Breb, Maramureș

Breb pe Harta Iosefină, 1784

Breb este o localitate în județul Maramureș, Transilvania, România. Aparține administrativ de comuna Ocna Șugatag. Se află la o distanță rutieră de 49 km față de municipiul Baia Mare.

Istoric

Satul Breb, care își trage denumirea de la animalul cu același nume, se află în partea central-nordică a depresiunii Maramureș, în partea superioară a bazinului râului Mara pe piemontul nordic al masivului Gutâi, la 25 km de Sighetu Marmației și la 52 km de capitala de județ Baia Mare . Împreună cu Hoteni Și Sat Șugatag, satul Breb aparține de comuna Ocna Șugatag de care îl despart 7 km. Hotarul satului este destul de întins, el se învecinează cu 5 localități: Budești, Sârbi, Ocna Șugatag, Hoteni, Mara și un sat din zona Lăpușului numit Șurdești. Brebul are 3490 ha,iar teritoriul satului este străbătut de o rețea hidrografică bogată. În toponimia locală principalele cursuri de apă care izvorăsc din munții Gutâi și se varsă în Mara, sunt cunoscute sub următoarele denumiri: Valea Breboaia, Valea Mare, Valea Sunătoare și Valea Caselor. Împrejurimile uimesc prin vegetația lor bogată și prin mulțimea florilor sălbatice. Din anul 1715 satul este cunoscut sub numele actual de Breb. La 20 martie 1360 este menționat sub numele de Valia Olahalis sau Hódpatak, care s-ar traduce respectiv prin valea cu români sau pârâul brebilor. În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al XV-lea diplomele regilor printre care cele a lui Ladislau sau Vladislav consemnează domnia satelor Brebul și Copaciu, lui Petru Ghergheș din Sarasău, care intrase în conflict (chiar armat) cu Nan Pop din Giulești. Acesta ocupase o parte din moșiile celor două sate. Ambele parți au fost citate în prezența personală a regelui.

Formarea munților Gutâi

Munții Gutâi sunt munți formați prin erupții vulcanice. Marginea vechiului crater este reprezentată prin forme alcătuite din andezite care formează Creasta Cocoșului, precum și platouri și măguri vulcanice de mică altitudine care domină așezarea.

Populația

Urmele de locuire rare la începuturi, capătă consistență pe măsura avansării în timp, atestăriile documentare înmulțindu-se. În jurul anului 1600 existau în jur de 180-200 de locuitori, iar în prima decadă a secolului al XIX-lea la Breb trăiau 700 de suflete. În anul 1912, în rândul celor 1670 de locuitori apar pe lângă români și evrei, iar la 1930 compoziția etnică era următoare: 1530 de români, 159 de evrei și un rus. În ceea ce privește structura confesională, în același an 1930 greco-catolicii, în număr de 1526 erau majoritari, fiind urmați de cei 159 de mozaici, 3 ortodocși și 2 baptiști. În sat s-au mai păstrat instituții importante cu valoare istorică: biserica din lemn, construită probabil în anul 1531, cu modificări majore în secolele XVIII-XIX și fosta școală confesională greco-catolică.

Bibliografie

Ana Bârcă, Dan Dinescu, Memoria unui loc satul Breb din Maramureș

Legături externe

• Prințul Charles și casele de lemn din Breb [1]
• Ce se poate vedea în Breb, specific local [2]

Galerie de imagini

• 
  Panorama satului
• 
  Biserica ortodoxă „Sfânta Treime” (1981)
• 
  Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (1531)