Lupșa, Alba: Diferență între versiuni
compl. (corectat automat) |
compl. (corectat automat) |
||
Linia 68: | Linia 68: | ||
*Biserica ortodoxă ''Pogorârea Sf. Duh'' (1835) |
*Biserica ortodoxă ''Pogorârea Sf. Duh'' (1835) |
||
*''Vechea mănăstire''. Episcopul [[Petru Pavel Aron]], într-o scrisoare din 9 octombrie 1762 adresată generalului [[Adolf von Buccow]], o amintește ca „perantiquum monasterium". Cu prilejul agitației lui Sofronie, călugărul de aici Procopiu a trecut la neunire și astfel a fost scos din mănăstire. În 1762, când a fost devastată de neuniți, avea doi călugări: Pahomie și Silvestru. În mănăstire exista, până către sfârșitul secolului al XVIII-lea o școală de cantori. Băieții care frecventau școala mănăstirii erau scutiți de serviciu militar. În anul 1774 avea numai un singur călugăr. Averea mănăstirii consta dintr-un arător de 4 găleți<ref>1 găleată = 80 litri de cereale.</ref>, un fânaț de 11 care de fân și dintr-o pădurice<ref>http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal</ref>. |
|||
== Obiective turistice == |
== Obiective turistice == |
Versiunea de la 17 ianuarie 2012 12:14
Lupșa | |
— Sat — | |
Biserica Sf. Nicolae (sec. al XV-lea) | |
Localizarea satului pe harta României | |
Coordonate: 46°22′7″N 23°12′21″E / 46.36861°N 23.20583°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Alba |
Comună | Lupșa |
Atestare | 1366 |
Populație (2021) | |
- Total | 596 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 517410 |
Prefix telefonic | +40 x58 [1] |
Prezență online | |
Lupșa pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 | |
Modifică date / text |
Lupșa (în maghiară Nagylupsa, în germană Wolfsdorf) este o localitate în județul Alba, Transilvania, România, reședința comunei Lupșa.
Așezare
Localitatea Lupșa este situată în depresiunea omonimă, în Țara Moților, pe râul Arieș, la o distanță de 102 km de reședința de județ.
Istoric
Prima atestare documentară a satului datează din anul 1366.
În ceea ce privește ocupațiile populației, aceasta, în general, s-a ocupat cu mineritul și agricultura. Minerii lucrau mai ales în minele aflate pe teritoriul comunelor învecinate Roșia Montană, Bucium, Baia de Arieș. O perioadă relativ scurtă, au lucrat și în mina de pe teritoriul satului Mușca, mină pe care Becher ar fi vrut să o cumpere (informator: Lazăr Ioan, 94 ani, Mușca). Această mină s-a redeschis în jurul anului 1975, transformând satul într-un vast șantier. Alături de minerit s-a practicat agricultura fără însă a se obține rezultate bune, de vină fiind în primul rând climatul rece.
Economie
- Exploatarea terenurile agricole în vederea cultivării plantelor. Agricultura se practică atât în zona de luncă, cât și pe înălțimi, existând la înălțimi de 800-900 m ,,răzoare” care confirmă că aici au fost terenuri însămânțate. În funcție de natura culturii, de modul de folosire al terenului, ele se împart în mai multe categorii: fânațurile din apropierea zonelor de locuit numite țarini, terenurile îngrădite din apropierea caselor folosite tot ca fânațe numite troașe, terenurile de pe culmi unde se însămânțează cereale etc.
- Creșterea animalelor
- Exploatarea lemnului.
- Exploatări de calcar cristalin.
- Vechi centru aurifer și de dogărit.
Transporturi
Stație de cale ferată a Mocăniței (în prezent inactivă).
Lăcașuri de cult
- Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa, cu hramul Sf. Nicolae, înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba[2], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.
- Biserica cu hramul Sf. Gheorghe și Nașterea Fecioarei, a unei vechi mănăstiri care a funcționat începând cu secolul al XV-lea ca mănăstire ortodoxă, devenită la începutul secolului al XVIII-lea, odată cu unirea cu Biserica Romei, o mănăstire greco-catolică. A funcționat ca atare până în anul 1832.[3] Ulterior a devenit biserică parohială greco-catolică. Construcția este caracterizată prin elementele de stil gotic, este de tip biserică-sală, tăvănită, cu absida poligonală decroșată și întarită cu contraforți. Deasupra părții de vest se ridică un turn-clopotniță din lemn, de factură barocă, adăugat în secolul al XVIII-lea. Biserica este numită de localnici Biserica din Deal.[4]
- Biserica ortodoxă Pogorârea Sf. Duh (1835)
- Vechea mănăstire. Episcopul Petru Pavel Aron, într-o scrisoare din 9 octombrie 1762 adresată generalului Adolf von Buccow, o amintește ca „perantiquum monasterium". Cu prilejul agitației lui Sofronie, călugărul de aici Procopiu a trecut la neunire și astfel a fost scos din mănăstire. În 1762, când a fost devastată de neuniți, avea doi călugări: Pahomie și Silvestru. În mănăstire exista, până către sfârșitul secolului al XVIII-lea o școală de cantori. Băieții care frecventau școala mănăstirii erau scutiți de serviciu militar. În anul 1774 avea numai un singur călugăr. Averea mănăstirii consta dintr-un arător de 4 găleți[5], un fânaț de 11 care de fân și dintr-o pădurice[6].
Obiective turistice
- Muzeul Etnografic, situat în centrul satului Lupșa, constituie unul dintre cele mai mari și mai interesante muzee de acest gen din țară, realizat prin munca de o viață a prof. Pamfil Albu. Muzeul conține o bogată colecție de obiecte și piese din istoria locului, începând din comuna primitivă, o impresionantă colecție de haine din Țara Moților, cărți rare din secolele XVII-XVIII și o valoroasă colecție de icoane pe lemn și pe sticlă din sec. XVIII – XIX. Aici se păstrează un topor-ciocan din gresie șlefuită, din neolitic și două greutăți pentru fus sau pentru război din piatră șlefuită, din partea de început a Epocii Bronzului, iar din plina epocă a bronzulului, un topor-lance cu toarta din bronz, cu câteva nervuri longitudinale.[7]
- "Biblioteca". În anul 1949, statul a creat Biblioteca comunală Lupșa, dotând-o an de an cu un număr foarte mare de cărți, în special literatură beletristică. În anul 1964, pentru rezultatele deosebite, biblioteca a fost distinsă cu diploma de "Biblioteca fruntașă pe regiunea Cluj" în cadrul celui de-al III-lea Concurs de biblioteci evidențiate pe regiune. La data de 19 septembrie 1965, i se acordă premiul I pe țară în cadrul Concursului național bienal al bibliotecilor sătești. La ora actuală, biblioteca dispune de 18.985 de volume.
Obiective memoriale
- Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul din centrul satului Lupșa a fost dezvelit în anul 1935. Lucrarea, opera lui S. Răuțiu, are o înălțime de 2,50 m. Pe partea din față a coloanei este o placă cu următoarea inscripție: „Eroii neamului/1914-1918/”, fiind menționate apoi numele tuturor soldaților căzuți în Primul Război Mondial.
- Mormântul protopopului Coriolan Sabău (1897-1974), victimă a regimului comunist, unul din liderii rezistenței greco-catolice din Munții Apuseni.
Bibliografie
- "Lupșa, aur și oameni - O comună din Țara Moților", Antologie monografică, Editura Pastel, Brașov, 2006.
- Andrieș, S. (1975), Monografia comunei Lupșa.
- Marica, G.E. (1997), Studii sociologice, Centrul de studii Transilvane, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca.
- Pascaru, M.(2001), Sociologie rurală și regională, Alba Iulia, Star Soft.
Vezi și
Legături externe
- Pagina Primăriei
- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană
- de Lupșa
- hu Evoluția demografică a populației din județul Alba între anii 1850-2002 (autor: Varga E. Arpád)
Note
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Tabel Mo-Pe Judete
- ^ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, pag. 164.
- ^ Sehenswürdigkeiten in der Gemeinde Lupșa
- ^ 1 găleată = 80 litri de cereale.
- ^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
- ^ Bibliografie Roșca, M. – Kericonyv, Budapesta, vol. I, 1941, p.303
|