuni impresionante, de către nu mai puțin de trei armate de comentatori. Cei care îl citesc pe Kafka ca pe o alegorie socială văd studii de caz despre frustrările și nebuniile birocrației moderne și despre ultima ei progenitură, statul totalitar. Cei care îl citesc ca pe alegorie psihoanalitică întrezăresc imaginea deznădăjduită a fricii lui Kafka de tatăl său, anxietățile de castrare, complexele impotenței sau dominația exercitată de propriile vise. Cei care îl citesc pe Kafka ca pe o alegorie religioasă ne explică cum K. din „Castelul” încearcă să obțină accesul spre Rai, cum Josef K. din „Procesul” este judecat de un Dumnezeu inexorabil și misterios<ref>Susan Sontag, [http://www.coldbacon.com/writing/sontag-againstinterpretation.html ''Against Interpretation'', partea a 5-a]</ref>|Susan Sontag, ''Împotriva interpretării}}
Acestor trei interpretări, cea social-birocratică, cea psihoanalitică și cea religioasă, li se mai adaugă una etnico-istorică, care încearcă să încadreze opera lui Kafka în literatura minorității evreiești sau să o plaseze în contextul unor evenimente ca [[Primul Război Mondial]] și [[dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar]].

====Interpretările sociale și politice====
James Hawes susține că procedurile legale din ''Procesul'' reflectă cu fidelitate justiția Imperiului Austro-Ungar, unde sistemul era mai degrabă [[sistem inchizitorial|inchizitorial]] decât [[sistem adversarial|adversarial]]: judecătorul nu era un arbitru imparțial, ci se implica activ în acuzarea inculpatului<ref>Hawes 2008, pp. 212–214</ref>. Intențiile lui Kafka de a decredibiliza și ridiculiza o justiție defectuoasă sunt evidente în acest roman. În capitolul ''Primul interogatoriu'', judecătorul îl confundă pe Josef K. cu un zugrav, iar în capitolul ''În sala goală'', protagonistul descoperă stupefiat că juriștii nu se îndeletnicesc cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman [[pornografie|pornografic]] intitulat ''Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans''<ref>''Die Plagen, welche Grete von ihrem Manne Hans zu erleiden hatte'', Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/3._Kapitel ''Der Prozeß'', cap.3]</ref>.

Walter Sokel a identificat teme [[marxism|marxiste]] în nuvela ''Metamorfoza'', afirmând că Gregor Samsa se simțea alienat din cauza slujbei istovitoare, încă înainte de a se înstrăina literalmente de condiția umană<ref>Bloom 1988, pp. 106-107. în eseul lui Sokel, ''From Marx to Myth: The Structure and Function of Self-Alienation''</ref>.  În ''America'', Teatrul din [[Oklahoma]] pare o [[utopie]] socială, unde oricine este acceptat și primește un loc de muncă, deși Alfred Wirkner îl consideră mai degrabă un mod abil de a exploata naivitatea imigranților<ref>Michael Löwy 1992, pp. 75-76</ref>. Conflictul dintre exploatat și exploatator este oglindit de cupluri ca fochistul și Șubal, Karl Rossmann și chelnerul șef, Karl Rossmann și Brunelda (''America''), K. și învățătorul (''Castelul'') sau chiar Samsa, într-o existență anterioară metamorfozei, și tatăl acestuia<ref>Bloom 1988, p. 109</ref>. În eseul ''Franz Kafka sau Thomas Mann?'', filozoful marxist [[György Lukács]] afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic<ref>Lukács, [http://faculty.washington.edu/lhc3/494b/Lukacs%20on%20Kafka%20v%20Mann.pdf ''Franz Kafka or Thomas Mann?''], pp. 77-78</ref>. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei [[anarhism|anarhice]]. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, ''Klub Mladých'' (''Clubul Tinerilor''), cu doctrină anti-clericală și anti-militaristă<ref>''The Cambridge Companion to Franz Kafka'', p.133</ref>. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! »<ref>« An Krapotkin nicht vergessen! », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/tb13-024.htm ''Tagebuch''], 15 octombrie 1913</ref> îi trădează interesul pentru filozoful anarhist [[Piotr Kropotkin]]. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru [[sionism]]. Povestirea ''Șacalii și arabii'' exprimă nostalgia legată de [[Țara Sfântă]] și pune în discuție tema unui [[Mesia]] care să elibereze poporul evreu<ref>Walter Herbert Sokel, ''The Myth of Power and the Self: Essays on Franz Kafka'', 2002, p. 129</ref>.

====Interpretările psihanalitice====

În 1931, Hellmuth Kaiser a fost primul care a aplicat ideile lui [[Sigmund Freud|Freud]] asupra operei kafkiene<ref>Auerochs/Engel. p.421</ref>. În ''Metamorfoza'', el vede acte de « castrare » în pedepsele pe care tatăl i le aplică unui Gregor care a regresat până în « stadiul anal » al copilului<ref>Hellmuth Kaiser, [http://psychology.okstate.edu/faculty/jgrice/4333/Metamorphosis_Freud.PDF ''Kafka's Fantasy of Punishment''] din ''Franz Kafka's Inferno. Eine psychologische Deutung seiner Strafphantasie'', ''Imago'', 1931, pp. 53-61</ref>. [[Marthe Robert]] consideră cazul lui Kafka atât de reprezentativ pentru teoria psihanalitică, încât i-ar « putea servi ca exemplu într-un manual introductiv »<ref name="Robert 1982, pp. 111-112">Robert 1982, pp. 111-112</ref>. Criticul francez identifică în biografia scriitorului următoarele laitmotive [[Sigmund Freud|freudiene]]: aversiunea față de tatăl atotputernic; atașamentul puternic pentru mamă; satisfacerea libidoului cu femei declasate (prostituate) care nu se ridică la nivelul mamei și astfel nu pot provoca spaima [[incest]]ului; impotența psihologică în fața unor femei care îi seamănă mamei, prin statut, prin educație sau chiar prin înfățișare („încarnări” ale mamei)<ref name="Robert 1982, pp. 111-112"/>. Conform Marthei Robert, faptul că Franz Kafka o numește pe Milena Jesenská « mamă »<ref>« Mutter Milena », [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-049.htm ''Briefe an Milena''], 12 iulie 1920</ref> consolidează exegeza psihanalitică. Roy Pascal și Ritchie Robertson afirmă însă că fiii din opera lui Kafka nu își urăsc tații în sens [[oedip]]al, ci chiar îi stimează și nu se opun voinței acestora<ref>James Whitlark, ''Behind the great wall : a post-Jungian approach to Kafkaesque literature'', Rutherford [N.J.] : Fairleigh Dickinson University Press ; London : Associated University Presses, 1991, p.235</ref>. Mai mult, Robertson susține că relația lui Kafka cu tatăl său a fost echivalentă, în plan literar, cu una mai surprinzătoare (și imaginară), între Kafka și [[Johann Wolfgang von Goethe|Goethe]]. De fiecare dată, scriitorul evreu a rivalizat fără succes cu o figură gigantică, cu un « standard de excelență » față de care s-a simțit inferior<ref>Robertson 1985, pp. 25-26</ref>. Fiind mereu învins, Kafka a trebuit să se refugieze: fugind de tată, a descoperit scrisul; fugind de Goethe, a descoperit ''un alt fel'' de a scrie. Criza identitară se află și în centrul interpretării oferite de Marthe Robert. Conform ei, Kafka nu a reușit niciodată să se definească. De exemplu, în plan etnico-religios, Kafka a fost « evreu asimilat, evreu anti-evreu, anti-sionist, sionist, credincios, ateu, [...] toate acestea în perioade diferite ale dezvoltării sale sau, uneori, chiar simultan »<ref>Robert 1982, p.27</ref>. Marthe Robert identifică unele personaje hibrid care simbolizează sentimentul scindării lui Kafka sau căutarea unei noi identități, indefinibile: miel-pisică (''O îngemănare''), om-piatră (''Prometeu''), viu-mort (''Vânătorul Gracchus''), om-animal (''Metamorfoza'', ''O dare de seamă către o academie'' etc.)<ref>Robert 1982, pp. 192-193</ref>.

Gerhard Rieck interpretează toată opera lui Kafka pornind de la scena traumatizantă din copilăria scriitorului, când tatăl l-a scos afară pe balcon (''scena balconului'' sau ''die Pawlatschenszene''). Rieck inventariază și comentează motive și simboluri care apar obsesiv în opera lui Kafka și care au stat, cu siguranță, în strânsă conexiune cu terifiantul episod. Patul (din care a fost smuls), ușile, scările, balcoanele, culoarele, penumbra, întunericul, frigul, oboseala, somnolența sunt doar câteva elemente ambientale pe care trauma le-a transformat în adevărate obsesii<ref>Rieck, pp. 49-51, 63-65, 68-69, 75-77, 78-81, 83-85</ref>.

====Interpretările religioase====
Atmosfera aparent absurdă din lucrările lui Kafka a fost asociată de unii critici cu inefabilul misterului divin. Max Brod a vrut să vadă în Kafka un « înnoitor al religiei antice iudaice »<ref>« Erneurer der altjüdischen Religiosität », Engel/Auerochs, p.422</ref> și a considerat că romanele ''Procesul'' și ''Castelul'' reprezintă cele două forme de manifestare a lui [[Dumnezeu]]: [[judecata divină|judecata]] (''Gericht'') și [[har]]ul (''Gnade'')<ref>Youssef Taghzouti, ''Eine Analyse zu Kafkas "Der Bau"'', München GRIN Verlag GmbH, 2007, p. 17</ref>. [[Gershom Scholem]] descifrează în opera lui Kafka trăsăturile [[cabala|cabalei]]<ref>Bloom 1988, pp. 3-4</ref>. Anevoiosul demers mistic, care riscă adesea să străpungă « bariera subțire » dintre credință și [[nihilism]], se aseamănă, în viziunea lui Scholem, cu traseul parcurs de personajele kafkiene<ref>Walter Benjamin, Gershom Scholem, ''The Correspondence of Walter Benjamin and Gershom Scholem, 1932-1940'', Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1992, ''Introduction by Anson Rabinbach'', p. xxx</ref><ref>Ezra Mendelsohn, Stefani Hoffman, Richard I Cohen, ''Against the grain : Jewish intellectuals in hard times'', New York: Berghahn Books, 2013, p. 54</ref>. David I. Grossvogel observă că în proza lui Kafka, numele lui Dumnezeu este absent, înlocuit fiind de Cuvântul Lui: Legea<ref name="Bloom 1987, pp. 104-105">Bloom 1987, pp. 104-105</ref>. Parabolele kafkiene, susține Grossvogel, sunt niște mediatori mistici, care, deși nu reușesc să-l reveleze pe Dumnezeu, sunt pătrunși de fiorul misterului Lui<ref name="Bloom 1987, pp. 104-105"/>.

''Castelul'' a generat cele mai multe interpretări teologice. Max Brod consideră că romanul este dominat de o religiozitate de tip [[Søren Kierkegaard|kierkegaardian]], unde credința nu se identifică întotdeauna cu [[Etică|etica]]: respingând avansurile imorale ale Castelului, Amalia refuză sacrificiul [[Avram|avraamic]] și cade în dizgrație<ref>Robertson 2004, pp. 112-113</ref>. Erich Heller consideră Castelul, dimpotrivă, un sediu al demonilor [[gnosticism|gnostici]] care îl împiedică pe K. să îl cunoască pe adăvăratul Dumnezeu, un ''deus absconditus'', retras complet din lumea palpabilă<ref>Bloom 1988, pp. 100-103, Erich Heller, ''A Company of Gnostic Demons''</ref>. Chiar „funcția” protagonistului, aceea de arpentor (''Landvermesser''), pare să sugereze un demers al cunoașterii eronat, pentru că, în [[limba germană]], ''„[sich] vermessen”'' mai înseamnă ''„a măsura greșit”'', dar și (adjectival) ''„excesiv de mândru”'', ''„stăpânit de [[hybris]]”''<ref>Bloom 1988, p. 93</ref>. Paralele între [[Cartea lui Iov]] și ''[[Procesul]]'' se pot realiza pornind de la conflictul dintre omul transformat în victimă și Dumnezeul implacabil al iudaismului, [[YHWH|Iahwe]]<ref>Stuart Lasine, ''The Trials of Job and Kafka's Josef K.'', ''The German Quarterly'', Vol. 63, No. 2, Focus: Jews and Germans/Jewish-German Literature (Spring, 1990), pp. 187-198</ref>. În ''Metamorfoza'', obiectul care ucide, mărul, evocă [[păcat originar|păcatul originar]], dar și exilul (din [[Rai]])<ref>''The Kafka Project'', Dominique Mao, [http://www.kafka.org/index.php?aid=220 ''(SP:) A For Apple'']</ref>, în timp ce în ''Colonia penitenciară'', scrierea sentinței pe pielea condamnatului sugerează modul în care a fost pedepsit [[Cain]]. Ritchie Robertson insistă și pe o influență [[creștinism|creștină]] în opera lui Kafka. Doar o singură [[sinagogă]] este menționată în proza kafkiană (în povestirea ''Sinagoga din Thamühl''), în timp ce simbolul [[catedrală|catedralelor]] este folosit frecvent<ref>Robertson, p. 109</ref>. Povestirea ''Verdictul'' ar putea fi o reinterpretare a parabolei [[Isus din Nazaret|hristice]] despre [[pilda fiului risipitor|fiul risipitor]], unde Georg Bendemann ia rolul fiului care a rămas alături de tată<ref>Robertson, p. 107</ref>. Milan Kundera își amintește amuzat că, la o conferință din 1963, un orator și-a încheiat prelegerea prin exaltatele cuvinte « Franz Kafka a trăit și a suferit pentru noi! »<ref name="Kundera 1996, p.23"/>.

====Interpretările etnico-istorice====
În cartea ''Franz Kafka. Pacientul evreu'', istoricul literar Sander Gilman explică opera lui Kafka strict prin apartenența acestuia la etnia evreiască, vorbind de o interiorizare/autoasumare a antisemitismului european și a « urii de sine iudaice » (''jüdischer Selbsthass'')<ref>Engel/Auerochs, p. 424</ref>. Prejudecățile epocii legate de fizicul evreilor, pus în contrast cu idealul „teutonic”, faptul că lumea considera că evreii au un corp fragil și efeminat, un piept îngust, predispus la tuberculoză, și o viață între patru ziduri, în ghetouri, în spații închise și neaerisite, au impregnat imaginarul lui Kafka<ref>Gilman 1995, pp. 51-63</ref>. Scriitorul a încercat, de-a lungul vieții, să se îndepărteze de aceste imagini preconcepute, practicând sporturi în aer liber. Complexele însă au rămas. Personaje respingătoare ca fizic, bolnăvicioase (prietenul lui Georg Bendemann, copilul din ''Un medic de țară''), excesiv de înalte (protagoniștii din ''Descrierea unei lupte'' sau ''Cel necinstit la inimă''), de slabe (artistul foamei), de grase (Brunelda, grasul din ''Descrierea unei lupte'') sau de-a dreptul animalizate (Gregor Samsa) populează frecvent proza lui Kafka. De o atenție sporită se bucură și spațiile lipsite de aer, îmbâcsite, cum este podul unde se desfășoară primul interogatoriu al lui Josef K. Conform lui Gilman, în ''Metamorfoza'', scriitorul anticipează modul cum [[Germania Nazistă|naziștii]] i-au etichetat pe evrei: « paraziți ai umanității » (''Ungeziefer der Menschheit'')<ref>Gilman 1995, p.81</ref>. De asemenea, un alt episod important din istoria [[antisemitism]]ului, [[Afacerea Dreyfus]]<ref>Kafka avea 11 ani când [[Alfred Dreyfus]] a fost degradat și 16 ani la cel de-al doilea proces.</ref>, a inspirat probabil opere precum ''Colonia penitenciară''<ref>Gilman, pp. 68-69</ref> sau ''Procesul''<ref>Michael Löwy, [http://www.okcir.com/Articles%20VII%202/Lowy-FM.pdf ''Franz Kafka’s Trial and the Anti-Semitic Trials of His Time''], ''Human Architecture: Journal of the Sociology of Self-knowledge'', VII, 2, spring 2009, 151-158</ref>. Insula descrisă în ''Colonia penitenciară'' ar putea fi chiar [[Insula Diavolului]], mai ales că Ofițerul și Exploratorul vorbesc [[limba franceză]].

Desigur, nu toate interpretările istorice se limitează strict la studiul antisemitismului crescând din prima jumătate a secolului al XX-lea. Spre exemplu, povestirea ''Vizuina'' poate fi comparată cu paranoia socială din [[Primul Război Mondial]] și lumea „subterană” a [[tranșee]]lor.

====Respingerea interpretărilor====

[[Milan Kundera]] îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să [[mitologie|mitologizeze]] biografia lui Kafka, să o transforme în [[hagiografie]]<ref name="Kundera 1996, p.23"/>. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul [[imaginație]]i lui Kafka primează asupra oricărei exegeze:

{{citat|Nu îți dai seama că oamenii nu știu să îl citească pe Kafka, doar prin simplul fapt că vor să îl descifreze? În loc să se lase purtați de imaginația lui inegalabilă, ei caută alegorii și nu găsesc decât clișee: viața e absurdă (sau dimpotrivă, nu e absurdă), Dumnezeu e (sau nu e) intangibil etc. Nu poți înțelege nimic despre artă, în special despre arta modernă, dacă nu conștientizezi că imaginația este o valoare în sine.<ref>[http://en.wikiquote.org/wiki/Milan_Kundera wikiquote Milan Kundera]</ref>|Milan Kundera, interviu cu Christian Salmon, 1983}}

== Opera literară ==
Concepția de viață a lui Franz Kafka, dominată de ''angst''<ref>Termenul a fost introdus de Søren Kierkegaard și înseamnă ''angoasă'', neliniște profundă</ref>, de sentimentul înstrăinării și de spasmele nevrotice ale conștiinței, este una specifică modernismului. Expresia literară pe care scriitorul a dat-o acestor trăiri, deși asociată adesea unor mișcări ca [[expresionism]]ul și [[suprarealism]]ul, rămâne una emblematică și complet originală. Proza kafkiană se desfășoară într-o atmosferă halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate, în care personajele principale devin victime ale unui monstruos aparat birocratic (''Procesul'', ''America'', ''Colonia penitenciară''), nu reușesc să descifreze sensul propriei existențe civice (''Castelul'', ''Marele zid chinezesc'', ''Un medic de țară'', ''În fața legii'') sau asistă neputincioase la dezintegrarea relațiilor interumane (''Metamorfoza'', ''Verdictul''). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este [[parabolă|parabola]], o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent [[ironie|ironia]] și [[satiră|satira]] pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează propria absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări.

===Încadrarea și influențele moderne ale operei===
Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui anumit curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al [[modernism]]ului, fiind influențat de unii gânditori moderni din secolul al XIX-lea ca [[Friedrich Nietzsche|Nietzsche]], [[Soeren Kierkegaard|Kierkegaard]], [[Sigmund Freud|Freud]], [[Karl Marx|Marx]] sau [[Charles Darwin|Darwin]]. Se apropie de Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul etc.) Conform lui Frederick Karl, eroii lui Kafka se identifică cu interpretarea [[dionis]]iacă a lui [[Hamlet]] formulată de Nietzsche în ''[[Nașterea tragediei]]''<ref>Karl, p.29</ref>: ei au pătruns într-o formă de cunoaștere superioară, care îi condamnă însă la inacțiune, pentru că « acțiunea aparține unei existențe în care suntem înfășurați de vălurile iluziei »<ref>« zum Handeln gehört das Umschleiertsein durch die Illusion », Nietzsche, [http://www.gutenberg.org/cache/epub/7206/pg7206.html ''Die Geburt der Tragödie'']</ref>. Kierkegaard, un filozof pe care Kafka l-a iubit și detestat în egală măsură, îl impresionează mai ales prin [[iraționalism]], « puterea terminologiei »<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1918/bk18-015.htm ''Brief an Max Brod'', martie 1918]</ref> sau religiozitatea radicală<ref>Engel/Auerochs, p.62</ref>. La nivelul operei, reinterpretarea mitului lui [[Avram]] din ''[[Frică și cutremur]]'' l-a influențat pe Kafka să așeze mituri clasice ([[Turnul Babel]], [[Alexandru cel Mare]], [[Don Quijote]], [[Ulise]] și [[sirenă|sirenele]], [[Prometeu]], [[Poseidon]]) într-o lumină nouă<ref>Gray 2005, pp.214-215</ref>. De asemenea, în relația cu Felice Bauer, scriitorul s-a regăsit mult în povestea tulburătoare de iubire dintre Søren Kierkegaard și Regine Olsen<ref>Jon Stewart, [http://www.jonstewart.dk/volume_12.htm ''Volume 12: Kierkegaard's Influence on Literature, Criticism, and Art'']</ref>. De la Freud, cea mai importantă influență au exercitat-o [[psihologie|psihologia]] [[complexul Oedip|conflictelor oedipale]] sau teoriile despre [[subconștient]], [[super-ego]], [[refulare|refulări]] și [[vis]]e<ref>Gray 2005, p.193</ref>. Marx se face simțit mai ales în ''America'', condamnarea [[capitalism]]ului sau temele exploatării și ale alienării sociale intrând cu siguranță în exegeza acestui roman. Darwin se manifestă mult mai imprecis în opera kafkiană, dar influența lui nu este neglijabilă: în ''O dare de seamă către o Academie'' o maimuță se transformă în om, în timp ce în ''Metamorfoza'' avem un alt tip de « [[evoluție]] » către o nouă formă de existență. În domeniul literaturii, Kafka s-a considerat « rudă de sânge » cu patru scriitori, [[Feodor Dostoievski|Dostoievski]], [[Gustave Flaubert|Flaubert]], [[Heinrich von Kleist|Kleist]] și [[Franz Grillparzer|Grillparzer]]<ref>Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/fe13-211.htm ''Briefe an Felice'', 2 septembrie 1913]</ref>. Dintre aceștia, primii doi sunt niște precursori de prim rang ai [[romanul modern|romanului modern]], în timp ce al treilea este considerat creatorul nuvelei germane moderne. De la Dostoievski, influențele principale sunt criza existențială și interesul pentru gotic și catastrofal. Flaubert s-a manifestat în special prin tehnica narativă (de exemplu, [[stilul indirect liber]] care îi aparține, în mare măsură). « Când eram copil, visam să citesc ''[[Educația sentimentală]]'' în întregime, cu voce tare, bineînțeles în franceză, într-o sală imensă, plină de oameni, iar pereții să răsune de ecoul cuvintelor mele. »<ref>« Als Kind [...] träumte ich gern davon, in einem großen mit Menschen angefüllten Saal [...] die ganze "Éducation sentimentale" ohne Unterbrechung [...] natürlich französisch [...] vorzulesen und die Wände sollten widerhallen. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1912/fe12-071.htm ''Briefe an Felice'', 4/5 decembrie 1912]</ref> își amintește Kafka într-una din scrisorile către Felice.

În cadrul amplei mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, [[expresionism]]ul și [[suprarealism]]ul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a fost un critic înverșunat al mișcării expresioniste, iar limbajul său distant și neornamentat diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului<ref>Adorno, p.279</ref><ref>Gray 2005, p.87</ref>. Într-o scrisoare către Felice, Kafka se arată deranjat de « convulsiile aleatorii ale minții »<ref>« das wahllos zukkende Gehirn »,[http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/fe13-054.htm ''Briefe an Felice'', 12/13 februarie 1913]</ref> din opera [[Else Lasker-Schüler|Elsei Lasker-Schüler]], iar cu alte ocazii se pronunță împotriva poeziei lui [[Johannes Becher|Johannes R. Becher]], pe care o consideră zgomotoasă, haotică și inaccesibilă<ref>Kerstin Gernig, ''Die Kafka-Rezeption in Frankreich'', Würzburg Königshausen & Neumann, 1999, p.51</ref>. De cealaltă parte, a-l numi pe Kafka suprarealist însemnă a comite un ușor [[anacronism]], având în vedere că ''[[Manifestul suprarealismului]]'' al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul morții scriitorului evreu. Afinitățile lui Kafka cu această a doua mișcare sunt eliminarea barierei dintre vis (fantastic) și realitate, precum și accentul pus pe lumea subconștientului. O altă trăsătură importantă, încurajarea scrisului « automat », spontan, poate fi comparată cu maniera în care Kafka a scris ''Verdictul'', în doar opt ore<ref>Gray 2005, p.261</ref>.

În ciuda tuturor acestor influențe și posibile afilieri artistice, trebuie spus că Franz Kafka a anticipat mai mult decât a imitat. Datorită abilității sale de a prezenta elemente fantastice ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii [[realism magic|realismului magic]]. De asemenea, conform criticului [[egipt]]ean [[Ihab Hassan]], opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei [[postmodernism|postmoderne]]<ref>Ihab Hassan, [http://www9.georgetown.edu/faculty/irvinem/theory/hassanpomo.pdf ''Toward a Concept of Postmodernism'']</ref>. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a [[metaforă|metaforei]] cu [[metonimie|metonimia]]—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt. Gilles Deleuze și Felix Guattari îl încadrează pe scriitorul evreu într-o « literatură minoră », adică o literatură a minorității, care se definește prin caracterul politic, subversiv, centrifug și care încearcă în mod constant să arunce în aer valorile culturale ale majorității<ref>Deleuze/Guattari, pp.51-77</ref><ref>Eugene B Young, ''The Deleuze and Guattari dictionary'', New York : Bloomsbury Academic, 2013, articolul ''Kafka: Toward a Minor Literature''.</ref>.

===Stilul, temele și personajele===
Conform lui Dieter Hasselblatt (citat de Stanley Corngold) proza lui Kafka este « inițiofugă, nu finală » în sensul că, aflându-se într-o perpetuă fugă de situația inițială, nu își propune să se încheie cu o concluzie<ref>Corngold 1988, p. 67</ref><ref>Cătălin Constantinescu, ''Metaforă și negație în Metamorfoza de F. Kafka'', Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Acta Iassyensia Comparationis, 6/2008</ref>. Într-adevăr, multe din operele kafkiene au rămas fără final sau sunt neterminate. La 16 octombrie 1921, Kafka își deplânge lipsa de angajament literar și conștientizează cu durere « suferința că trebuie mereu să începi, că ți-ai pierdut iluziile că ceva anume ar fi mai mult decât un început, sau măcar un început »<ref>traducere de Mircea Ivănescu, « Das Unglück eines fortwährenden Anfangs, das Fehlen der Täuschung darüber, dass alles nur ein Anfang und nicht einmal ein Anfang ist », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1921/tb21-002.htm ''Tagebuch''], 16 octombrie 1921</ref>. Incipitul kafkian poartă de multe ori centrul de greutate al întregii opere. În ''Metamorfoza'' și ''Procesul'' încă din prima frază cititorul este confruntat, fără formalitățile unei expozițiuni, cu șocantul conflict central. ''In medias res'' începe și ''Colonia penitenciară'', introducând mașinăria-suprapersonaj prin cuvintele de o emoție cu greu stăvilită ale Ofițerului, « Este un aparat deosebit ». La fel și ''Vizuina'': « Am construit vizuina și pare să fie o izbândă. »<ref>« Ich habe den Bau eingerichtet und er scheint wohlgelungen. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Bau_(Kafka) ''Der Bau'']</ref> Unii critici au observat că, într-un anumit sens, personajele lui Kafka mor încă de la începutul operei<ref>Rolleston, p.3</ref>, deoarece, așa cum formulează [[Maurice Blanchot]], Kafka însuși « se simte deja mort, acest lucru îi este un dat, așa cum exilul îi este un dat »<ref>« Kafka est en quelque sorte déjà mort, cela lui est donné, comme l'exil lui a été donné », Blanchot, p.135</ref>. Restul capitolelor sunt așadar variațiuni ale temei inițiale sau simple adnotări la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus.

;Limbajul
Limbajul prozei kafkiene este sec, steril și amintește de stilul birocratic. Lingvistul ceh Pavel Trost îl consideră un produs al germanei pragheze din acea epocă, care se remarca pentru penuria excepțională de expresii [[limbaj figurat|figurate]] și colocviale<ref>Gray 2005, p.225</ref>. [[George Steiner]] vorbește chiar despre o « abstinență » a lui Kafka de la orice formă de exces verbal; « transparența » discursului se manifestă prin evitarea unor [[figură de stil|figuri de stil]] care l-ar putea ambiguiza (metafore, comparații, epitete etc.)<ref>George Steiner, ''No Passion Spent. Essays 1978-1996'', 1996, p. 339</ref>. Ei i se adaugă sentimentul de alienare și inadecvare pe care limba germană, ca limbă a unei culturi străine, i-a inspirat-o scriitorului. Kafka era de asemenea și un perfecționist exigent<ref>Karl, p.242</ref>: o demonstrează nemulțumirea constantă cu propriile creații<ref>Kafka se arată nemuțumit chiar de ''Metamorfoza'', cât despre romanele sale știm că le-a condamnat la dispariție. La 19 ianuarie 1914 consemnează în jurnal: « Mare aversiune față de ''Metamorfoza''. Sfârșitul e de necitit. Până în străfunduri imperfectă. »
(« Großer Widerwillen vor "Verwandlung". Unlesbares Ende. Unvollkommen fast bis in den Grund. »), Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1914/tb14-007.htm ''Jurnal'']</ref>, precum și [[alter ego]]-uri ca artistul foamei, Josephine sau trapezistul din ''Prima durere''. Frazele lui Kafka au fost, cu siguranță, șlefuite și pregătite cu atenție de o minte minuțioasă, astfel încât claritatea exprimării să fie maximă. [[Hannah Arendt]] numește opera lui Kafka « cea mai pură proză germană a secolului »<ref>David Bruce Suchoff, ''Kafka's Jewish languages : the hidden openness of tradition'', Philadelphia : University of Pennsylvania Press, 2012, p.27</ref>. Peter Gay observă că tehnica migăloasă a detaliului din ''Metamorfoza'' sau ''Colonia penitenciară'' potențează efectul zguduitor al ororilor descrise<ref>[http://www.sundayobserver.lk/2013/10/06/mon02.asp sundayobserver.lk ''The enigmatic Kafka and his continuing influence'']</ref>. [[Albert Camus|Camus]] nu se arată încântat de acest stil, pe care îl consideră, cel puțin în comparație cu proza lui [[Herman Melville|Melville]], « separat de trup și de natură »<ref>« C'est pourquoi Melville ne s'est jamais séparé de la chair ni de la nature, obscurcies dans l'oeuvre kafkéenne. » Albert Camus, ''Théatre, récits et nouvelles'', Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade, Paris, 1962, eseul ''Hermann Melville'', p.1901</ref> Ceea ce frapează în special la Kafka însă este modul prin care naratorul încearcă, cu instrumentul lucidității, să discearnă tenebrele insondabile ale absurdului. În mod paradoxal, deși limbajul operei kafkiene este cât se poate de limpede, mesajele transmise de el sunt, prin însăși natura lor, fie greu de descifrat (e.g. ''În fața legii''), fie transcend orice interpretare (e.g. Odradek în ''Grijile tatălui de familie''). [[Theodor W. Adorno]] evidențiază astfel contrastul dintre « principiul literalității » și caracterul abscons al mesajului:
{{citat|[La Kafka] fiecare frază are înțeles literal și fiecare semnifică [ceva ascuns] [...] Fiecare frază cere: interpretează-mă, dar niciuna nu ne permite să o facem.<ref>« Jeder Satz steht buchstäblich, und jeder bedeutet [...] Jeder Satz spricht: deute mich, und keiner will es dulden [...] Das Prinzip der Wörtlichkeit, ohne dessen Maß das Vieldeutige ins Gleichgültige zerfließen müßte, verbietet den geläufigsten Versuch, in der Auffassung Kafkas den Anspruch auf Tiefe mit Unverbindlichkeit zu vereinen. », Adorno, p.250-255</ref>|Theodor W. Adorno, ''Prisme}}

De sub imperiul acestei rigidități lingvistice ies, bineînțeles, scrisorile intime și jurnalul, unde folosirea figurilor de stil nu contituie o raritate. După cum s-a văzut, Milena este asemuită unei flăcări sau unui cuțit care schingiuiește, iar povestirea ''Verdictul'' « s-a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină »<ref>« die Geschichte ist wie eine regelrechte Geburt mit Schmutz und Schleim bedeckt aus mir herausgekommen », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/tb13-001.htm ''Tagebuch''], 11 februarie 1913</ref>. Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental.

;Naratorul
În opere kafkiene ca ''Verdictul'', ''Metamorfoza'' și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului (''perspectiva unidirecțională'' sau ''einsinnige Perspektive''). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului principal, iar intențiile celorlalte personaje rămân un mister sau nu pot fi decât intuite. Optica naratorului se confundă în permanență cu cea a lui Josef K., Gregor Samsa sau Georg Bendemann, excepții notabile făcând doar situații ca următoarele: după moartea lui Samsa, familia este prezentată încercând să-și refacă viața în lipsa acestuia, iar în ''Verdictul'', ultima propoziție (« În clipa asta pe pod era un trafic cu adevărat interminabil. »<ref>« In diesem Augenblick ging über die Brücke ein geradezu unendlicher Verkehr. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Das_Urteil ''Das Urteil'']</ref>) se detașează brusc de imaginea suicidului lui Bendemann.<ref>Pascal, pp.22-23</ref> Kafka utilizează frecvent tehnica [[Gustave Flaubert|flaubertiană]] a [[stilul indirect liber|stilului indirect liber]], prin care comentarii ale naratorului par de fapt emise de protagonist<ref name="Gray 2005, p.98"/>. Următoarele exemple sunt evidențiate cu caractere ''cursive'':
*„Era șase și jumătate, iar limbile ceasului mergeau liniștit înainte [...]. ''Să nu fi sunat oare deșteptătorul?'' Se vedea bine din pat că fusese potrivit cum trebuie pentru ora patru; ''cu siguranță că și sunase. Dar cum a putut oare să doarmă fără să-l audă, că doar când sună mișcă până și mobilele din loc!''” (''Metamorfoza'', traducere de Mihai Isbășescu)
*„Acolo, sus, cele două jumătăți ale unei ferestre se deschiseră pe neașteptate, ca o lumină care țâșnește în întuneric; un om — atât de subțire și de șters la distanța și la înălțimea aceea — se plecă brusc în afară, aruncându-și brațele înainte. ''Cine putea să fie? Un prieten? Un suflet bun? Un om care participa la nenorocirea lui? Cineva care voia să-l ajute? Era unul singur? Erau toți? Mai exista acolo un ajutor? Existau obiecții care nu fuseseră încă ridicate? Firește că da.''” (''Procesul'', traducere de Gellu Naum)
*„Castelul, ale cărui contururi începeau să se estompeze, era cuprins de liniște, ca totdeauna; K. nu zărise până acum nici cea mai mică urmă de viață acolo, ''poate că nici nu era cu putință să distingi ceva din depărtarea asta'', și totuși ochii erau dornici să vadă, și suportau cu greu această liniște.” (''Castelul'', traducere de Mariana Sora)

[[Vorbire directă și vorbire indirectă|Stilul indirect liber]], numit în germană și « vorbire trăită » (''erlebte Rede'') pentru a fi pus în contrast cu [[Vorbire directă și vorbire indirectă|vorbirea directă și cu cea indirectă]] (''direkte/indirekte Rede''), este o trăsătură principală a prozei kafkiene<ref>Binder 1966, p. 249</ref>. Cele mai evidente semne ale prezenței acestei tehnici literare sunt întrebările retorice și cuvintele care exprimă probabilitatea (''vielleicht'', ''wahrscheinlich'') sau deducția logică (''sollte'', ''sicherlich'')<ref>Pascal, p.24</ref>.

Nu toate lucrările lui Kafka sunt relatate însă la persoana a treia. Povestirile ''Descrierea unei lupte'' și ''Un medic de țară'' au fiecare un narator-personaj, a cărui imaginație deformează arbitrar realitatea. În aceste două opere de altfel, suprarealismul lui Kafka se manifestă cel mai haotic.

;Dialogul
Dialogul are o importanță centrală în proza kafkiană, fiind unul din principalele mijloace prin care protagoniștii pot încerca să deslușească situația absurdă căreia i-au căzut victimă. Tragediile lor se datorează, printre altele, și eșecurilor comunicării, deoarece cuvintele sunt o modalitate imperfectă și imprecisă de transmitere a mesajului<ref>Gray 2005, p.176</ref>. În ''Colonia penitenciară'', dialogul dintre Ofițer și Explorator capătă o altă funcție, cea a unei bătălii între două sisteme diferite de valori, autoritarismul brutal și umanitarismul<ref>Pascal, p.61</ref>.

;Localizarea
''Vânătorul Gracchus'' și ''America'' sunt singurele lucrări de ficțiune ale lui Kafka care beneficiază de o localizare precisă: orașul italian Riva, care se afla în acea perioadă sub dominație austro-ungară, respectiv [[New York]] și împrejurimile acestuia. Alte orașe notabile din opera kafkiană sunt [[Beijing|Peking]] în ''Marele zid chinezesc'' și [[Sankt Petersburg]] în ''Verdictul'', menționate însă nu pentru o mai bună localizare, ci dimpotrivă pentru a crea senzația unei mai mari înstrăinări. Peking este sediul îndepărtatului și abstractului palat imperial, iar Petersburgul este orașul disperării, hăul fără fund în care se avântă prietenul lui Georg Bendemann.

În general, locul acțiunii nu este specificat, ceea ce oferă operelor lui Kafka o mai mare universalitate. Se pot intui însă, în linii mari, regiunile geografice pe care unele lucrări le revendică: [[Europa Centrală]] (''Procesul'', ''Castelul''), [[America de Nord]] (''America''), [[Orientul Mijlociu]] (''Șacalii și arabii''), [[Orientul Îndepărtat]] (''Marele zid chinezesc''), [[Guiana franceză]] (''Colonia penitenciară''). Lucrările kafkiene par astfel să îmbrățișeze întreg mapamondul.

;Temele
Multe opere kafkiene se află tematic sub triada lege-vinovăție-pedeapsă<ref>Gray 2005, p.115</ref>. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în ''Procesul'' și ''Castelul'') este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” (''Procesul'', ''Metamorfoza''), fie este indusă printr-un proces de culpabilizare (''Verdictul''). Pedeapsa este mereu exagerată și inevitabilă. O subtemă ce derivă de aici este relația complicată dintre tată și fiu. Kafka voia să includă trei lucrări antume care tratează această problemă (''Fochistul'', ''Metamorfoza'' și ''Verdictul'') într-un volum intitulat ''Fiii'' (''Die Söhne''), pentru că « între ele există o legătură vizibilă, dar și una secretă »<ref>« es besteht zwischen ihnen eine offenbare und noch mehr eine geheime Verbindung », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/kw13-016.htm ''Brief an an Kurt Wolff''], 11 aprilie 1913</ref>. ''Metamorfoza'' și ''Verdictul'', cel puțin, se apropie prin vehemența cu care tații își cer înapoi statutul de capi ai familiei, neadmițând să fie înlocuiți în acest rol de către fii<ref>Pascal, p. 54</ref>. În centrul conflictelor dintre generații stau așadar echilibrele de putere, transferurile de autoritate. O altă temă importantă este alienarea, manifestată prin izolarea fizică și emoțională (''Metamorfoza'') sau îndepărtarea omului de propriul temei (''Castelul'', ''Marele zid chinezesc''). În ''Un artist al foamei'', Kafka se întreabă care este condiția artistului într-o societate modernă și dacă mai poate exista artă fără public. ''Vizuina'' are în prim-plan teroarea perpetuă, [[paranoia]], angoasa, iar ''Vânătorul Gracchus'' prezintă, ca și ''Castelul'', o existență futilă. O temă aproape omniprezentă este birocrația, care însumează multe din problemele înșirate mai sus: alienare, futilitate, teroare, autoritate, culpabilizare și lege arbitrară.

;Personajele
Majoritatea personajelor principale ale lui Kafka sunt bărbați care trăiesc în celibat<ref>Gray 2005, p. 25</ref>. În fragmentul ''Nefericirea burlacului'', Kafka detaliază ce înseamnă o astfel de existență neîmplinită, condamnată ratării:
{{citat|Pare atât de groaznic să rămâi celibatar, să devii om bătrân, apărându-ți cu greu demnitatea, în timp ce îi implori pe alții să te invite la cină, să fii bolnav în colțul patului tău, săptămâni întregi să îți privești camera goală, să îți iei la revedere tot timpul de la ușă, fără să te presezi pe scări de trupul soției tale, camera ta să conducă doar spre uși laterale, unde locuiesc oameni străini [...]<ref>« Es scheint so arg, Junggeselle zu bleiben, als alter Mann unter schwerer Wahrung der Würde um Aufnahme zu bitten, wenn man einen Abend mit Menschen verbringen will, [40] krank zu sein und aus dem Winkel seines Bettes wochenlang das leere Zimmer anzusehn, immer vor dem Haustor Abschied zu nehmen, niemals neben seiner Frau sich die Treppe hinaufzudrängen, in seinem Zimmer nur Seitentüren zu haben, die in fremde Wohnungen führen [...] », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Das_Ungl%C3%BCck_des_Junggesellen ''Das Unglück des Junggesellen'']</ref>|Franz Kafka, ''Nefericirea burlacului}}

Câțiva protagoniști reflectă, mai mult sau mai puțin, condiția artistului: neputincioasă (''Un doctor de țară''), parazitară (''Metamorfoza''), perfecționistă (''Prima durere''), capabilă de sacrificiul suprem (''Un artist al foamei''), dirijată de o forță viscerală să creeze (''Vizuina''). Multe personaje ale lui Kafka își definesc identitatea prin funcția pe care o ocupă<ref>Bloom 1987, p.118</ref>. În ''Colonia penitenciară'', ''Marele zid chinezesc'', ''Prima durere'' sau ''Un artist al foamei'', numele este complet anihilat de importanța unor titulaturi ca Exploratorul, Ofițerul, Soldatul, Împăratul, Mesagerul, Trapezistul, Impresarul și Artistul foamei. Poate din acest motiv, eroul romanului ''Castelul'' se zbate cu atâta îndârjire să dobândească statutul de „Arpentor” (''Landvermesser''): este o luptă a propriei identități. Spre sfârșitul romanului, când cei doi secundanți sunt concediați de K., ei confirmă tragedia omului privat de orice funcție: îmbătrânesc, își pierd veselia, aproape nu mai sunt recunoscuți de vechiul lor șef și distrug, despărțindu-se unul de celălalt, unitatea cuplului comic care i-a consacrat. Fără un temei în lume, omul devine ''Condamnatul'' (''der Verurteilte'') ca în ''Colonia penitenciară'' sau ''Parazitul'' (''Ungeziefer'') ca în ''Metamorfoza''.

Rolul personajelor feminine în proza kafkiană este unul disputat. Karl-Bernhard Bödeker remarcă antifeminismul lui Kafka, faptul că femeile nu pot acționa ca agenți ai redempțiunii și îi distrag pe protagoniști în complexe labirinturi sentimentale<ref>Bödeker, p.11</ref>. Alți critici le consideră, dimpotrivă, căi de acces spre transcendent (Deleuze/Guattari, Politzer) sau alter ego-uri ale scriitorului (Erich Heller)<ref>[http://www2.warwick.ac.uk/fac/arts/german/currentstudents/undergrad/undergraduatemodules/ge437/ruth_gross_of_mice_and_women.pdf ''Of Mice and Women. Reflections on a Discourse in Kafka's "Josephine, die Sängerin oder Das Volk der Mäuse"'']</ref>.
Această dualitate, capcană și sprijin, nu este singurul paradox feminin. Femei precum domnișoara Brüstner din ''Procesul'' se lasă seduse cu un amestec de neîmpotrivire și ostilitate, în timp ce Frieda din ''Castelul'' este manipulată de K., dar manipulează la rându-i. Brunelda și Gardena sunt două femei care reușesc să subjuge lumea bărbaților, dar în ''Castelul'', toate personajele feminine se definesc prin relația pe care o au cu bărbații de la Castel. De aceea, Amalia, care refuză avansurile unui funcționar al Castelului, este ostracizată de întreaga comunitate.

===Categorii estetice și tehnici literare===
;Absurdul
Multe din personajele principale ale lui Kafka percep absurdul ca pe o forță amenințătoare care le invadează intimitatea și le distruge existența monotonă, dar oarecum fericită, de până atunci. Georg Bendemann, Gregor Samsa și Josef K., de exemplu, se confruntă subit cu o lume ce încalcă norme logice pe care le credeau inviolabile. Vrând să deslușească această lume cu propria rațiune, ei nu fac decât să ostilizeze și mai mult forțele haosului, devenind, într-un crescendo de neoprit, obiectul batjocurii, al umilinței, violenței sau stigmatizării<ref>Gray 2005, p.2</ref>. Destinele lor tragice se termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. 
*Caracterul incomprehensibil pornește de la ideea că absurdul este și el guvernat de anumite legi, dar ele par stranii doar pentru că sunt necunoscute spectatorului<ref>Wilhelm Emrich, William W. Langebartel, Irene Zuk, ''Franz Kafka and Literary Nihilism'', Journal of Modern Literature, Vol. 6, No. 3, Franz Kafka Special Number (Sep., 1977), pp. 366-379</ref>. Cele mai importante exemple se găsesc în ''Procesul'' și ''Castelul''. Lui Josef K. nu i se comunică nici măcar pentru ce a fost acuzat, care este natura vinii sale, în timp ce K. eșuează mereu în eforturile de a înțelege legile Castelului.
*Derizoriul este forța centrifugă a absurdului care condamnă orice acțiune a protagoniștilor la disipare și irelevanță. La fel ca mesagerul împăratului chinez care se pierde în culoarele infinite ale palatului în ''O solie imperială'', universul lui Kafka nu converge spre semnificație, ci se îndepărtează de ea și sfârșește în haos. Alte manifestări ale derizoriului sunt modalitățile stranii prin care un subiect de o importanță centrală este deturnat de niște evenimente marginale: în ''Procesul'' o spălătoreasă distrage (spre indignarea lui Josef K.) atenția întregii săli de judecată cu jocurile ei amoroase, iar în ''Un medic de țară'' un cor de școală devine autoritate medicală în cazul copilului bolnav.  
*Paradoxul are mai multe fațete. Cea mai importantă este răsturnarea raporturilor dintre personaje (inversarea rolurilor): cei slabi devin dintr-odată puternici și invers<ref>Gray 2005, p. 216</ref>. De exemplu, în ''Verdictul'', tatăl lui Bendemann se transformă ''paradoxal'' dintr-un bătrân neputincios într-o instanță morală infailibilă, substituind autoritatea care i-ar fi revenit de drept fiului. În ''America'' inocentul Karl Rossmann se erijează, la cei doar șaisprezece ani ai săi, într-un apărător al cauzei fochistului împotriva exploatatorului acestuia, Șubal. În ''Castelul'' autoritara birtășiță și soțul ei, Hans, par să fi inversat în mod tacit [[rol de gen|rolurile de gen]], iar în ''Metamorfoza'', într-un mod similar, Samsa se demasculinizează când își pierde statutul de susținător financiar al familiei. Caracterul acesta instabil al puterii/autorității, care poate fi pierdută în orice moment printr-o răsturnare neașteptată a raporturilor, este o sursă importantă a anxietății sociale din opera lui Kafka. Alte impresii paradoxale sunt declanșate de obiecte care nu se prezintă conform așteptării (în ''Procesul'', tribunalul se află într-o cameră mică, imbâcsită din podul unui imobil) sau care nu îndeplinesc funcțiile pentru care au fost create (în ''Castelul'', telefonul nu servește comunicării, ci este agentul unor mesaje contradictorii sau emite zumzete și voci indiscernabile).

;Fantastic și mimesis
[[Tzvetan Todorov]] afirmă în ''[[Introducere în lumea fantastică]]'' că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția »<ref>Todorov, p.199</ref>. [[Jean-Paul Sartre|Sartre]] consideră în eseul ''« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj'' (''« Aminadab »  ou du fantastique considéré comme un langage'') că în centrul mitologiei autorilor [[Maurice Blanchot|Blanchot]] și Kafka se situează omul, « dar nu omul religiilor și al spiritualităților, implicat doar până la jumătate în această lume, ci omul-dat, omul-natură, omul-societate, cel care își scoate pălăria când trece un dric, cel care se bărbierește la fereastră sau se așează în genunchi în biserică, cel care merge în cadență în spatele unui drapel. »<ref>« Non pas l'homme des religions et du spiritualisme, engagé jusqu'à mi-corps seulement dans le monde, mais l'homme-donné, l'homme-nature, l'homme-société, celui qui salue un corbillard au passage, celui qui se rase à la fenêtre, qui se met à genoux dans les églises, qui marche en mesure derrière un drapeau. », Sartre, p.117</ref> Distorsiunile fantastice ale realității se suprapun astfel peste descrierile mereu atente ale vieții burgheze, aparent banale, descrieri pentru care Kafka aplică tehnica mimesisului, adică reprezentarea fidelă de tip [[realism|realist]]. Contrastul dintre fantastic și mimesis potențează efectul absurd al operei.

;Comicul și ironia
Conform lui Max Brod, Kafka a citit odată cu voce tare primul capitol din ''Procesul'' prietenilor săi și nu s-a putut abține să nu râdă împreună cu ei<ref>David Gardner, [http://www.wilmatheater.org/blog/its-okay-laugh-kafka wilmatheater.org ''it's okay to laugh at kafka.''], 29 decembrie 2010</ref>. Deși multe interpretări critice ignoră latura comică a operei kafkiene, pierzându-se în argumente religioase, psihoanalitice sau politice, umorul lui Kafka  merită totuși studiat. Walter H. Sokel vorbește de o « ironie tragică » la Kafka, adică de o [[tragicomedie]]. În schimb, [[Milan Kundera]] consideră că în opera kafkiană cele două entități, comicul și tragicul, nu se contrabalansează sau nuanțează reciproc, ca în cazul lui [[William Shakespeare|Shakespeare]], ci prima o ucide pe a doua « din fașă », nepermițându-le personajelor să găsească consolarea nici măcar în măreția tragicului<ref>Kundera 1988, p. 52</ref>.

*<u>Personaje comice</u>

Mulți din protagoniștii operelor lui Kafka stârnesc râsul prin statornicia cu care rămân fideli unor idealuri mărunte, inadecvate și nefolositoare în lumea absurdă în care plonjează. Samsa nu se poate gândi în dimineața fatidică a transformării, decât la slujba sa și la faptul că a întârziat. K. din ''Castelul'' intră de bună voie într-un ''imbroglio'' fără rezolvare, fiind mult prea încrezător în abilitatea lui de a înțelege sistemul birocratic și de a convinge femei precum Frieda, birtășița, Olga sau Pepi să îl admită în cercurile Castelului. Printre perfecționiștii ridicoli se numără și protagonistul din ''Prima durere'', un trapezist care nu se poate literalmente desprinde de aparatul care l-a consacrat. Pentru că senzația glorioasă de a fi „la înălțime” devine dependență, respectivul călătorește cu trenul doar în compartimentul de bagaje. Eroul ''Americii'' este comic pentru modul cum, negăsindu-se încă la vârsta maturității, încearcă să o imite. Ronald D. Gray descrie atitudinea afectată și obsecvioasă a lui Karl Rossman, aflat la prima lui slujbă (cea de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « [[Charlie Chaplin|chaplinesc]] »<ref>Gray 1973, pp.74-75</ref>:
{{hidden|exemplu|{{citat|Karl se obișnui repede să se încline scurt și adânc, așa cum obișnuiesc liftierii, și învăță să prindă bacșișul din zbor. Banul dispărea în buzunarul vestei sale și nimeni nu putea citi pe fața lui dacă era vorba de o sumă mai mare sau mai mică. [...] Umblând printre etaje, Karl se obișnui să stea cât mai discret, lipit de ușa ascensorului și cu spatele la călători, ținându-și mâna pe clanță ca, la momentul potrivit, să poată smulge ușile dintr-o mișcare, fără a supăra pe nimeni. Doar cînd vreun client îl bătea pe umeri pentru a-i cere o informație, Karl se întorcea repede, ca și cum s-ar fi așteptat la așa ceva, și răspundea vioi, cu voce tare.|Franz Kafka, ''America'', traducere de Pop Simion și Erika Voiculescu}}|headerstyle=background:#ccccff}}
În ''Procesul'', ceremoniozitatea exagerată a celor doi indivizi care îl execută pe Josef. K este înfățișată cu același umor sprinten, deși momentul este unul mai degrabă tragic:
{{hidden|exemplu|{{citat|Urmară aceleași groaznice schimburi de politeți ca și mai înainte; unul dintre ei, întinzând mâna pe deasupra lui K., îi dădu celuilalt cuțitul, iar celălalt i-l inapoie în același fel. K. știa foarte bine că datoria lui ar fi fost să ia el însuși cuțitul, când îi trecea pe deasupra, și să și-l înfigă în trup.|Franz Kafka, ''Procesul'', traducere de Gellu Naum}}|headerstyle=background:#ccccff}}
Un alt personaj cu potențial comic este femeia de serviciu din ''Metamorfoza''<ref name="Pascal, pp.44-45">Pascal, pp.44-45</ref>, o țărancă autentică pe care nici măcar monstruozitatea lui Samsa nu pare să o inhibe:
{{hidden|exemplu|{{citat|Dimineața devreme veni femeia de serviciu, trântind în iureșul și graba ei - cum de multe ori fusese rugată să nu o facă - ușile de o așa manieră, că nimeni nu mai putea dormi în casă din cauza-i. După o scurtă vizită la Gregor, nu observă nimic neobișnuit. Crezu că stătea așa nemișcat ca să facă pe ofensatul, îl credea în stare de așa ceva. Pentru că din întâmplare avea o mătură lungă în mână, încercă să îl gâdile cu ea pe Gregor de la ușă.|Franz Kafka, ''Metamorfoza}}|headerstyle=background:#ccccff}}
În ''Castelul'', asistenții (''secundanții'') lui K., Jeremias și Artur, stârnesc râsul nu doar prin atitudinea lor jovială, ci și prin faptul că mai mult își importunează superiorul decât să îi fie folositori: 
{{hidden|exemplu|{{citat|I-ar fi plăcut să stea de vorbă cu Frieda în intimitate, dar îl împiedicau, prin simpla lor prezență inoportună, secundanții, cu care Frieda mai și glumea și râdea din când în când. E adevărat că nu erau pretențioși, se instalaseră pe jos, într-un colț, pe două țoale vechi. Singura lor străduință era, după câte îi spuneau Friedei mereu, să nu-l deranjeze pe domnul arpentor și să ocupe cât mai puțin spațiu; în acest scop încercau, bineînțeles nu fără șușoteli și chicoteli, să se ghemuiască în fel și chip; încrucișând brațele și picioarele, strângându-se laolaltă, așa încât, în lumina asfințitului și apoi a zorilor, nu se vedea în colțul lor decît în singur ghemotoc mare. Din păcate însă se știa din experiența din timpul zilei că erau totuși niște observatori atenți, cu ochii mereu ațintiți asupra lui K., chiar și când se îndeletniceau cu jocuri aparent copilărești, ca de pildă să privească prin mâinile strânse ca prin niște ocheane sau să se țină de alte prostii de acest gen, dacă n-ar fi fost decât să se uite la K. clipind din ochi, în timp ce-și dădeau aerul de a fi ocupați mai ales cu îngrijirea bărbilor, la care țineau mult de tot, și pe care și le tot măsurau ca lungime și desime, recurgând la arbitrajul Friedei.|Franz Kafka, ''Castelul'', traducere de Mariana Sora}}|headerstyle=background:#ccccff}}
Cei doi secundanți fac parte dintr-o clasă de personaje comice importate probabil din [[teatrul idiș]]<ref>Marthe Robert identifică piesa ''Der Meshumed'' a dramaturgului [[Iași|ieșean]] [[Joseph Lateiner]] ca sursă de inspirație pentru cuplul comic Artur și Jeremias. Robert 1982, pp. 50-51</ref>: grupurile de 2-3 personaje identice, care acționează sincronic, cu o precizie aproape [[robot]]ică. În această categorie trebuie amintiți și Rabinsteiner - Kullich - Kaminer (''Procesul''), colegii de serviciu ai lui Josef K. care îl vizitează chiar în dimineața arestului, și cei trei chiriași<ref name="Pascal, pp.44-45"/> (''Metamorfoza'') din casa familiei Samsa. Personajele-grup par o caricatură a uniformizării sociale. Tot în stilul teatrului idiș este și poanta de final din ''Un artist al foamei'', când omul care a flămânzit până la moarte dezvăluie cu ultima suflare secretul artei sale:
{{citat|[...] eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel [...], pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că n-aș fi făcut atâta vâlvă, ci aș fi mâncat pe săturate ca tine și ca toți ceilalți.|Franz Kafka, ''Un artist al foamei}}

*<u>Situații comice</u>
În opera lui Kafka, situațiile absurde se identifică cu cele comice, întrucât și absurdul și comicul operează printr-o îngroșare și exagerare a realității. Modul cum Josef K. este hăituit de un grup de fetițe în timpul vizitei la pictorul Titorelli, consternarea lui când află că în podul fiecărei case se află birourile tribunalului sau faptul că, în căutarea sălii de judecată, bate la toate ușile și întreabă de tâmplarul Lanz sunt doar câteva din situațiile comico-absurde din romanul ''Procesul''. De multe ori, atmosfera kafkiană amintește de [[farsă]] și [[burlesc]]. În ''Castelul'', situația lui K. este una comică, pentru că, nefiind nici acceptat, nici respins de autoritățile Castelului, se vede nevoit să ducă o existență futilă și stagnantă, hrănindu-se cu iluzii, bazându-se fără succes pe influența amantei sale, încercând mereu să se debaraseze de incomozii secundanți, locuind vremelnic în hanuri sau în sala de gimnastică a unei școli, de unde este evacuat adesea cu mare zarvă de forțe ce îi sunt ostile. Milan Kundera scrie în ''Arta romanului'' că personajele lui Kafka sunt captive propriului univers comic, precum « un pește într-un vas cu apă », ceea ce le împiedică să conștientizeze ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă devine glumă doar în afara acvariului »<ref name="Kundera 1988, p.52">Kundera 1988, p.52</ref>. Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia<ref name="Kundera 1988, p.52"/>. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă.

;Parabola
[[File:Kubicki Tower of Babel.jpg|thumb|« Ce construiești? Eu vreau să sap un pasaj subteran. Un progres trebuie să se întâmple. Locul meu e prea înălțat deocamdată. Săpăm așadar '''puțul Babel'''. »<ref>« Was baust Du? Ich will einen Gang graben. Es muß ein Fortschritt geschehn. Zu hoch oben ist mein Standort. Wir graben den Schacht von Babel. », Kafka, [http://www.kafka.org/index.php?ichentlief ''Lucrări nepublicate 1922-1924'']</ref> Enigmaticele cuvinte au fost scrise de Kafka într-un caiet din anii 20. Inversarea [[Turnul Babel|Turnului Babel]] ar putea însemna aspirația spre o intimitate și profunzime spirituală pe care doar arta scrisului poate să o instaureze. (în imagine, ''Turnul Babel'', Stanisław Kubicki, 1917)]]
În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum ''În fața legii'', ''O solie imperială'', ''Stema orașului'', ''Prometeu'', ''Poseidon'' și ''Vulturul'' se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, ''[[Parabole și paradoxuri]]'' (''Parabeln und Paradoxe''). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât ''Procesul'' sau ''Castelul'', de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate.

Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic de literatura religioasă iudaică ([[Tanah]], [[Talmud]], [[Midraș]] etc.), unde reprezentarea alegorică a adevărurilor lumii reprezintă o formă artistică predilectă. [[Jorge Luis Borges|Borges]] afirmă: « Kafka este mai aproape de [[Cartea lui Iov]] decât de ceea ce s-a numit „literatura modernă” »<ref>« [Kafka] está menos cerca de lo que se ha dado en llamar literatura moderna que del Libro de Job. », Borges, [http://www.nuestrotaller.com.ar/?p=1379 prefață pentru ''El Buitre'' (''Vulturul'')]</ref>. În ''[[Despre simboluri]]'' (''Von den Gleichnissen''), Kafka clarifică scopul acestei specii literare: ea nu trebuie să transmită un sfat pragmatic, infailibil, ci doar să arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles »<ref>« das Unfaßbare unfaßbar ist », Kafka, [http://www.textlog.de/32001.html ''Von den Gleichnissen'']</ref>. Ideea lui se aseamănă cu [[mashal]]ul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția<ref>Gray 2005, p.214-215</ref>.

Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost [[mitologia greacă]] sau lumea [[Orientul Îndepărtat|Orientului Îndepărtat]]. Kafka era probabil familiarizat, datorită lui [[Arthur Schopenhauer|Schopenhauer]], cu unele idei [[budism|budiste]] despre omniprezența suferinței. Michael P. Ryan consideră că rădăcina comună a cuvintelor Samsa (eroul ''Metamorfozei'') și ''[[samsara]]'' (ciclul reîncarnărilor) nu reprezintă o simplă coincidență<ref>Michael P. Ryan, ''Samsa and Samsara: Suffering, Death, and Rebirth in "The Metamorphosis"'', The German Quarterly, 1999, Vol. 72(2), pp. 133-152 [Peer Reviewed Journal]</ref><ref>Desigur, există și alte etimologii posibile pentru numele Samsa. De exemplu „sám jsem” înseamnă „singur sunt” în limba cehă (Bloom 1988, p. 16). „Samsa” ar putea fi și o anagramă a primelor litere din numele lui [[Leopold von Sacher-Masoch|''Sa''cher-''Mas''och]].</ref>. Se poate vorbi, în cazul lui Kafka, și de o imaginație [[fabulă|fabulistică]]<ref>Lucht, p.215</ref>. Operele sale umanizează șoareci, câini, șacali, o cârtiță, un cal, o maimuță, un vultur etc. sau, în sens contrar, animalizează un om până la stadiul de insectă<ref>Lucht, p.3</ref>. Două creaturi din universul kafkian, Odradek și hibridul miel-pisică din ''[[Eine Kreuzung|O îngemănare]]'' (''Eine Kreuzung'') au fost incluse de [[Jorge Luis Borges|Borges]] în ''[[Cartea ființelor imaginare]]''.

;Metafora și metonimia

{{citat|Kafka ucide intenționat orice metaforă, orice simbolism, orice semnificație [...] Metamorfoza este contrariul metaforei<ref>« Kafka tue délibérément toute métaphore, tout symbolisme, toute signification [...] La métamorphose est le contraire de la métaphore. », Deleuze/Guattari, p.40</ref>|Gilles Deleuze și Felix Guattari, ''Kafka. Pentru o literatură minoră}}
Kafka nu folosește metafore în creațiile sale, ci mai degrabă reifică metafora, prin apelul la imagini concrete<ref>Gray 2005, p.190</ref>. Spre exemplu, Gregor Samsa nu se simte un gândac, ci devine unul<ref>Corngold 1988, pp.47-90</ref>, deci metafora este interpretată literalmente. Conform lui Adorno, principiul literalității amintește de exegeza [[iudaism|iudaică]] a [[Tora|Torei]]<ref>Adorno, p.251</ref>. Walter Sokel consideră că în ''Metamorfoza'' se realizează de fapt o « contra-metamorfoză », pentru că metafora este deja o transfigurare a lumii prin intermediul gândului, iar Kafka preia această transfigurare și o aduce înapoi în realitatea palpabilă<ref>Walter Sokel, ''Franz Kafka'', Columbia University Press, New York, 1966, p.5</ref>. Un alt exemplu interesant se află în ''Colonia penitenciară'', unde o expresie înrădăcinată în [[limba germană]], « etwas am eigenen Leib erfahren » (''a trăi ceva pe propria piele'')<ref>[''Wörterbuch Duden'', http://www.duden.de/rechtschreibung/Leib ''Leib'']</ref> este înțeleasă în sens literal<ref>„Nu-și cunoaște sentința?” „Nu,  spuse ofițerul, [...] ar fi inutil să i se spună, va afla pe propria-i piele.” („Er kennt sein eigenes Urteil nicht?” „Nein”, sagte der Offizier [...] „Es wäre nutzlos, es ihm zu verkünden. Er erfährt es ja auf seinem Leib.”), Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/In_der_Strafkolonie ''In der Strafkolonie'']</ref>. Kafka s-a exprimat de mai multe ori împotriva poetizării limbajului. De altfel personajul-narator din ''Conversație cu suplicantul'' se dezlănțuie împotriva metaforei, imputându-i suplicantului următoarele:
{{citat|Abia acum înțeleg, pentru numele lui Dumnezeu, că am bănuit bine de la început în ce stare vă aflați. Nu e aceasta o febră, un rău de mare pe uscat, un fel de lepră<ref>În mod paradoxal, cum îi este caracteristic, Kafka combate metafora, folosind ... niște metafore.</ref>? Nu din cauza acestei stări febrile vă nemulțumesc adevăratele nume ale lucrurilor, astfel încât, nesătul, trebuie să căutați în grabă nume noi la întâmplare? Dar repede, dacă s-ar putea! Abia v-ați îndepărtat de unele lucruri că le-ați și uitat numele de dumneavoastră puse. Plopul din câmpie l-ați numit „Turnul Babel”, pentru că nu ați vrut să știți că era plop, dar el se leagănă acum iar fără nume și va trebui să-l numiți probabil „Noe, după ce-a băut”.<ref>« Jetzt merke ich bei Gott, daß ich von allem Anfang an ahnte, in welchem Zustande Ihr seid. Ist es nicht dieses Fieber, diese Seekrankheit auf festem Lande, eine Art Aussatz? Ist es nicht dieses Fieber, diese Seekrankheit auf festem Lande, eine Art Aussatz? Ist Euch nicht so, daß Ihr vor lauter Hitze mit dem wahrhaftigen Namen der Dinge Euch nicht begnügen könnt, davon nicht satt werdet und über sie jetzt in einer einzigen Eile zufällige Namen schüttet. Nur schnell, nur schnell! Aber kaum seid Ihr von ihnen weggelaufen, habt Ihr wieder ihre Namen vergessen. Die Pappel in den Feldern, die Ihr den >Turm von Babel< genannt habt, denn Ihr wolltet nicht wissen, daß es eine Pappel war, schaukelt wieder namenlos und Ihr müßt sie nennen >Noah, wie er betrunken war<. », Kafka, [http://www.kafka.org/index.php?beschreibung ''Beschreibung eines Kampfes'']</ref>|Franz Kafka, ''Descrierea unei lupte''}}
În proza lui Kafka se găsesc și unele [[metonimie|metonimii]], însă ca și metaforele, acestea sunt obiectificate. Un exemplu cunoscut este [[Statuia Libertății]] din ''America'' care, arătându-se amenințătoare cu o sabie în locul torței, avertizează de la început că [[visul american]] poate oricând degenera în coșmar<ref>Este însă posibil ca scriitorul să nu fi cunoscut cum arată exact statuia și atunci modificarea ei nu este intenționată.</ref>. O altă metonimie notabilă este « Doamna cu un boa de blană » (''Die Dame mit einer Pelzboa''), fotografia pentru care Gregor Samsa dezvoltă o adevărată obsesie și care întruchipează sexualitatea [[sadomasochism|sadomasochistă]], prin trimiterea evidentă la romanul lui [[Leopold von Sacher-Masoch|Sacher-Masoch]], ''[[Venus înveșmântată în blănuri]]'' (''Venus im Pelz'')<ref>G.S. Trujillo, [http://www.kafka.org/index.php?aid=212 ''The Metamorphosis'']</ref><ref>Gray 2005, p.65, p.242</ref>.

;Simbolurile
{{citat|În opera lui Kafka, ca și în vis, simbolul este fapt [...] O lume a semnificațiilor pure, a expresiei nemijlocite, se prezintă în mod înșelător ca o serie de realități empirice.<ref>« In Kafkas Werk, wie im Traum, ist Sinnbild Faktum. [...] Eine Welt reiner Bedeutung, bloßen Ausdrucks stellt sich täuschend als Reihe empirischer Fakten dar. », Sokel 1964, p.99</ref>|Walter Sokel, ''Franz Kafka. Tragedie și ironie}}
Câteva din cele mai insistente simboluri kafkiene sunt prezentate mai jos:
{| border="1" cellpadding="2"
!width="70"|Simbol
!width="400"|Semnificație
!width="400"|Exemple
|-
|cuțitele (prin extensie: topoarele, acele)
|Aceste obiecte ascuțite simbolizează iminența și omniprezența morții. Moartea în sine nu este un eveniment brusc, ci un proces îndelungat, de o artisticitate stranie, o ''metamorfoză''. Acele din ''Colonia penitenciară'' induc, pe parcursul a douăsprezece ore, o agonie sublimă, aproape metafizică. Faptul că, printr-o defecțiune neașteptată a mașinii, destinul îi refuză Ofițerului un astfel de sfârșit înălțător, pare chiar mai tragic decât însăși moartea. La Kafka, moartea este iubire și artă, în aceeași măsură în care Milena Jesenská este « cuțitul care schingiuiește ». Cuțitul din ''Procesul'', amintind de recuzita teatrală, ucide într-un stil ridicol de solemn și ceremonios. Foarte rar se poate muri dintr-o singură lovitură: în ''Procesul'' arma trebuie răsucită ''de două ori'' în inimă, iar în ''Un medic de țară'', rana băiatului pare provocată de ''două lovituri de secure''. Sander Gilman subliniază influența ritualului iudaic al sacrificării animalelor (''[[shehita]]'')<ref>Gilman 1995, p.</ref>. Execuțiile din ''Procesul'' și ''Colonia penitenciară'' devin astfel acte sacrificiale necesare, guvernate de o lege transcendentă. Bunicul dinspre tată al lui Kafka a fost măcelar, iar acest lucru a rămas în imaginația scriitorului. Kafka chiar mărturisește că a ales [[vegetarianism]]ul pentru că nu vrea să mănânce atâta carne cât a măcelărit bunicul său<ref>« bunicul meu dinspre tată a fost măcelar [...] trebuie să nu mănânc atâta carne cât a măcelărit el » (« mein väterlicher Großvater war Fleischhauer [...] ich muß soviel Fleisch nicht essen, als er geschlachtet hat »), Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-032.htm ''Briefe an Milena''], 25 iunie 1920</ref>. Cuțitul din ''Procesul'' este ''de măcelar'', iar în jurnal, Kafka consemnează că se simte hăituit de imaginea unui cuțit ''de măcelar'' care îi desprinde fâșii subțiri din carne. Temele [[masochism|masochiste]] abundă în universul lui Kafka. În septembrie 1920, scriitorul îi trimite Milenei [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-112.htm o schiță] a unui aparat de tortură care își despică victima în patru. Călăul, care apare și el, mândru, în desen, nu a făcut, conform lui Kafka, « decât să-l copieze pe măcelarul care-și expune în fața prăvăliei porcul spintecat »<ref>«[...] während er es doch nur dem Fleischhauer abgeschaut hat, der das ausgeweidete Schwein vor seinem Laden ausspannt », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1920/mi20-112.htm ''Briefe an Milena''], septembrie 1920</ref>. Heinz Politzer îl numește pe Kafka « mistic al masochismului »<ref>Ralf Sudau, ''Franz Kafka: Kurze Prosa/Erzählungen'', 2007, p.132</ref>.
|
*„Tot timpul imaginea unui cuțit lat de măcelar ce taie dintr-o parte din mine, foarte grăbit și cu o regularitate mecanică, desprinzând fâșii extrem de subțiri care, în rapiditatea operațiunii, zboară aproape răsucindu-se<ref>„Immerfort die Vorstellung eines breiten Selchermessers das eiligst und mit mechanischer Regelmäßigkeit von der Seite her in mich hineinfährt und ganz dünne Querschnitte losschneidet, die bei der schnellen Arbeit fast eingerollt davonfliegen.”, Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1913/tb13-006.htm ''Tagebuch''], 4 mai 1913</ref>.” (''Jurnal'')
*„[...] rana ta nu este chiar atât de rea. E făcută în unghi ascuțit cu două lovituri de secure. Mulți își oferă o latură a trupului și abia dacă aud securea în pădure, nicidecum ca aceasta să se apropie de ei.”<ref>« deine Wunde ist so übel nicht. Im spitzen Winkel mit zwei Hieben der Hacke geschaffen. Viele bieten ihre Seite an und hören kaum die Hacke im Forst, geschweige denn, daß sie ihnen näherkommt. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Ein_Landarzt ''Un medic de țară'']</ref> (''Un medic de țară'')
*„Vedeți aici [...] două tipuri de ace rânduite în diferite moduri. Lângă fiecare ac lung se află un ac scurt. Cel lung scrie, iar cel scurt stropește cu apă, pentru a spăla sângele și a menține în permanență scrisul vizibil.”<ref>« Sie sehen [...] zweierlei Nadeln in vielfacher Anordnung. Jede lange hat eine kurze neben sich. Die lange schreibt nämlich, und die kurze spritzt Wasser aus, um das Blut abzuwaschen und die Schrift immer klar zu erhalten. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/In_der_Strafkolonie ''In der Strafkolonie'']</ref> (''Colonia penitenciară'')
*„Apoi unul dintre domni își descheie redingota și scoase dintr-o teacă [...] un cuțit cu două tăișuri, lung și subțire, de măcelar, îl ridică și îi cercetă lama la lumină.”<ref>« Dann öffnete der eine Herr seinen Gehrock und nahm aus einer Scheide, die an einem um die Weste gespannten Gürtel hing, ein langes, dünnes beiderseitig geschärftes Fleischermesser, hielt es hoch und prüfte die Schärfen im Licht. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/10._Kapitel ''Der Prozeß'', cap. 10]</ref>(''Procesul'')
*„Apoi cunoscutul meu scoase din buzunar, fără prea multe ezitări, un briceag, îl deschise cu atenție și și-l înfipse în brațul stâng fără să îl mai scoată”<ref>« Da zog mein Bekannter ohne Umstände aus seiner Tasche ein Messer, öffnete es nachdenklich und stieß es dann wie im Spiele in seinen linken Oberarm und entfernte es nicht. », Kafka, [http://www.kafka.org/index.php?beschreibung ''Beschreibung eines Kampfes'']</ref> (''Descrierea unei lupte'')
*„Aproape și-a scos ochii cenușii cu andrelele, pentru că era deja întuneric.<ref>« Die grauen Augen hatte er fast auf die Stricknadeln gespießt, denn es war schon dunkel. », Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/1902/br02-005.htm ''Brief an Oskar Pollak'']</ref> ” (''Cel necinstit la inimă'')
|-
|ușile (prin extensie: porțile și portarii)
|În universul lui Kafka, fiecare ușă ascunde un mister mai mult sau mai puțin terifiant<ref>Politzer, p.33</ref>. Când Georg Bendemann pătrunde în camera tatălui său, el deschide de fapt ușa propriului subconștient<ref>Politzer, p.54</ref>. În ''Metamorfoza'', ușa camerei lui Gregor Samsa este agentul unei surprize bilaterale: părinții lui Gregor sunt șocați să îl vadă transformat în gândac, iar el constată cu stupoare că, în plan sentimental, tatăl său a suferit o metamorfoză nu mai puțin tenebroasă, manifestată prin ură și aversiune. În ''Procesul'', niciodată nu se poate ști ce ascunde o ușă închisă. De exemplu, în capitolul ''Bătăușul'', Josef K. îi descoperă în dosul unei uși de debara pe foștii lui paznici, Frank și Willem, pedepsiți  cu nuiaua de un torționar pentru un viciu de procedură. Fobia ușilor se confundă cu teama de necunoscut. În ''Nefericirea burlacului'', o viață în celibat înseamnă a trăi într-un imobil unde o singură cameră îți este rezervată și unde o sumedenie de uși laterale terifiază prin omniprezența necunoscutului<ref>Politzer, p.32</ref>. Mai mult, prin uși pătrund în spațiul privat intrușii nedoriți ai absurdului. În ''Procesul'', discuția protagonistului cu pictorul Titorelli este spionată de la ușă și importunată de un grup de fetițe insolente, care « aparțin și ele justiției », pentru că « totul purcede de la justiție »<ref>Frazele îi aparțin lui Titorelli: « Auch diese Mädchen gehören zum Gericht. », « Es gehört ja alles zum Gericht. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/7._Kapitel ''Der Prozeß'', cap. 7]</ref>. În ''Metamorfoza'', când Gregor comite imprudența de a se avânta în afara camerei, se condamnă singur la moarte, devenind victima sigură a violenței exagerate a tatălui. Cu toate acestea, unele uși ascund un mister care atrage. Protagonistul din ''În fața legii'' așteaptă o viață întreagă la ușa ''legii'', păzită de un portar cu rol de [[cerber]]. Sensurile ascunse ale lumii se pot doar intui în spatele unor uși, dar, din păcate, mult mai mare este numărul ușilor ''de fațadă''. În ''Avocații'' (''Fürsprecher''), protagonistul caută fără oprire într-o clădire imensă camera unde speră că s-ar afla avocații apărării, dar nu întâlnește decât niște bătrâne neprietenoase. În ''Procesul'', în mod similar, Josef K. bate la fiecare ușă în căutarea tribunalului care l-a convocat. În ''Castelul'', lui K. nu i se permite să-l vadă pe Klamm, reprezentantul Castelului, decât prin gaura ușii. Castelul însuși nu este în fond decât o „ușă” încuiată, demn de interes fiind mai ales faptul că în limba germană, titlul romanului, ''Das Schloss'', înseamnă atât ''Castelul'' cât și ''Lacătul''<ref>Corngold 1988, p.94</ref>.   
|
*„În timp ce K. trecu în următoarea seară pe coridorul care despărțea biroul său de scara principală, [...] auzi niște gemete în dosul unei uși, în spatele căreia crezuse întodeauna că se află o cămără de vechituri.”<ref>« Als K. an einem der nächsten Abende den Korridor passierte, der sein Bureau von der Haupttreppe trennte [...] hörte er hinter einer Tür, hinter der er immer nur eine Rumpelkammer vermutet hatte, ohne sie jemals selbst gesehen zu haben, Seufzer ausstoßen. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/5._Kapitel ''Der Prozeß'', cap. 5]</ref> (''Procesul'')
*„În spatele ușii se puteau auzi din nou fetițele. Se înghesuiau probabil să se uite prin gaura cheii; poate că în cameră se putea vedea de asemenea prin crăpăturile ușii”<ref>« Man hörte jetzt wieder hinter der Tür die Mädchen. Sie drängten sich wahrscheinlich um das Schlüsselloch, vielleicht konnte man auch durch die Ritzen ins Zimmer hineinsehn. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/7._Kapitel ''Der Prozeß'', cap. 7]</ref> (''Procesul'')
*„Așa că s-a refugiat la ușa camerei sale și s-a lipit de ea, astfel încât tatăl său să vadă, când va intra din anticameră, că Gregor are doar cele mai bune intenții și că vrea numaidecât să se întoarcă în camera sa, deci nu este nevoie să îl gonească înăuntru, ci trebuie doar un pic să-i deschidă ușa și va și dispărea.”<ref>« Und so flüchtete er sich zur Tür seines Zimmers und drückte sich an sie, damit der Vater beim Eintritt vom Vorzimmer her gleich sehen könne, daß Gregor die beste Absicht habe, sofort in sein Zimmer zurückzukehren, und daß es nicht nötig sei, ihn zurückzutreiben, sondern daß man nur die Tür zu öffnen brauche, und gleich werde er verschwinden. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Die_Verwandlung_(Franz_Kafka) ''Die Verwandlung'']</ref> (''Metamorfoza'')
*„Dacă te ispitește așa mult, încearcă, în ciuda interdicției mele, să intri. Bagă de seamă însă că sunt puternic. Și eu nu sunt decât păzitorul cel mai de jos. La intrarea în fiecare sală stau alți păzitori, unul mai puternic decât celălalt. Pe al treilea nu pot nici măcar eu să-l privesc.”<ref>« Wenn es dich so lockt, versuche es doch trotz meines Verbotes hineinzugehen. Merke aber: Ich bin mächtig. Und ich bin nur der unterste Türhüter. Von Saal zu Saal stehen aber Türhüter, einer mächtiger als der andere. Schon den Anblick des Dritten kann nicht einmal ich mehr ertragen. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Vor_dem_Gesetz ''Vor dem Gesetz'']</ref> (''În fața legii'')
*„Dacă nu găsești nimic aici pe culoar, deschide ușile; dacă nu găsești nimic în spatele acestor uși, există alte etaje; dacă nu găsești nici acolo sus nimic, nu-i grabă, urcă-te și mai sus pe scări<ref>« Findest du also nichts hier auf den Gängen, öffne die Türen, findest du nichts hinter diesen Türen, gibt es neue Stockwerke, findest du oben nichts, es ist keine Not, schwinge dich neue Treppen hinauf. », Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/161/17 ''Fürsprecher'']</ref>.” (''Avocații'')
*„Am aflat cu durere că Frieda v-a dat voie să vă uitați prin gaura din ușă; era sedusă de dumneavoastră încă din clipa în care a făcut asta. Spuneți-mi, cum de ați putut suporta să-l priviți măcar pe Klamm?<ref>« Mit Schmerz habe ich gehört, daß Frieda Sie hat durchs Guckloch schauen lassen, schon als sie das tat, war sie von Ihnen verführt. Sagen Sie doch, wie haben Sie überhaupt Klamms Anblick ertragen? », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Das_Schlo%C3%9F/Das_vierte_Kapitel ''Das Schloss'', cap. 4]</ref>” (''Castelul'')
|-
|zidurile (prin extensie: culoarele, labirinturile)
|În simbolistica lui Franz Kafka, zidurile reprezintă în primul rând lumea subterană a imaginației, o lume cu caracter protector, dar și subversiv, ce se opune vehement valorilor pragmatice ale tatălui. Scriitorul substituie grandoarea cu misterul (''turnul Babel'' devine ''puțul Babel'') și utilitarismul cu absurdul ([[Marele zid chinezesc]] din povestirea lui Kafka este un proiect de o futilitate evidentă). La fel cum creatura din ''Vizuina'' își sapă un labirint securizant sub pământ, pentru Kafka, scrisul nu este o extravaganță trecătoare, ci o necesitate organică, programată de propriul instinct de conservare. Modul fragmentar cum este construit zidul în povestirea ''Marele zid chinezesc'', pare chiar să reflecte maniera în care Kafka își scria propriile romane. Mulți critici au interpretat tentația irezistibilă a lui Gregor Samsa de a se urca pe pereți sau tavan ca pe o aspirație specifică artistului de a se înălța deasupra unei lumi vulgare și anodine. Conform acestei exegeze, Samsa s-a transformat în parazit, deoarece percepția vulgului este că artiștii parazitează societatea. În ''Castelul'', K. își amintește cu nostalgie de o cucerire importantă a copilăriei sale, când s-a cățărat pentru prima oară pe zidul înalt al cimitirului din localitatea natală. Zidurile Castelului îi rămân însă inaccesibile și tocmai din acest motiv, cartea poate fi considerată un [[bildungsroman]] ratat. La umbra zidurilor se rostesc și marile adevăruri. Spre exemplu, în catedrală, preotul îi povestește lui Josef K. celebra parabolă ''În fața legii''. Zidurile mai sunt însă și simbolul dezintegrării relațiilor umane și al eșecului comunicării. Ele sunt esențiale pentru segregarea lui Samsa de restul societății, fiind, în mod evident, o aluzie la procesul de [[ghetou|ghetoizare]]. Zidurile și culoarele palatului din ''O solie imperială'' sunt atât de complicate, încât ultimul mesaj al împăratului muribund nu va ajunge niciodată la supușii săi, și așa înstrăinați complet de viața politică a imperiului. În imaginația lui K., zidurile labirintice ale Castelului, formând rețele încâlcite de camere și birouri, sunt o adevărată materializare a absurdului birocratic și alienant. 
|
*„Cea mai frumoasă trăsătură a vizuinei mele este însă liniștea. Desigur, este una înșelătoare. Oricând ea poate fi întreruptă brusc și totul se sfârșește atunci. Pentru moment însă, liniștea este încă aici. Ore întregi mă pot strecura prin galeriile mele și nu aud nimic, decât uneori freamătul unui animal de mici dimensiuni, pe care îl reduc imediat la tăcere cu colții mei.<ref>« Das schönste an meinem Bau ist aber seine Stille. Freilich, sie ist trügerisch. Plötzlich einmal kann sie unterbrochen werden und alles ist zu Ende. Vorläufig aber ist sie noch da. Stundenlang kann ich durch meine Gänge schleichen und höre nichts als manchmal das Rascheln irgend eines Kleintieres, das ich dann gleich auch zwischen meinen Zähnen zur Ruhe bringe. », Kafka [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Bau_(Kafka) ''Der Bau'']</ref>” (''Vizuina'')
*„Peste puțin timp mâncarea nu îi producea nici cea mai mică plăcere, astfel că luă obiceiul, pentru a se distra, să se cațere cruciș și curmeziș pe pereți și pe tavan. Îi plăcea mai ales să stea atârnat de plafon. Era cu totul diferit față de șezutul pe podea. Respira mai liber, își simțea corpul străbătut de o ușoară vibrație.<ref>« das Essen machte ihm bald nicht mehr das geringste Vergnügen, und so nahm er zur Zerstreuung die Gewohnheit an, kreuz und quer über Wände und Plafond zu kriechen. Besonders oben auf der Decke hing er gern; es war ganz anders, als das Liegen auf dem Fußboden; man atmete freier; ein leichtes Schwingen ging durch den Körper [...] », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Die_Verwandlung_(Franz_Kafka) ''Die Verwandlung'']</ref>” (''Metamorfoza'')
*„[...] cât de inutile sunt toate străduințele lui! tot timpul se chinuie să străbată camerele din palatul interior, dar nu le va răzbi niciodată sau dacă o va face, nu va câștiga nimic cu asta, pentru că va trebui să își croiască drumul în jos pe scări; dacă și asta va reuși, tot fără folos, căci îi va lua mult timp până să traverseze curțile către cel de-al doilea palat, care le înconjoară concentric; și iarăși trepte și curți; și iar un palat; și tot așa timp de secole.<ref>« wie nutzlos müht er sich ab; immer zwängt er sich noch durch die Gemächer des innersten Palastes; niemals wird er sie überwinden; und gelänge ihm dies, nichts wäre gewonnen; die Treppen hinab müßte er sich kämpfen; und gelänge ihm dies, nichts wäre gewonnen; die Höfe wären zu durchmessen; und nach den Höfen der zweite umschließende Palast; und wieder Treppen und Höfe; und wieder ein Palast; und so weiter durch Jahrtausende. », Kafka [http://de.wikisource.org/wiki/Beim_Bau_der_chinesischen_Mauer ''Beim Bau der chinesischen Mauer'']</ref> (''O solie imperială'')
*„Nu, spuse Olga, [...] ce a obținut el de fapt? I se permite să intre într-un birou, dar nici măcar nu pare a fi un birou, ci mai degrabă o anticameră a birourilor sau poate nici atât, ci doar o încăpere, unde sunt reținuți toți cei care nu au voie să pătrundă în adevăratele birouri. Și a vorbit cu Klamm, dar a fost într-adevăr Klamm? Nu a fost poate mai degrabă cineva care seamănă cu Klamm?<ref>« „Nein”, sagte Olga, „[...] Was hat er denn erreicht? In eine Kanzlei darf er eintreten, aber es scheint nicht einmal eine Kanzlei, eher ein Vorzimmer der Kanzleien, vielleicht nicht einmal das, vielleicht ein Zimmer, wo alle zurückgehalten werden sollen, die nicht in die wirklichen Kanzleien dürfen. Mit Klamm spricht er, aber ist es Klamm?  Ist es nicht eher jemand, der Klamm ein wenig ähnlich ist?” », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Das_Schlo%C3%9F/Das_f%C3%BCnfzehnte_Kapitel ''Das Schloß'', cap. 15]</ref>” (''Castelul'')
|-
|zăpada (prin extensie: gerul, viscolul)
|În romanul ''Castelul'', zăpada, simbol omniprezent, întrupează două concepte distincte: efemerul, rezervat lui K., și iluzoriul, trăsătura principală a Castelului. Birtășița îl avertizează pe K. la un moment dat că faptele sale au durabilitatea și consitența pașilor pe zăpadă. În schimb, imaginea îndepărtată a Castelului, estompată de ceață, zăpadă sau întuneric, pare în permanență un [[miraj]], o [[fata morgana]]. În ''Procesul'', viscolul și zăpada care invadează lumea lui Josef K. în capitolul ''Avocatul, industriașul și pictorul'' sporesc sentimentul pericolului și al amenințării, pe măsură ce protagonistul conștientizează imposibilitatea achitării. În ''Un medic de țară'', înghețul și zăpada sunt embleme ale rațiunii, refulării și abstinenței sexuale, pe care simbolurile explozive ale subconștientului și concupiscenței<ref>Unii critici consideră că cei doi armăsari întrupează poftele carnale, iar rândașul este un alter-ego concupiscent al doctorului. Numele servitoarei Rosa, obiect al dorinței, și rana trandafirie (''rosa'') a copilului consolidează această interpretare, trandafirul fiind un cunoscut simbol sexual. vezi Gray 2005, pp. 174-175</ref>, reprezentate în special de cei doi cai « nepământeni », le perturbă iremediabil. 
|
*„Faptele dumneavoastră vor lăsa poate urme adânci de pași în zăpadă, dar atât<ref>« Ihre Taten werden vielleicht draußen im Schnee auf dem Hof tiefe Fußspuren hinterlassen, mehr aber nicht. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Das_Schlo%C3%9F/Das_neunte_Kapitel ''Das Schloss'', cap. 9]</ref>.” (''Castelul'')
*„Josef K. se îndreptă spre fereastră, se așeză pe pervaz [...] și privi piața. Zăpada continua să cadă, cerul nu se înseninase deloc<ref>« Er ging zum Fenster, setzte sich auf die Brüstung [...] und sah auf den Platz hinaus. Der Schnee fiel noch immer, es hatte sich noch gar nicht aufgehellt. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/7._Kapitel ''Der Prozeß'', cap.7]</ref>.” (''Procesul'')
*„Om bătrân, despuiat, expus gerului  ăstor  vremuri  nenorocite, umblu haihui într-o trăsură pământească, cu cai nepământeni<ref>« Nackt, dem Froste dieses unglückseligsten Zeitalters ausgesetzt, mit irdischem Wagen, unirdischen Pferden, treibe ich mich alter Mann umher. », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Ein_Landarzt ''Ein Landarzt'']</ref>. ” (''Un doctor de țară'')

|}

===Lucrările majore===
====''Metamorfoza''====
{{Articol principal|Metamorfoza}}
Nuvela ''Metamorfoza'' este plasată de critici în centrul canonului literar european, fiind considerată crucială și în cel mai înalt grad reprezentativă pentru literatura modernă<ref>Bloom 1988, ''Editor's Note''</ref>. Transformarea lui Gregor Samsa, un comis-voiajor oarecare, într-o insectă monstruoasă este prezentată ca un eveniment firesc, care nu necesită clarificări sau argumente<ref>Politzer, p. 62</ref>. Samsa își pierde slujba, statutul social și sprijinul familiei, nu își mai poate comunica gândurile și trăiește într-o izolare forțată, însă sentimentele sale rămân profund umane. Trăiește cu iluzia că va reveni la forma inițială, îl procupă viitorul familiei, îi este frică de reacția șefului, îl încântă muzica Gretei sau manifestă un interes aproape [[obscen]] pentru fotografia doamnei cu un boa de blană. Tragedia lui Samsa constă mai ales în faptul că nu poate tempera reacțiile haotice ale celor ce îi sunt dragi. Mama sa leșină când își vede fiul redus la stadiul de animal, iar tatăl îl brutalizează de fiecare dată când îndrăznește să se aventureze în afara camerei sale. Doar sora Grete pare să manifeste înțelegere și luciditate. Samsa trebuie să conștientizeze, cu mâhnire, că a devenit o povară și o rușine pentru întreaga familie. Moartea sa, provocată de niște lovituri administrate de propriul tată, reprezintă și o decizie personală a eroului, de a se retrage de bunăvoie dintr-o lume vrăjmașă, fără speranță, unde se simte un parazit.

====''America''====
{{Articol principal|America (roman)}}
''America'' începe ca un roman inițiatic, avându-l ca protagonist pe Karl Rossmann, un tânăr de șaisprezece ani exilat din Europa de proprii părinți pentru că a sedus o servitoare. Coborând în portul [[New York]], Rossmann își dă seama că și-a uitat umbrela, așa că se întoarce pe vas și pătrunde într-un labirint de uși și culoare. Întâlnește un fochist aflat într-o situație lamentabilă din cauza tratamentului inuman pe care i-l aplică mașinistul șef Șubal. Karl Rossmann vorbește cu căpitanul despre reclamațiile fochistului, dar în învălmășeala dezbaterilor este descoperit, printr-o coincidență stranie, de unchiul său, senatorul Edward Jacob. Rossmann locuiește cu unchiul o perioadă, dar i se solicită să plece după ce încalcă o interdicție de a vizita un anume prieten al senatorului. Complet abandonat într-o lume absurdă, candidul erou intră în compania nefastă a domnilor Delamarche și Robinson, care îi vând costumul cel bun și îi vandalizează geamantanul. În cele din urmă, Rossmann devine un destoinic liftier la Hotel Occidental. Prieteniile defavorabile ale trecutului îl urmăresc însă: într-o zi un Robinson în stare de ebrietate se prezintă la hotel și Rossmann îl transportă în dormitorul liftierilor. Când se întoarce, se confruntă cu acuzația că a lipsit de la lucru două minute, o abatere considerată inadmisibilă. Este concediat de chelnerul-șef și chiar bătut de portar. În continuare, eroul trăiește într-un fel de captivitate la casa unei femei bogate, Brunelda, concubina lui Delamarche, care îi folosește pe Robinson și Rossmann ca servitori. Romanul, cu situațiile lui de un [[romanul picarec|picaresc]] comico-absurd, risipește iluziile idealiste ale [[visul american|visului american]] și ale [[capitalism]]ului.

====''Procesul''====
{{Articol principal|Procesul}}
Romanul ''Procesul'' prezintă episoade oarecum discontinue din viața tânărului Josef K., « prim-procurist la o mare bancă »<ref>« erster Prokurist einer großen Bank », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/2._Kapitel ''Der Prozeß'', cap.2]</ref>, pe măsură ce o vină din trecut, necunoscută lui sau poate chiar inexistentă, îi aduce succesiv un arest la domiciliu, un interogatoriu în sala de judecată și o pedeapsă cu moartea. Considerându-se complet nevinovat, eroul întreprinde prea puține măsuri pentru a contracara amploarea procesului, cu toate că procedurile legale îi îngăduie un grad sporit de libertate. În timpul primei audieri din podul îmbâcsit al unui imobil, Josef K. se dezlănțuie într-o tiradă ce îi va fi defavorabilă, împotriva metodelor dezonorante și absurde ale justiției. Abia mai târziu, la insistențele unchiului Karl, îl angajează ca avocat pe domnul Huld, un fanfaron de o inutilitate evidentă. În cele din urmă, protagonistul se îndreaptă spre pictorul Titorelli, un bun cunoscător al justiției, care îi dezvăluie că există trei tipuri de achitări: cea reală (foarte rară, dacă nu chiar imposibilă), cea aparentă și tărăgănarea la infinit<ref>« die wirkliche Freisprechung, die scheinbare Freisprechung und die Verschleppung », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/7._Kapitel ''Der Prozeß'', cap.7]</ref>. Absurdul situației culminează cu parabola ''[[În fața legii]]'', pe care un preot i-o povestește eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de angajament sentimental a protagonistului. Josef K. este atras de domnișoara Bürstner, o chiriașă dintr-o cameră vecină, sau de Leni, servitoarea avocatului Huld. Capitolul final al romanului este tragic și teatral: doi domni îl execută pe Josef K. cu un cuțit de măcelar, iar eroul se supune destinului și acceptă să moară « ca un câine »<ref>« Wie ein Hund! », Kafka, [http://de.wikisource.org/wiki/Der_Process/10._Kapitel ''Der Prozeß'', cap.10]</ref>.

====''Castelul''====
{{Articol principal|Castelul}}
Dintre cele trei mari romane ale lui Kafka, ''Castelul'' are subiectul cel mai complicat și diversitatea de personaje cea mai mare. 
Sosirea protagonistului K. într-un sat de la poalele Castelului, după ce i s-a comunicat că a fost angajat ca arpentor, marchează intrarea într-o lume a absurdului birocratic. Lui K. i se solicită o autorizație pentru a înnopta la han, i se interzice să viziteze Castelul, iar orice întrevedere cu șeful său, domnul Klamm, îi este blocată. Deși i se confirmă telefonic și în scris că își va lua în primire postul cât mai curând, K. află de la primarul satului că numirea sa constituie o eroare, deoarece Castelul nu are nevoie de arpentori. Protagonistului îi parvin totuși, prin intermediul curierului Barnabas, mesajele lui Klamm, care îl îndeamnă să persevereze. Mai mult, doi tineri infantili și incomozi, Artur și Jeremias, sunt desemnați de Castel să îl secundeze.

Acțiunea se amplifică prin bizara poveste de iubire dintre K. și Frieda, o chelneriță de la „Curtea domnească”. Amanta lui Klamm, Frieda îi permite protagonistului să își întrezărească șeful printr-o gaură din ușă. K. și Frieda se logodesc și trăiesc împreună în condiții vitrege, în sala de gimnastică a unei școli, unde K. este angajat provizoriu ca om de serviciu. Logodna eșuează, când Frieda își dă seama că nu reprezintă pentru K. decât un instrument pentru a accede la lumea Castelului. Romanul, neterminat, continuă cu zădărnicirea oricăror eforturi ale eroului de a ocupa funcția promisă.

=== O selecție din opera lui Franz Kafka ===
<small>'''Notă''': În paranteze, perioada aproximativă în care lucrările au fost scrise.</small>
{{col-begin}} {{col-2}}
; Povestiri
* (1904–1905) ''Descrierea unei lupte'' (''Beschreibung eines Kampfes'')
* (22-23 sept. 1912) ''Verdictul'' (''Das Urteil'')
* (oct. 1914) ''Colonia penitenciară'' (''In der Strafkolonie'')
* (1914–1915) ''Un învățător de țară'' sau ''Cârtița uriașă'' (''Der Dorfschullehrer'' sau ''Der Riesenmaulwurf'')
* (1914–1917) ''Grijile unui tată de familie'' (''Die Sorge des Hausvaters'')
* (1915) ''Blumfeld, un burlac mai bătrâior'' (''Blumfeld, ein älterer Junggeselle'') 
* (1917) ''Un doctor de țară'' (''Ein Landarzt'')
* (1917) ''Vânătorul Gracchus'' (''Der Jäger Gracchus'')
* (1917) ''Marele zid chinezesc'' (''Beim Bau der Chinesischen Mauer'')
* (1917) ''O dare de seamă către o Academie'' (''Ein Bericht für eine Akademie'')
* (1917) ''Șacalii și arabii'' (''Schakale und Araber'')
* (1920) ''Refuzul'' (''Die Abweisung'')
* (1921–1922) ''Prima durere'' (''Erstes Leid'')
* (1922) ''Un artist al foamei'' (''Ein Hungerkünstler'')
* (1922) ''Investigațiile unui câine'' (''Forschungen eines Hundes'')
* (1923) ''O femeie mică '' (''Eine kleine Frau'') 
* (1923–1924) ''Vizuina'' (''Der Bau'')
* (1924) ''Josephine cântăreața, sau poporul șoarecilor'' (''Josephine, die Sängerin, oder Das Volk der Mäuse'')
{{col-2}}
; Nuvele 
* (1912) ''Metamorfoza'' (''Die Verwandlung'')

; Romane 
* (1907–1908) ''Pregătiri pentru o nuntă la țară'' (''Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande'')
* (1911–1914) ''America'' (''Amerika'')
* (1914–1915) ''Procesul'' (''Der Prozeß'') 
* (1922) ''Castelul'' (''Das Schloß'')

; Teatru
* (1916–1917) ''Paznicul criptei'' (''Der Gruftwächter'')<ref>singura piesă de teatru scrisă vreodată de Kafka, nefinalizată</ref>

; Memorialistică 
* (1910–1923) ''Jurnalul'' (caietele in-cvarto)
* (1917–1919) ''Caietele albastre in-octavo''

; Corespondență
* (1900–1924) ''Scrisori către familie, prieteni, editori''
* (1909–1924) ''Scrisori către Ottla''
* (1912–1917) ''Scrisori către Felice''
* (nov. 1919) ''Scrisoarea tatălui''
* (1920–1923) ''Scrisori către Milena''

{{col-end}}

=== Ediții în limba română ===
* ''America'', traducere de T. Simion Pop și Erika Voiculescu, București, Editura Univers, 1970 (reeditări: RAO Internațional, 1995, 2006; Leda, 2005)
* ''Castelul'', traducere de [[Mariana Șora]], București, Editura pentru Literatură, 1968 (reed.: RAO Internațional, 1995, 2006; Prietenii Cărții, 1996; Leda, 2004)
* ''Colonia penitenciară'', traducere de Mihai Izbășescu, Iași, Editura Moldova, 1991
* ''Corespondență'', traducere de Radu Gabriel Pârvu, vol. I-III, București, RAO International, 2005-2008
* ''Jurnal'', traducere de Radu Gabriel Pârvu, București, RAO Internațional, 2002 (reed.: 2006)
* ''Metamorfoza'', povestiri, traducere de Mihai Izbășescu, București, Editura Leda, 2005
* ''Opera antumă'', povestiri, ediție îngrijită de Radu Gabriel Pârvu, București, RAO Internațional, 1996
* ''Opere complete'', traducere de Mircea Ivănescu, vol. I, ''Proză scurtă''; vol. II, ''Proză scurtă postumă''; vol. III, ''Jurnal''; vol. IV, ''Scrisori''; vol. V, ''Scrisori către Felice și corespondență din perioada logodnei'', București, Editura Univers, 1996-1999
* ''Pagini de jurnal și corespondență'', traducere de Mircea Ivănescu și Al. Alexandru Șahighian, București, Edituira Univers, 1984
* ''Procesul'', traducere de Gellu Naum, București, Editura pentru Literatură Universală, 1965 (reed.: Apollo & Oltenia, 1993; RAO Internațional, 1994, 2007; Historia, 2007)
* ''Scrieri postume și fragmente'', ediție îngrijită de Radu Gabriel Pârvu, vol. I-II, București, RAO Internațional, 1998
* ''Verdictul și alte povestiri'', traducere de Mihai Izbășescu, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969

== Note ==
<div class= "Listănote4" style= "height:220px; overflow: auto; padding: 3px">
{{listănote|3}}
</div>

== Bibliografie ==

===Surse primare===
*Franz Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/162/1 ''Tagebücher 1910–1923'']
*Franz Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/169/1 ''Brief an den Vater''], 1919
*Franz Kafka, [http://gutenberg.spiegel.de/buch/6528/1 ''Briefe an Ottla und die Familie. Auszüge''], 1909-1924
*Franz Kafka, [http://www.odaha.com/sites/default/files/BriefeAnFelice.pdf ''Briefe an Felice''], 1912-1917
*Franz Kafka, [http://www.odaha.com/sites/default/files/BriefeAnMilena.pdf ''Briefe an Milena''], 1920-1923
*Franz Kafka, [http://homepage.univie.ac.at/werner.haas/index.html ''Briefe und Tagebücher''], 1900-1924, colecție cuprinzătoare de scrisori și pagini de jurnal

=== Biografii. Monografii ===

* Hartmut Binder, ''Kafka-Handbuch in zwei Bänden'', Stuttgart : Kröner, 1979
* [[Max Brod]], ''Franz Kafka. Eine Biographie. Erinnerungen und Dokumente'', Prague, Heinrich Mercy Sohn Verlag, 1937
* Max Brod, ''Franz Kafka. Souvenirs et documents'', traduit de l'allemand par Hélène Zylberberg, Paris, Gallimard, „Leurs Figures”, 1945; Gallimard, „Folio”, 1991
* Max Brod, ''Franz Kafka. A Biography. Memories and Recollections'', New York, Shocken, 1956
* [[Elias Canetti]], ''Kafka's Other Trial'', tradus în engleză de Christopher Middleton, ed. Calder and Boyars, Londra, 1974
* Claude David, ''Franz Kafka'', Paris, Fayard, 1988
* Kathi Diamant, ''Kafka's Last Love: The Mystery of Dora Diamant'', New York: Basic Books, 2003
* Manfred Engel, Bernd Auerochs, ''Kafka-Handbuch : Leben - Werk - Wirkung'', Stuttgart : J.B. Metzler, 2010
* Sander Gilman, ''Franz Kafka'', London: Reaktion Books, 2005
* Sander Gilman, ''Franz Kafka, the Jewish Patient'', New York: Routledge, 1995
* Richard T. Gray, ''A Franz Kafka Encyclopedia'', Westport, Connecticut, 2005
* Martin Greenberg, ''The terror of art: Kafka and modern literature'', New York, Basic Books, 1968
* Gustav Janouch, ''Gespräche mit Kafka. Aufzeichnungen und Erinnerungen'', S. Fischer Verlag, Frankfurt am Main, 1961
* Frederick R. Karl, ''Franz Kafka: Representative Man: Prague, Germans, Jews, and the Crisis of Modernism'', New York : Fromm International Publishing Corporation , 1991
* Ernst Pawel, ''The Nightmare of Reason: A Life of Franz Kafka'', New York, Vintage Books, 1985
* [[Maurice Blanchot]], ''De Kafka à Kafka'', Paris, Gallimard, coll. „Idées”, 1981
* Arnaud Villani, ''Kafka: l'ouverture de l'existant'', Paris, Belin, 1984
* Marthe Robert, ''Seul comme Franz Kafka'', Paris, Calmann-Lévy, 1985
* Marthe Robert, ''Franz Kafka's Loneliness'', translated from the French by Ralph Manheim, Faber&Faber Limited, 1982
* Reiner Stach, ''Kafka: The Decisive Years''. New York: Harcourt, 2005
* Reiner Stach, ''Kafka: The Years of Insight'', 2013 - [http://adevarul.ro/cultura/carti/cea-mai-recenta-biografie-kafka-tradusa-engleza-1_520b8845c7b855ff56d890b0/index.html recenzie]
* Harry Steinhauer, ''Franz Kafka: A World Built on a Lie''. ''The Antioch Review'', Yellow Springs, Ohio, 1983

===Critică literară===
* ''Franz Kafka. Kritik und Rezeption (1924-1938)'' herausgegeben von Jürgen Born, S.Fischer Verlag GmbH,Frankfurt am Main, 1983
* ''Benjamin über Kafka. Texte, Briefzeugnisse, Aufzeichnungen'' herausgegeben von Hermann Schweppenhäuser, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1981 
* ''Modern Critical Interpretations: Franz Kafka's The Metamorphosis'' edited and with an introduction by Harold Bloom, Chelsea House Publishers, Philadelphia, 1988
* [[Theodor Adorno|Theodor W. Adorno]], ''Prismen. Kulturkritik und Gesellschaft'', Deutscher Taschenbuch Verlag GmbH & Co. KG, München, 1963, cap. ''Aufzeichnungen zu Kafka''
* Hartmut Binder, ''Motiv und Gestaltung bei Franz Kafka'', H. Bouvier und Co. Verlag, Bonn, 1966
* [[Harold Bloom]], ''Franz Kafka. Bloom's Major Short Story Writers'', Chelsea House Publishers, 2003
* Harold Bloom, ''Franz Kafka. Bloom's Major Novelists'', Chelsea House Publishers, 2003
* Harold Bloom, ''Modern Critical Interpretations. Franz Kafka's The Trial'', Chelsea House Publishers, 1987
* Harold Bloom, ''Modern Critical Interpretations. Franz Kafka's The Castle'', Chelsea House Publishers, 1988
* Harold Bloom, ''Genius. A Mosaic of One Hundred Exemplary Creative Minds. Frontispice 23: Franz Kafka'', Harold Bloom Limited Liability Company, 2002
* Karl-Bernhard Bödeker, ''Frau und Familie im erzählichen Werk Franz Kafkas'', Frankfurt am Main, 1974
* Patrick Bridgewater, ''Kafka's Novels. An Interpretation'', Ed. Rodopi B.V., Amsterdam - New York, 2003 
* Stanley Corngold, ''Franz Kafka. The Necessity of Form'', Cornell University Press, Ithaca, New York, 1988
* Stanley Corngold, Ruth V. Gross, ''Kafka for the Twenty-First Century'', Camden House, Rochester, New York, 2011
* Gilles Deleuze, Felix Guattari, ''Kafka. Pour une littérature mineure'', Collection « Critique », Les Editions de Minuit, Paris, 1975
* W. J. Dodd, ''Kafka and Dostoyevsky. The Shaping of Influence'', The Macmillan Press, 1992
* Wilhelm Emrich, ''Franz Kafka'', Athenäum Verlag, Frankfurt am Main, 1960
* Eberhard Frey, ''Franz Kafka Erzählstil'', Verlag Herbert Lang & Cie AG Bern 1970
* Ronald Gray, ''Franz Kafka'', Cambridge University Press, 1973
* James Hawes, ''Why You Should Read Kafka Before You Waste Your Life'', St. Martin's Press, New York, 2008.
* [[Milan Kundera]], ''The Art of the Novel'', translated from French by Linda Asher, Grove Press, Inc., 1988
* Milan Kundera, ''Testaments Betrayed. An Essay in Nine Parts'' translated from French by Linda Asher, Harper Perennial, 1996
* Michael Löwy, ''Redemption and utopia : Jewish libertarian thought in Central Europe : a study in elective affinity'', Stanford, Calif. : Stanford University Press, 1992
* Marc Lucht, Dona Yarri, ''Kafka’s Creatures. Animals, Hybrids, and Other Fantastic Beings'', Lexington Books, 2010
* Roy Pascal, ''Kafka's Narrators. A Study of His Stories and Sketches'', Cambridge University Press, 1982 
* Heinz Politzer, ''Franz Kafka; Parable and Paradox'', Cornell University Press, 1966
* Julian Preece, ''The Cambridge Companion to Franz Kafka'', Cambridge University Press, 2002
* Gerhard Rieck, ''Kafka konkret - Das Trauma, ein Leben'', Königshausen & Neumann, Würzburg, 1999
* Ritchie Robertson, ''Kafka. Judaism, Politics and Literature'', Claredon Press, Oxford, 1985
* Ritchie Robertson, ''Kafka. A Very Short Introduction'', Oxford University Press, 2004
* James Rolleston, ''A Companion to the Works of Franz Kafka'', Camden House, 2002
* Shimon Sandbank, ''After Kafka. The Influence of Kafka's Fiction'', The University of Georgia Press, Athens,Georgia
* [[Jean-Paul Sartre]], ''Situations, I. Essais Critiques'', Gallimard, 1947
* Walter H. Sokel, ''Franz Kafka - Tragik und Ironie'', Albert Langen-Georg Müller Verlag GmbH, München/Wien
* [[Susan Sontag]], ''Against Interpretation: And Other Essays'', Picador, 2001
* [[Tzvetan Todorov]], ''Introducere în literatura fantastică'', traducere de Virgil Tănase, ed. Univers, 1973, București

=== Monografii critice în limba română ===
* Radu Enescu, ''Franz Kafka'', monografie, Editura pentru Literatură Universală, 1968, ediția a II-a, Aion, 2006
* Iulian Băicuș, ''Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka'', Editura Universității din București, 2006
* Iulian Băicuș, ''Opera lui Franz Kafka'', Corect Books, 2012, e-book

== Legături externe ==
{{commons|Franz Kafka}}
* {{Deutsche Biographie|sfz39467|Name=Franz Kafka}}
* {{Perlentaucher|franz-kafka}}
* {{indicație limbă|en|engleza}}[http://imdb.com/title/tt0102181/ Kafka și filmul] 
* {{indicație limbă|en|engleza}}[http://imdb.com/title/tt0106961/ Kafka și comedia] 
* {{indicație limbă|en|engleza}}[http://www.dividingline.com/private/Philosophy/Philosophers/Kafka/kafka.shtml Kafka pe site-ul Katharenei Eirmann, Tărâmul existențialismului]
* {{indicație limbă|de|germana}}[http://www.kafka.org/ The Kafka Project] Proiect inițiat în 1998, în scopul scanării textelor lui Kafka în limba germană în forma originală din manuscris și punerea lor on-line la dispoziția publicului larg
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/franz-kafka-realismul-absurd-85-ani-moartea-scriitorului-03-06-2009 Franz Kafka și realismul absurd - 85 de ani de la moartea scriitorului], 3 iunie 2009, Costin Tuchilă, ''Amos News''
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/franz-kafka-125-ani-nastere-03-07-2008 Franz Kafka - 125 de ani de la naștere], 3 iulie 2008, Costin Tuchilă, ''Amos News''

{{Franz Kafka}}

{{articol de calitate}}

{{Informații bibliotecare}}

{{DEFAULTSORT:Kafka, Franz}}
[[Categorie:Nașteri în 1883]]
[[Categorie:Nașteri pe 3 iulie]]
[[Categorie:Decese în 1924]]
[[Categorie:Decese pe 3 iunie]]
[[Categorie:Scriitori cehi]]
[[Categorie:Scriitori evrei]]
[[Categorie:Scriitori austrieci din secolul al XX-lea]]
[[Categorie:Evrei germani]]
[[Categorie:Evrei cehi]]
[[Categorie:Scriitori germani din secolul al XX-lea]]
[[Categorie:Romancieri ai secolului al XX-lea]]
[[Categorie:Vegetarieni]]
[[Categorie:Decese cauzate de tuberculoză]]
[[Categorie:Atei evrei]]
[[Categorie:Pagini peste 100K]]
[[Categorie:Austrieci din secolul al XX-lea]]
[[Categorie:Cehi din secolul al XX-lea]]