Bucovina

Acest articol se referă la o regiune istorică. Pentru alte sensuri, vedeți Bucovina (dezambiguizare).

Bucovina

Stema Bucovinei

Bucovina, devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.

Etimologie

Denumirea a intrat oficial în uz in 1775, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag ("buk"), astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "Țara fagilor"

Istorie

Articol principal: Istoria Moldovei.

Harta Bucovinei din anul 1901

Harta regiunilor austro-ungare locuite de români

Fișier:Bukovina 1910.JPG

Harta etnică a Bucovinei (conf. recens. din 1910) de Ion Nistor

Teritoriul Bucovinei a făcut parte din Principatul Moldovei; în 1775, 10.442 km² din partea de nord-vest a Moldovei sunt anexați de către Imperiul Habsburgic. Devine Ducatul Bucovinei în 1849, unindu-se ulterior cu România la 15/28 noiembrie 1918, pentru ca, pe 28 iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, partea sa de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, să fie ocupate de U.R.S.S.. În 1991, după destrămarea U.R.S.S., nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți).

Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei. Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 și 1918.

Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa. (Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenți români de la Cernăuți (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu), care au înființat societatea cu același nume în 1875.)

În timpul administrării habsburgice, toți birocrații erau obligați să învețe limba română; în 1793 s-a introdus învățământul obligatoriu în limbile germană și română, iar în 1875 s-a înființat "Universitatea Franz Josef" la Cernăuți.

Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70.000, dintre care 85,33% români, 10,66% slavi și 4% alții.

Conform recensământului din 1910, populația Bucovinei era 800.198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții. În 1918 a devenit una din regiunile dezvoltate ale Regatului Român.

Statutul de autonomie în imperiu

Stema Ducatului Bucovinei

Din punct de vedere politic, până în 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanți români din partea lor , deputați, în parlamentul imperial de la Viena; aceștia aveau drepturi egale cu ceilalți parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvântările altor parlamentari le erau traduse în limba română. Reiese din asta că Imperiul Habsburgic recunoștea caracterul covârșitor român al Bucovinei, respectiv Moldovei de nord-vest. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar "împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei.

Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei.

Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru și roșu, dispuse vertical, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac. In 1940 după ocuparea Bucovinei de către sovietici, au fost masacrați 3000 de români care se retrăgeau spre România, la Fântana Albă. Autorii masacrului sunt ofițeri din trupele NKVD. Rusia nu a recunoscut încă acest masacru.

Unirea cu România

Bucovina divizată în iunie 1940

Harta administrativă a Guvernământului Bucovinei în mai 1942.

După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritat Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității ucrainene. Ca urmare a hotărârii "C.N.B.", trupele române au intrat în teritoriu, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Galiției ucrainene. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919.

În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică. În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei.

După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 – și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin Voiculescu..

În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie , rămânând până astăzi în componența Ucrainei. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.

Regiuni administrative

Harta etnică a Bucovinei 2002

• România
  • Județul Suceava (exceptând orașele Broșteni, Dolhasca, Fălticeni, Liteni, Salcea și zonele adiacente acestora)
  • Județul Botoșani (câteva localități care fac parte astăzi din comuna Mihăileni: Sinăuții de Jos, Rogojești și Cândești)

• Ucraina
  • Regiunea Cernăuți (exceptând orașul Hotin și împrejurimile sale, care fac parte din Basarabia, precum și zona Herța)

Turism

Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor ș.a.), fiecare cu culoarea sa specifică: Voroneț (albastru), Humor (roșu), Sucevița (verde), Moldovița (galben) și Arbore (combinație de culori).

Obiceiuri specifice regiunii

Fișier:Oua incondeiate.jpg

Ouă tradiţionale împistrite din Bucovina

Bucovina în Harta Iosefină, 1773-75

Împistritul ouălor este un obicei practicat în zona Bucovinei. În Săptămâna Mare, începand cu ziua de marți până vineri, pe lânga simpla vopsire, se practică fie încondeierea cu pensula, fie împistritul, folosindu-se ceară. Cu timpul, tehnica încondeierii ouălor a ajuns la nivel de artă. Deși femeile sunt cele care se ocupă de înfrumusețarea lor, există, însa, și excepții când, familii întregi cunosc și practică acest mesteșug. În zona Bucovinei tradițiile supraviețuiesc cu greu schimbărilor însă exista oameni care duc mai departe meșteșugul împistritului și care își invată cu drag și cu răbdare copiii tainele încondeierii ouălor.

Vezi și

• Principatul Moldovei
• Istoria Moldovei
• Listă de guvernatori ai Bucovinei
• Stema Bucovinei
• Familia Flondor
• Germani bucovineni
• Huțuli
• Secuii din Bucovina
• Țiganii din Bucovina
• Ciobănesc românesc de Bucovina

Bibliografie

• Mircea A. Diaconu - „Mișcarea Iconar și literatura română din Bucovina între cele două războaie mondiale”, Editura Timpul, Iași, 1999, 220 p., ISBN 973-9210-87-2.
• Chiachir, N. - Din istoria Bucovinei (București, 1993).
• Grigorovici, R. (ed.), Bucovina în primele descrieri geografice, istorice, economice și democrafice. Ediție bilingvă, cu introduceri, postfețe, note și comentarii de acad. Radu Grigorovici, București, Editura Academiei Române, 1998 , ISBN 973-27-0641-4.
• Grigorovici, R., Bucovina între milenii: studii și documente; cuv. înainte D. Vatamaniuc; vol. îngrijit Rodica Marchidan și Rodica Iațencu; București, Editura Academiei Române, 2006, ISBN 973-27-1442-5, ISBN 978-973-27-1442-3.
• Ipatiov, F. - Rușii-lipoveni din România. Studiu de geografie umană (Cluj-Napoca, 2002). ISBN 973-610-090-1.
• Mărculeț, I., Mărculeț, Cătălina, Structura etnică a populației Bucovinei înainte și după Marea Unire, (Comunicări știinîifice, Vol. II, Mediaș, 2004), pp. 124-129, 3 fig, 2 tab.
• Mărculeț, I., Mărculeț, Cătălina, Mărculeț, V., Aspecte privind populația greco-catolică din Bucovina, (Viața Creștină, nr. 8-9 (318-319) Cluj-Napoca, 2005), pp. 36-37, 2 fig.
• Moldoveanu, Gh. C. - Bucovina: Onomastică și istorie (București, 2002).
• Scharr, K. - Historische Region Bukowina. Entstehen und Persistenz einer Kulturlandschaft. In: Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu (ed.): Rumänien. Raum und Bevölkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen (= Österreichische Osthefte; 48), (Wien, Münster, 2006), pp. 839-856. ISBN 3-7000-0593-8.
• Turczynski, E. - Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur Sozial- und Kulturgeschichte einer mitteleuropäisch geprägten Landschaft (= Studien der Forschungsstelle Ostmitteleuropa an der Universität Dortmund; 14), (Wiesbaden, 1993).
• Satco, E., Bucovina: Contribuții cultural - științifice, Suceava, Biblioteca I.G.Sbiera, 2000
• Căpreanu,I., Bucovina: Istorie și cultură românească (1775 - 1918) , pref.Gh.Buzatu, Iași, Moldova, 1995

Legături externe

• Descoperă Bucovina
• Organizarea administrativ-teritorială și rezidența regală în Bucovina
• en Istoria Bucovinei
• en Bukovina Society of the Americas
• Bucovina - Album foto, harti, obiective turistice, manastirile si traditiile locale
• Bucovina Online
• Bucovina pestriță și mănăstirile ei colorate, 21 decembrie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
• Fotografii vechi din Bucovina - 4000 ordonate fotografii