Bartolomeu Constantin Săvoiu: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
actualizare
Fără descriere a modificării
Linia 213: Linia 213:


În mai 2012, Marele Consiliu al M.L.N.R. “1880” îi acordă, pentru contribuția la crearea obedienței și 36 de ani de activitate masonică, Marea Cruce a Ordinului Constantin Mavrocordat.
În mai 2012, Marele Consiliu al M.L.N.R. “1880” îi acordă, pentru contribuția la crearea obedienței și 36 de ani de activitate masonică, Marea Cruce a Ordinului Constantin Mavrocordat.
În septembrie 2012, Supremul Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat de Grad 33 și Ultim pentru România îl alege Suveran Mare Comandor. Devine astfel Suveran Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române “1880”.
În septembrie 2012, Supremul Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat de Grad 33 și Ultim pentru România îl alege Suveran Mare Comandor. Devine astfel Suveran Mare Comandor Mare Maestru al [http://mlnr1880.eu/ Marii Loji Naționale Române “1880”].


La 22 iunie 2013 se semnează la București Actul Constitutiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiționale (U.M.M.T.), de către 8 obediențe italiene, 3 obediențe sârbești, 2 obediențe românești și demnitari ai lojilor masonice din Elveția și Franța. Suveranul Mare Comandor Mare Maestru G-ral (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu este numit Co-Președinte Executiv al acestei organizații, care regrupează obediențe tradiționaliste cu obligația credinței în Marele Arhitect al Universului și independente față de curentul dogmatic anglo-saxon și de cel francez, ultraliberal și ateu. U.M.M.T. se mărește progresiv, numărând, la începutul lui 2014, aproximativ 30 de obediențe membre.
La 22 iunie 2013 se semnează la București Actul Constitutiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiționale (U.M.M.T.), de către 8 obediențe italiene, 3 obediențe sârbești, 2 obediențe românești și demnitari ai lojilor masonice din Elveția și Franța. Suveranul Mare Comandor Mare Maestru G-ral (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu este numit Co-Președinte Executiv al acestei organizații, care regrupează obediențe tradiționaliste cu obligația credinței în Marele Arhitect al Universului și independente față de curentul dogmatic anglo-saxon și de cel francez, ultraliberal și ateu. U.M.M.T. se mărește progresiv, numărând, la începutul lui 2014, aproximativ 30 de obediențe membre.
Linia 239: Linia 239:
Pentru acțiunea sa în cadrul asociațiilor de ofițeri în rezervă și în cadrul Confederației Interaliate a Ofițerilor de Rezervă (C.I.O.R.) – N.A.T.O., unde este Vice-Președinte, Ministrul Apărării, Mircea Dușa îi acordă în mai 2013: Emblema Armatei Române – Clasa I, remisă de către Generalul (r) Nicolae Gropan, Președintele Federației Militarilor din România.
Pentru acțiunea sa în cadrul asociațiilor de ofițeri în rezervă și în cadrul Confederației Interaliate a Ofițerilor de Rezervă (C.I.O.R.) – N.A.T.O., unde este Vice-Președinte, Ministrul Apărării, Mircea Dușa îi acordă în mai 2013: Emblema Armatei Române – Clasa I, remisă de către Generalul (r) Nicolae Gropan, Președintele Federației Militarilor din România.


<nowiki>== Bibliografie ==</nowiki>
== Bibliografie ==
[http://constantinsavoiu.ro/ www.constantinsavoiu.ro]
[http://mlnr1880.eu/ www.mlnr1880.eu]

Versiunea de la 12 februarie 2014 11:29

Bartolomeu Constantin Săvoiu (n. 18 februarie 1945 la București), cetățean român și francez, este un consilier în relații economice internaționale, general de brigadă (r) al armatei române, înalt demnitar franc-mason, fost judecător la Tribunalul Prud`hommes în Franța, arhonte al Patriarhatului Ecumenic din Constantinopole și militant politic.


Biografie

Bartolomeu Constantin Săvoiu este fiul lui Filip Săvoiu și al Mariei Săvoiu, născută Constantinescu.

El este strănepotul pitarului Constantin Săvoiu, personalitate eminentă a vieții politice a județului Gorj (Oltenia) din Țara Românească, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Pitarul Constantin Săvoiu a participat la Revoluția din 1848 în Țara Românească, cu generalul Gheorghe Magheru, o altă personalitate eminentă a țării. După înnăbușirea Revoluției, a fost exilat în Austria, de unde s-a întors în 1852. Ales deputat în Divanul Ad Hoc al Țării Românești în 1857, va vota apoi, în 1859, în favoarea Unirii Principatelor Române (Moldova și Țara Românească). Reales ca senator, îi datorăm crearea parcului municipal din Târgu-Jiu, unde, mai târziu, în anii `30, s-au instalat sculpturile marelui Constantin Brâncuși, a spitalului municipal și a mai multor edificii civile și religioase din oraș și din județ. Unul dintre copiii săi, Constantin C. Săvoiu, avocat, administrator civil, și apoi prefect de Cadrilater (regiune românească recucerită de la Bulgaria în 1913), a murit în 1918, la Iași, unde administrația românească se refugiase după invadarea Bucureștiului de către armata germană, în 1916. Fiul său, Filip C. Săvoiu, tatăl lui Bartolomeu C. Săvoiu, după liceul militar și școala normală pedagogică, a devenit director de școală (1930-1940). Filip C. Săvoiu a participat la război, între 1940-1942, pe frontul rusesc.

Demobilizat, după nimicirea regimentului său de gardă în 1942, intră ca ofițer de poliție în Ministerul de Interne, unde este rapid promovat la rangul de înalt funcționar, devenind director de cabinet de secretar de stat, însărcinat cu colectivitățile locale, din 1946 până în 1948. După instaurarea regimului comunist, Filip C. Săvoiu este arestat de către Securitate la începutul lui 1948 și acuzat, fără motiv, de spionaj în favoarea americanilor. Distrus, din punct de vedere moral și fizic, ieșit din închisoare, este pensionat în 1950, cu o remunerație mizerabilă, pe caz de boală, la vârsta de 45 de ani, murind, grav bolnav, în 1962, la 57 de ani, de un cancer generalizat, urmare a suferințelor îndurate. Bartolomeu Constantin Săvoiu, fiul său, și-a terminat studiile primare și liceale la București într-unul dintre cele mai prestigioase licee din capitală « Mihai Viteazul », în 1962. După studiile universitare (finalizate în 1968) și școala de ofițeri de rezervă, lucrează din 1968 până în primăvara lui 1970 într-o întreprindere de stat de comerț exterior a Ministerului de Comerț Exterior. Căsătorit cu o franțuzoaică, va emigra în toamna lui 1970, cu sprijinul autorităților franceze, la Paris.

Formare

Academia de Studii Economice (A.S.E.), Facultatea de Comerț Exterior – licență și master (echivalent), 1963-1968 Certificat al Institutului Național de Formare a Cadrelor Superioare Comerciale – Conservatorul Național de Arte și Meserii (CNAM), Paris, 1972-1973 Certificat al Institutului de Comerț Internațional al Centrului francez de Comerț Exterior (C.F.C.E.), Paris, 1974 Certificat de Studii de Economie Politică al Universității Paris XII, 1973-1974 Vorbește perfect franceza, italiana, engleza, spaniola, portugheza, fluent rusa și are bune noțiuni de arabă.

Cariera profesională

Funcționar, economist într-o întreprindere de comerț exterior, Ministerul Comerțului Exterior al României, 1968-1970 Consilier comercial într-o societate italiană lider, materiale de gestiune, Franța, 1970-1972 Șef de vânzări într-o societate lider în industria alimentară, echipament industrial, Franța, 1972-1973 Șef al departamentului vânzări într-o societate americană, produse chimice industriale, Franța, 1973-1974 Șef al departamentului export, apoi șef al serviciului export, apoi director de vânzări export într-o filială a unui grup industrial francez lider, 1974-2006 Reprezentant general Africa și Orientul Mijlociu al acestei societăți, din 2006 și patron de I.M.M. la București, 2006-2010

Activități legate de angajamentul profesional

Consilier al comerțului exterior al Franței, numit prin decret al primului-ministru, 1994 - 2010

Membru al comisiilor Europa de Est și Orientul Mijlociu al Comitetului Național al Consilierilor Comerțului Exterior Francez (C.N.C.C.E.F.), 1994-2010

Membru al Comitetului Departamental al C.N.C.C.E.F. din Paris, 1994-2010

Membru al Camerei de Comerț Franco-Arabe, 1997-2000

Activități extra-profesionale

Activități sociale și în dreptul muncii

Administrator al Casei de Asigurări Sociale al departamentului Paris (C.P.A.M.) reprezentant al Confederației Generale a Cadrelor, 1991-1996

Membru al Comisiei de Conflicte Administrative al Casei de Asigurări Sociale Regionale Île de France (C.R.A.M.I.F.), 1991-1996

Membru al Consiliului de Supraveghere al spitalului Tenon (Asistența Publică din cel de-al XX-lea arondisment al Parisului), 1991-1996

Judecător al Consiliului Prud`Hommes (Tribunalul Muncii) din Paris, 1992-2002 și 2007-2008

Membru al Consiliului Național pentru Integrarea Persoanelor Imigrante (Ministerul Muncii și Protecției Sociale), 1997-2000

Activități educaționale

Consilier al Învățământului Tehnologic al Inspectoratului Școlar General al Parisului (Académie de Paris), numit prin decret al rectorului Academiei din Paris (Inspectoratul General al Învățământului) – controlul instituțiilor private de învățământ superior, avize pentru recunoașterea diplomelor, controlul taxelor de învățământ, la Paris, 1992-2002 Membru al Consiliului de Administrație al Grupării Academice și al Secțiunii Departamentale a Consilierilor Învățământului Tehnologic din Paris, 1997-2002

Activități asociative

Președinte Fondator al Asociației France-Fraternité pentru cetățenii francezi de origine străină, pentru dezvoltarea, integrarea și implicarea în viața economică și socială a Franței, 1992-2002

Membru și apoi trezorier al Biroului Uniunii Pan-Europene – Franța, 1993-2004

Președinte Fondator al Uniunii Pan-Europene a fost contele de Coudenhove-Kalergi (1923-1970), urmat de arhiducele Otto de Habsburg (1970-2002);

președinte de onoare al Uniunii Pan-Europa Franța, înființată în 1970, președintele Franței Georges Pompidou, urmat de președintele Franței Jacques Chirac; președinte 1997-2001:

Hervé Bourges – fost șef de cabinet al generalului de Gaulle, ministru, senator și președinte al regiunii Bretania; președinte 2001-decembrie 2002:

Hervé Gaymard – președinte al consiliului general din Haute-Savoie, deputat, fost ministru; președinte după decembrie 2002:

Alain Terrenoire – fost deputat, consilier general, președinte internațional al Uniunii Pan-Europene după Otto de Habsburg, începând cu 2002

Vice-Președinte Fondator al Uniunii Pan-Europene România, 1999 Membru al Asociației de Cooperare Franco-Tunisiene, 1992-2002

Vice-Președinte al Comitetului Republican pentru Comerț, Industrie și Artizanat (fondat în 1899 de către ministrul Waldeck Rousseau), 1988-1995

Secretar-Adjunct al Clubului Acționarilor Salariați al unui grup industrial francez lider, 1986-2001;

Membru al unei Asociații pentru lupta împotriva leprei, 1987-2000

Activități sindicale

Delegat Național al Confederației Franceze a Cadrelor (C.G.C.), însărcinat cu relații europene, 1990-1996

Vice-Președinte al Uniunii Regionale din Île de France a C.F.E.-C.G.C. din Paris, 1989-1992

Președinte al Uniunii Departamentale al C.F.E.-C.G.C. din Paris, 1989-1992

Vice-Președinte al Sindicatului Național al Cadrelor din Chimie (C.F.E.-C.G.C.), 1977-1980

Membru al Comitetului Federal al Federației Cadrelor din Chimie C.F.E.-C.G.C., 1980-1988

Președinte al Comitetului Interfederal al C.F.E.-C.G.C. dintr-un grup industrial francez, 1981-2001

Delegat sindical central, reprezentant sindical, delegat al personalului C.F.E.-C.G.C. dintr-o societate filială, 1974-2001

Activități jurnalistice

Corespondent pentru Franța al cotidianului ‘’Adevărul’’, fondat în 1886 și refondat în 1990, 1995-2003

Membru al Asociației Presei Prezidențiale Franceze, 1995-2008;

Membru al Asociației Presei Străine, 1997-2002;

Membru al Organizației Internaționale a Jurnaliștilor (O.I.J.) Praga, 1994-2003;

Membru al Uniunii Ziariștilor Români (U.Z.R.), 1994-2003.

Președinte Fondator al Fundației ‘’Constantin Săvoiu’’ din Târgu-Jiu (110.000 loc), capitala jud. Gorj. Ea are ca scop promovarea și încurajarea elevilor merituoși ai Colegiului ‘’Constantin Săvoiu’’ (1300 de elevi) prin acordarea de premii. Școala a fost fondată în 1856 de către străbunicul Constantin Săvoiu, om politic și personalitate a județului Gorj în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Activități cultuale

Vice-Președinte al Consiliului de Administrație al Vicariatului pentru Franța, apoi Mitropolia Română pentru Europa Occidentală și Meridională, sub jurisdicția Patriarhatului României, 1992-2001

Membru al Consiliului de Administrație al Parohiei Ortodoxe Române ‘’Pogorârea Sfântului Duh’’ din Paris, 1984-2005

Arhonte-Deputat (Ordinul nobiliar multisecualar al Arhonților) al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopole (Istanbul), din august 2000

Pe 10 august 2000, Sanctitatea, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ‘’Primus Inter Pares’’ al Patriarhilor Ortodocși, Urmaș al Bisericii Orientale a Apostolului Sfântului Andrei și Șef Spiritual a 320 de milioane de ortodocși din lume, i-a acordat lui Constantin Săvoiu Crucea Sfântului Andrei, demnitatea nobiliară de arhonte, funcția de deputat (Maestru de Ceremonii) și dreptul de a fi numit ‘’Prea Onorabil’’ (Endimologhiotatos).

Din 2012 face parte din conducerea Alianței Internaționale Creștin-Ortodoxe, cu sediul la Chișinău, Republica Moldova.

Vizitează regulat Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole (Istanbul) și participă la reuniunile anuale ale Arhonților, sub înalta conducere a Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și are onoarea de a-l informa despre implicarea sa în diferitele activități cultual-ortodoxe internaționale.

Activități militare

Bartolomeu Constantin Săvoiu a realizat pregătirea militară de ofițer de rezervă începând cu cel de-al treilea an de studii universitare, 1965-1968, iar apoi Școala de Ofițeri, intendență-finanțe, iulie-decembrie 1968. Stagii militare până în 1970.

După căderea comunismului, este reintegrat în cadrele armatei române, 1994.

Se angajează în cadrul Asociației Ofițerilor în Rezervă și în Retragere a armatei române și, prin funcțiile deținute, în Uniunea Pan-Europeană, la promovarea imaginii armatei române, militând de asemenea în diferitele instanțe din care făcea parte pentru aderarea României la NATO. Este promovat în mod succesiv și ajunge la gradul de colonel în 2002, fiind trecut în retragere, în conformitate cu regulamentele, cu acest grad, la 54 de ani. Pentru servicii excepționale, președintele României, Traian Băsescu și Consiliul Național pentru Apărarea Țării îl avansează la gradul de general de brigadă (r), printr-un decret semnat de președintele României, de primul ministru Călin Popescu Tăriceanu și de Ministrul Apărării Theodor Atanasiu, în ianuarie 2006, devenind astfel primul general al armatei române cu dublă cetățenie, franceză și română. Este ales vice-președinte, în 2006, al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România (A.O.R.R.) și apoi președinte, în 2007 și vice-președinte al C.I.O.R. (Confederația Interaliată a Ofițerilor în Rezervă), organism al NATO, înființat în 1948 și regrupând cele 28 de țări membre și 8 țări asociate, adică un total de 1,3 milioane ofițeri în rezervă.

Membru al Cercului Militar al Armatei Franceze, 1999 Membru al Asociației Naționale al Membrilor Ordinului Național de Merit (A.N.M.O.N.M.), 1994

Membru pe viață al Societății de Întrajutorare al Ordinului Național al Legiunii de Onoare (S.E.M.L.H.), 2003

Președinte al Asociației Române a Membrilor Decorați cu Ordine Naționale Franceze (Legiunea de Onoare și Ordinul Național de Merit), 2006 Membru al Asociației Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere din România, 2008 Vice-Președinte al Federației Militarilor din România, 2009

În 2012 lansează Alianța Internațională a Militarilor Creștin-Ortodocși, care se adresează celor 17 țări ortodoxe sau majoritar ortodoxe, dar și tuturor militarilor de confesiune ortodoxă din lumea întreagă.

Din 2006 participă la activitatea CIOR. Activitățile se desfășoară în mai multe comitete specializate, cu două sesiuni anuale, în toamnă și în februarie, și un Congres de Vară. CIOR este reprezentat în Comitetul Militar de Conducere al NATO și împreună cu NRFC, organism care este compus din reprezentanții Ministerelor Apărării din țările membre NATO, care coordonează activitățile de ofițeri de rezervă din țările lor și CIOMR (Confederația Ofițerilor Medici de Rezervă), formează osatura organizatorică a politicii rezervei militare din țările NATO.

A participat, în perioada de iarnă, la seminariile susținute de peste 23 de ani de către CIOR, în colaborare cu Fundația “Konrad Adenauer”, la Schloß Eichholz, în Germania. Acestea au conferențiari personalități eminente militare, universitare, politice, provenind din cadrul ONU, NATO, etc, care susțin prelegeri despre probleme de actualitate, de strategii și de perspective politice și economice. Participanții sunt ofițeri superiori, generali și amirali în rezervă din țările NATO.

Activități politice

În Franța:

Ianuarie 1974: Bartolomeu Constantin Săvoiu aderă la Partidul Gaullist U.D.R. (Union pour la Défense de la République – Uniunea pentru Apărarea Republicii); devine membru în Biroul U.D.R., comitetul de circumscripție al orașului Bagneux (suburbie a Parisului), în acest oraș partidul gaullist fiind în opoziție; participă la campania pentru alegerile prezidențiale în cadrul partidului U.D.R. Este ales președinte Valéry Giscard d`Estaing în urma decesului președintelui Georges Pompidou. Prim-ministru devine Jacques Chirac, urmare a victoriei Partidului Gaullist la alegerile legislative;

Octombrie 1974: partidul gaullist U.D.R. devine R.P.R. (Rassemblement pour la République – Adunarea pentru Republică) 1974-1977: militează în continuare în partidul gaullist R.P.R. la Bagneux și începând cu 1976 în arondismentul 20 al Parisului, circumscripția 31 1977: participă, cu partidul gaullist, la campaniile pentru alegerile municipale, unde Jacques Chirac este ales primar al Parisului, apoi la alegerile europene din 1978 și la cele legislative din 1979 1979-1981: este ales în comitetul de circumscripție U.D.R. și apoi în biroul comitetului din arondismentul 20. Acesta era caracterizat printr-o implantare comunistă și de stânga foarte puternică, ceea ce a presupus o luptă foarte dură a partidului gaullist pe teren politic 1981-1986: Bartolomeu Constantin Săvoiu participă activ la viața politică a partidului gaullist R.P.R., în opoziție, contra guvernului socialist. Se implică într-o manieră energică în campania pentru alegerile municipale din Paris din 1983, când Jacques Chirac câștigă cel de-al doilea mandat de primar. Este numit în 1985 în Comisia pentru Industrie a Partidului R.P.R.

În același an, este numit membru al C.R.M.T (Conseil Représentatif du Monde du Travail – Consiliul reprezentativ al lumii muncitoare), organism format din 30 de persoane (15 patroni și 15 salariați) pentru a promova politica socială a partidului gaullist și a contribui la implementarea secțiilor de partid R.P.R. în întreprinderi 1986-1988: participă activ la campania legislativă în urma căreia partidul gaullist câștigă alegerile și Jacques Chirac este numit prim-ministru, președinte al Franței fiind François Miterrand 1987: este numit în Comitetul Central al R.P.R. de către Jacques Chirac 1988-1990: participă activ la campania electorală a lui Jacques Chirac, care se prezintă pentru a doua oară la alegerile prezidențiale și, după aceea, la campania legislativă. După ce François Mitterand este ales pentru al doilea mandat și Partidul Socialist câștigă alegerile legislative, militează în Comitetul Central al R.P.R. și în Circumscripția 31 R.P.R. din Paris ca membru al Biroului Comitetului de Circumscripție

1990-1993: este ales membru al Consiliului Național R.P.R. (noua denumire a Comitetului Central) până in 1993 1993-1995: este reales membru al Consiliului Național al R.P.R până in 1995. Participă activ la campania legislativă în urma căreia R.P.R. câștigă alegerile și Edouard Balladur devine Prim-Ministru; militează în instanțele R.P.R. și participă activ la campania electorală pentru prezidențialele din mai 1995, în urma căreia Jacques Chirac devine președinte; Din mai 1993, devine membru al asociației ‘’Les amis de Jacques Chirac’’ (Prietenii lui Jacques Chirac)

1995: După victoria președintelui Jacques Chirac, se implică în viața politică din România

În România:

1996: membru al partidului de centru-dreapta ‘’Noua Românie’’

1997: Partidul ‘’Noua Românie‘’, împreună cu P.D.A.R. (Partidul Democrat-Agrar din România), fuzionează prin absorbție cu Partidul Național Român (P.N.R.)

1998-1999: Bartolomeu Constantin Săvoiu aderă la P.N.R. (Partidul Național Român) și este numit membru al Biroului Național, iar la congresul extraordinar din martie 1999 este ales Vice-Președinte

Septembrie 2000: este reales Vice-Președinte al Alianței Naționale P.U.N.R.-P.N.R. (Partidul Unității Naționale din România – Partidul Național Român)

Decembrie 2000: cap de listă la Alianța Națională P.U.N.R.-P.N.R., candidează la alegerile legislative pentru Camera Deputaților pentru județul Gorj

Iunie 2001: demisionează din funcția de Vice-Președinte al P.N.R., în momentul fuziunii acestuia cu Partidul Democrat (PD), acesta făcând parte, în perioada respectivă, din Internaționala Socialistă, și refuzând implicarea într-un partid de stânga

August 2001: aderă la P.N.L. (Partidul Național Liberal), împreună cu toată filiala Gorj, care îl urmează, și devine consilier pentru relațiile internaționale la președinția P.N.L. – președinte fiind Valeriu Stoica

2002: Bartolomeu Constantin Săvoiu sprijină candidatura la președinția P.N.L. a lui Theodor Stolojan și devine consilier pentru relații internaționale pe lângă Prim-Vice Președintele PNL Theodor Meleșcanu

2004: urmare a alegerilor locale și pentru consiliile județene, se opune alianței cu P.R.M. (Partidul România Mare, de extremă dreapta) la nivelul jud. Gorj, pentru alegerile pentru consiliul județean, fiind în dezacord cu P.N.L., și anunță că se retrage din acest partid

Decembrie 2004: se pronunță pentru sprijinul candidaturii lui Traian Băsescu la președinția României

Primăvara 2006: după aderarea Partidului Democrat la Partidul Popular European (Alianța Partidelor de Centru-Dreapta Europene), devine membru al PD, devenit PD-L, în sectorul 1 București; militează în special în județul Gorj, regiunea natală, dar, după 2008, nu se mai implică în viața politică datorită responsabilităților sale ca Mare Maestru într-o obediență masonică

2012: devine Președinte Executiv al O.N.G.-ului Alianța Lege și Ordine, Președinte fiind Prof. Univ. Dr. Gheorghe Dinu, renumit avocat, decan al Facultății de Drept din Constanța, general în rezervă.

Activități masonice

Urmare logică a diverselor sale angajamente în societatea civilă, se angajează de asemenea în Francmasonerie, fiind inițiat, în 1976, într-una dintre principalele obediențe masonice franceze tradiționaliste - Marea Lojă a Franței (G.L.D.F.). În 2004 demisionează din Marea Lojă a Franței și intră în Marea Lojă Națională Franceză (G.L.N.F.), de unde demisionează, în 2009, datorită alegerii sale în funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale Unite din România, în 2008. Referitor la aceasta, după revenirea sa definitivă în Romania, s-a implicat și în viața masonică română și, în 2007, este ales Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale Unite din România (M.L.N.U.R.), moștenitoare a Marii Loji Naționale a României, fondată în 1880 și a Marii Loji Naționale în exil, la Paris, în 1948, găzduită de către Marea Lojă a Franței (G.L.D.F.), rue Puteaux, Paris, revenită în țară în 1993.

În Conventul din 29 martie 2008 este ales Mare Maestru al Marii Loji Naționale Unite din România (M.L.N.U.R.). În noiembrie 2010, M.L.N.U.R. se dizolvă în cadrul Obedienței Marea Lojă Națională Română fondată “1880” (M.L.N.R. “1880”). Cu această ocazie, este reales Mare Maestru. Inițiază, în 2010, crearea Alianței Masonice Române. Inițiază, în 2012, cu Marea Lojă Regulară a Serbiei, crearea Alianței Masonice Ortodoxe. Este numit, în luna iunie 2012, Mare Maestru de Onoare al Marii Loji Regulare a Serbiei. Primește, în 2012, Crucea Greacă de Primă Clasă acordată de Marea Lojă a Italiei (Palazzo Viteleschi).

În mai 2012, Marele Consiliu al M.L.N.R. “1880” îi acordă, pentru contribuția la crearea obedienței și 36 de ani de activitate masonică, Marea Cruce a Ordinului Constantin Mavrocordat. În septembrie 2012, Supremul Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat de Grad 33 și Ultim pentru România îl alege Suveran Mare Comandor. Devine astfel Suveran Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române “1880”.

La 22 iunie 2013 se semnează la București Actul Constitutiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiționale (U.M.M.T.), de către 8 obediențe italiene, 3 obediențe sârbești, 2 obediențe românești și demnitari ai lojilor masonice din Elveția și Franța. Suveranul Mare Comandor Mare Maestru G-ral (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu este numit Co-Președinte Executiv al acestei organizații, care regrupează obediențe tradiționaliste cu obligația credinței în Marele Arhitect al Universului și independente față de curentul dogmatic anglo-saxon și de cel francez, ultraliberal și ateu. U.M.M.T. se mărește progresiv, numărând, la începutul lui 2014, aproximativ 30 de obediențe membre. În luna octombrie 2013, inaugurează Suveranul Sanctuar al Ritului Memphis-Misraim, fiind ridicat la demnitatea de Mare Hierofant, 98º, în Franța, în 2011.

Distincții

La propunerea lui Roger Fauroux, Ministru al Industriei, pentru meritele sale în domeniul comerțului internațional, președintele François Mitterrand îi acordă în 1990: Ordinul Național de Merit în grad de Cavaler, care îi este remis de către Președintele Saint-Gobain Jean-Louis Beffa. Pentru meritele sale, în calitate de militant pan-european, Ministrul de Justiție al Marelui Ducat de Luxemburg Luc Frieden îi acordă, înmânându-i personal în 1999: Medalia Meritului European (argint) Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I îi acordă, în cadrul unei ceremonii speciale la Constantinopol (Istanbul), pentru meritele sale și pentru 25 de ani de activitate în domeniul cultual în 2000: Marea Cruce a Sfântului Andrei Pentru activitatea sa profesională, Ministerul Muncii îi acordă succesiv: Medalia Muncii (Argint-1992; Vermeliu-2000, Aur-2007)

Pentru ansamblul activității sale în domeniul social, sindical, profesional, de drept al muncii, etc, la propunerea lui Dominique Perben, Ministrul Justiției, și sub patronajul Președintelui Senatului, Christian Poncelet, președintele Jacques Chirac îi acordă în 2003: Ordinul Național al Legiunii de Onoare, în grad de Cavaler, care îi este înmânat personal de către Ministrul Dominique Perben. Ministrul Justiției Dominique Perben îi acordă în același an, 2003:

Diploma de Onoare a Ministerului Justiției Pentru activitatea sa în domeniul cultural și pentru promovarea imaginii României în străinătate, președintele României, Ion Iliescu, îi acordă în 2004: Ordinul Național al Meritului Cultural în grad de Ofițer, care îi este înmânat de către reprezentantul său, ambasadorul României la Paris, Sabin Pop. Pentru acțiunea sa în domeniul întăririi legăturilor între armatele română și bulgară, armata bulgară, cu ocazia centenarului Asociației Ofițerilor de Rezervă, aceasta îi acordă în 2007: Ordinul Leului de Aur (Cavaler), care îi este înmânat de către Locotenentul General Topalov. Pentru acțiunea sa în rezervă în cadrul armatei române, Ministrul Apărării, Teodor Meleșcanu îi acordă în 2007 Medalia: Rezervist de Primă Clasă

Pentru acțiunea de întărire a legăturilor între Asociația Ofițerilor în Rezervă din România și ofițerii de rezervă suedezi, Asociația Ofițerilor de Rezervă din Suedia îi acordă în 2008: Medalia de Bronz, care i-a fost remisă de către Vice-Președintele, devenit ulterior Președinte, Locotenent-Colonel Jan Sjölin. Pentru serviciile aduse Ordinului, activitatea sa în lumea ortodoxă și întărirea legăturilor cu celelalte confesiuni creștine, Marele Maestru al Ordinului Sf. Ioan din Ierusalim – Cavaleri de Malta (branșa devenită ortodoxă, din 1797, a Ordinului de Malta, când țarul Paul I al Rusiei a devenit al 70-lea Mare Maestru), Marchizul Louis di Scerri Montaldo îi acordă pe 2 aprilie 2011: Marea Cruce Cu ocazia jubileului Asociației Ofițerilor de Rezervă Suedezi, pentru meritul avut în dezvoltarea legăturilor cu asociația suedeză, i se acordă în aprilie 2011: Medalia de Argint, remisă de Președintele Asociației Lt. Col. Jan Sjölin.

Pentru acțiunea sa în cadrul asociațiilor de ofițeri în rezervă și în cadrul Confederației Interaliate a Ofițerilor de Rezervă (C.I.O.R.) – N.A.T.O., unde este Vice-Președinte, Ministrul Apărării, Mircea Dușa îi acordă în mai 2013: Emblema Armatei Române – Clasa I, remisă de către Generalul (r) Nicolae Gropan, Președintele Federației Militarilor din România.

Bibliografie

www.constantinsavoiu.ro www.mlnr1880.eu