Apostilă: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
articol despre apostila in mai multe limbi
adaugat lunkul pentru textul conventiei
Linia 3: Linia 3:
'''Apostilă''' (din {{fr|apostille}}) se numește o rezoluție pusă pe o petiție, pe o cerere, pe un raport, în general pe un act oficial.
'''Apostilă''' (din {{fr|apostille}}) se numește o rezoluție pusă pe o petiție, pe o cerere, pe un raport, în general pe un act oficial.


În sensul [[Convenția de la Haga|Convenției de la Haga]], din [[1961]], ''Apostila'' este o supralegalizare a unui document, necesară pentru ca documentul să fie recunoscut într-o țară semnatară a Convenției.<ref> [http://www.apostile.ro/apostila Apostila - Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961] </ref>
În sensul [[Convenția de la Haga|Convenției de la Haga]], din [[1961]], ''Apostila'' este o supralegalizare a unui document, necesară pentru ca documentul să fie recunoscut într-o țară semnatară a Convenției.<ref> [http://intertext.md/md/conventia_haga.html - Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961] </ref>


Până în prezent, 64 de state au aderat la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind simplificarea procedurii supralegalizarii actelor ce vor fi folosite în străinatate.<ref name=semnatare >[http://www.apostile.ro/supralegalizarea/state-membre-haga Tari semnatare ale Conventiei de la Haga]</ref>
Până în prezent, 64 de state au aderat la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind simplificarea procedurii supralegalizarii actelor ce vor fi folosite în străinatate.<ref name=semnatare >[http://www.apostile.ro/supralegalizarea/state-membre-haga Tari semnatare ale Conventiei de la Haga]</ref>


România a aderat la 16 martie 2001 la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961<ref> [http://www.adevarul.it/legislatie/apostila-haga-supralegalizarea Apostila de la Haga și supralegalizarea] </ref> iar Republica Moldova începând cu data de 16 martie 2007<ref name=Moldova> [http://www.justice.gov.md/ro/apostila/ Supralegalizarea actelor]</ref>.
România a aderat la 16 martie 2001 la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961<ref> [http://www.adevarul.it/legislatie/apostila-haga-supralegalizarea Apostila de la Haga și supralegalizarea] </ref> iar Republica Moldova începând cu data de 16 martie 2007<ref name=Moldova> [http://intertext.md/md/aplicarea_apostilei.html]</ref>.


Începând cu data de 1 septembrie 2005, apostilarea documentelor se face de către birourile specializate ale Prefecturilor, respectiv Tribunalelor din județul respectiv.<ref name=semnatare/>
Începând cu data de 1 septembrie 2005, apostilarea documentelor se face de către birourile specializate ale Prefecturilor, respectiv Tribunalelor din județul respectiv.<ref name=semnatare/>

Versiunea de la 12 decembrie 2011 12:44

Apostilă (din franceză apostille) se numește o rezoluție pusă pe o petiție, pe o cerere, pe un raport, în general pe un act oficial.

În sensul Convenției de la Haga, din 1961, Apostila este o supralegalizare a unui document, necesară pentru ca documentul să fie recunoscut într-o țară semnatară a Convenției.[1]

Până în prezent, 64 de state au aderat la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind simplificarea procedurii supralegalizarii actelor ce vor fi folosite în străinatate.[2]

România a aderat la 16 martie 2001 la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961[3] iar Republica Moldova începând cu data de 16 martie 2007[4].

Începând cu data de 1 septembrie 2005, apostilarea documentelor se face de către birourile specializate ale Prefecturilor, respectiv Tribunalelor din județul respectiv.[2]

Orice document pe care s-a aplicat apostila Convenției de la Haga este automat recunoscut pentru folosirea, fără alte cerințe, în oricare dintre celelalte țări semnatare.[2]

Pentru statele care nu au aderat la Convenția de la Haga procedura de supralegalizare va fi făcută prin vizare de către Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiției și acolo unde este posibil, și de către Consulatul țării respective din București.[2]

Dacă în statul destinatar va fi necesară prezentarea traducerii efectuate în statul emitent, actele, după aplicarea apostilei pe original, se traduc în limba țării de destinație de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care semnătura traducătorului se legalizează de către un notar, iar în final pe traducerea legalizată se aplică apostila.[4]

Note

ro:Apostila