Republica Moldova

Pentru alte sensuri, vedeți Moldova (dezambiguizare).

Republica Moldova este un stat situat în sud-estul Europei, între România (vest) și Ucraina (est). Granița cu România urmează aproape în întregime râul Prut și pe o distanță foarte scurtă Dunărea. Republica Moldova are ieșire la Dunăre pe o fâșie de 600 m la extremitatea sa sudică (Giurgiulești). Teritoriul Rep. Moldova este o parte a Estului statului românesc Moldova (creat în evul mediu), care a fost anexată de imperiul țarist în urma păcii ruso-turce din 16/28 mai 1812, semnată la București. Practic, partea de est a Moldovei (Basarabia) a trecut atunci, de la statutul de vasală a Turciei (Moldova era vasală Turciei), prin anexare, la statutul de provincie a imperiului țarist rus.

Parte de Est a Moldovei românești medievale, Republica Moldova și-a declarat pentru prima oară suveranitatea la data de 21 noiembrie 1917, independența la data de 24 ianuarie 1918 în limitele guberniei Basarabiei (între Prut și Nistru, de la Hotin la Dunăre și la Marea Neagră) așa cum fusese delimitată în perioada 1812-1918 în cadrul Imperiului rusesc, iar la 27 martie 1918 s-a unit cu România. Înaintea celui de al Doilea Rǎzboi Mondial, la data de 28 Iunie 1940, în contextul geopolitic creat de anexa secretă imperialistă a pactului Hitler-Stalin, România a cedat Basarabia Uniunii Sovietice. moment în care a fost împărțită de Moscova între RSS Moldovenească și RSS Ucraineană. În perioada dintre vara anului 1941 și vara anului 1944 a redevenit parte a României, care a recuperat-o atacând URSS împreună cu Germania nazistă, apoi din nou republică sovietică în perioada 1944-1991. Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent la data de 27 august 1991, și membru al ONU.

Republica Moldova cuprinde actualmente două treimi din fosta Basarabie stăpânită de ruși, și Transnistria, un teritoriu în stânga Nistrului, parte a Podoliei istorice. Transnistria este locuită în majoritate de moldoveni (români moldoveni) (40% după recensământul din 1989 și 31.9% după cel din 2004), și în proporții relativ egale de ruși și ucraineni. Acest teritoriu (transnistrian) este o rămășiță a RSSA Moldovenești din perioada interbelică. În 1990, odată cu izbucnirea conflictului din Transnistria, autoritățile Republicii Moldova de la Chișinău au pierdut controlul acestei regiuni, care și-a autoproclamat independența - nerecunoscută internațional - cu numele de Republica Moldovenească Nistreană, și are în administrare în dreapta Nistrului orașul Tighina și încă câteva localități.

Republica Moldova este un potențial și aspirant candidat la aderarea în Uniunea Europeană, în care aceste două structuri politice vecine au stabilit un acord de cooperare, menit să îmbunătățească și extindă relațiile dintre ele.

Republica Moldova este totodată și un membrul al Parteneriatului pentru pace(program lansat de NATO).

Istorie

Articol principal: istoria Republicii Moldova.

Antichitate

În antichitate, teritoriul (dintre Nistru și Carpați) Moldovei era locuit de daci (regatele lui Burebista și a lui Decebal). Regiunea sudică moldoveană de la Marea Neagră (la sud de Cahul) a aparținut Imperiului Roman, partea de nord rămânând în acest timp dacilor liberi (supuși raidurilor triburilor migratoare). Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, Moldova a fost deseori prădată sau invadată temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: Goții (germanici), Hunii (mongolici), Bulgarii asiatici turcofoni (inițial, apoi slavofoni), Rușii kieveni, Maghiarii (ugro-finici), Pecenegii și Cumanii (turcofoni), și tătarii. Odată aceștia trecuți, asimilați sau așezați (în Europa sau/și Asia), autohtonii moldoveni, vorbitori de limbă română, reușesc să ridice în Evul Mediu Mijlociu între Prut și Nistru mai multe cetăți românești: Onutu, Hotin, Soroca, Orhei, Hansca și Tighina, citate în cronicile cavalerilor Teutonici ca fiind cnezate vasale ale Haliciului și ale Voliniei.

Moldova medievală

În Evul Mediu Dezvoltat, odată cu apariția țărilor române medievale, Basarabia (al cărei nume desemna inițial sudul viitoarei gubernii a Basarabiei, cunoscut și ca Bugeac) și partea dintre Prut și Nistru a Țării Moldovei constituiau jumătatea de răsărit a voevodatului Moldovei. În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman. Abia ulterior în secolul XIX, prin Tratatul de la București din 1812, Basarabia a intrat (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic, aflate atunci în vigoare) sub stăpânire rusească, în componența Imperiului Rus.

Stăpânirea rusească

Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după deslipirea de statul românesc Moldova), sub adminstrația rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne și vite spre portul Odesa și în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de populație ne-rusă din imperiul țarist rus. Este semnificativa proporția covârșitoare a românilor în 1817 în Moldova de Răsărit: 86%. În acest cadru au fost construite căile ferate și zonele urbane noi din Chișinău și Bălți, care au devenit (demografic) orașe preponderent rusești în mijlocul autohtonilor moldoveni de origine română.

Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din 1856, i-au restituit Principatul Moldovei trei județe din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Țării Românești sub domnia unică a românului moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului național român, care cuprindea atunci și sudul Basarabiei.

Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei și a recunoașterii, de jure, a independenței României față de Imperiul Otoman. Lucrul acesta a adâncit resentimentele românești față de politica Rusiei în raport cu integritatea României.

Reîntregirea României

Judeţele şi regiunile istorice ale României Mari după 1926

Articole principale: Unirea Basarabiei cu România și România Mare.

După Revoluția Rusă, Basarabia și-a proclamat independența sub numele de Republica democratică moldovenească în ianuarie 1918, iar la 9 aprilie, s-a unit cu Regatul României.

Pactul germano-rus și Basarabia română

Ulterior, în iunie 1940, în contextul pactului imperialist Germano-Sovietic, România a fost forțată să cedeze Basarabia, dar și Bucovina de Nord și Ținutul Herței (parte din Moldova apuseană) care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc. La 2 august 1940, Uniunea Sovietică a proclamat pe teritoriul Est-Moldovei românești, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar și un teritoriu din Podolia, în stânga Nistrului. Herța, Bucovina de Nord și Bugeacul au fost încorporate în RSS Ucraineană, unde s-au petrecut nenumărate ucideri in masă asupra românilor/moldovenilor.

Al Doilea Război Mondial

Armata română trece Prutul, 21 iunie 1941

În iunie 1941 România, aliată cu Germania, după începutul războiului împotriva URSS, a eliberat teritoriile cedate un an mai devreme, dar a ocupat (alături de germani) și Podolia ucraineană între Nistru și Bug, devenită zonă militară de ocupație germano-română. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944, ele ocupă Basarabia de sud. Uniunea Sovietică în mod abuziv transferă Buceagul și nordul Basarabiei Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene.

Destrămarea Uniunii Sovietice și Basarabia

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a URSS-ului (Uniunii Sovietice) în state naționale, Republica Moldova și-a declarat independența, devenind un stat-membru al ONU.

Proclamarea independenței

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului

Imediat după proclamarea independenței, au apărut concomitent o mișcare a româno-moldovenilor majoritari, care sprijinea reunificarea Republicii Moldova cu România și mișcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărțirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă (forțele secesioniste) au proclamat unilateral independența teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-și stabilească suveranitatea prin forța armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de ruși, prin armata < 14-a a Rusiei. În martie 1994, un referendum a prezentat ca rezultat, că marea majoritate a votanților preferă independența, deși este considerat că ar fi fost falsificat de către pro-ruși, în defavoarea unei reuniri a Republicii Moldova cu România.

În urma alegerilor parlamentare din data de 5 Aprilie 2009, Partidul Comunist din R.Moldova (pro-sovietic) a câștigat 50% din voturi, urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13% și Partidul Liberal Democrat cu 12%.

La 7 aprilie 2009 zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat în Chișinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele pașnice au trecut la violență datorită provocatorilor, infiltrați în mulțime. Au fost atacate și ocupate clǎdirile Parlamentului și Președenției. Actele violente au fost condamnate de cǎtre OSCE.. Conform Realitatea TV, Ministerul de Interne moldovean a anunțat cǎ peste 100 de polițiști au fost răniți în confruntări, iar pe 8 aprilie au fost arestate 193 de persoane. S-au înregistrat 3 victime iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliției.

Vezi și: Protestele de la Chișinău din 2009.

Partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcția de președinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului și organizarea de alegeri anticipate pe 29 Iulie 2009, la care Partidul Comuniștilor se plasează din nou pe primul loc, dar nu obține majoritatea, partidele de opoziție (PL, PLDM, AMN și PDM) putând forma noul guvern. Opoziția a format noul guvern de dreapta și a încercat să aleagă președintele, unicul candidat la funcția de președinte fiind Marian Lupu, actualul președinte al PDM, PCRM nu a înaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de a alege președintele și ambele au fost boicotate de către PCRM.

Politică

Articol principal: politica Republicii Moldova.

Parlamentul Republicii Moldova unicameral are 101 de locuri (majoritatea simplă, conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar membrii săi sunt aleși prin vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului). Președintele propune prim-ministrul (șeful guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet guvernamental, ambele cu acordul Parlamentului.

După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deține Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este reprezentată de patru formațiuni politice - Alianța "Moldova Noastră" - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creștin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum și de 14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai Partidului Democrației Sociale și 2 deputați membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005).

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova - 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție că a fraudat masiv alegerile, urmat de Partidul Liberal - 15 locuri, Partidul Liberal Democrat - 15 locuri și Alianța Moldova Noastră - 11 locuri.

La scrutinul din 5 aprilie 2009 s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară de când Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin național de la venirea la putere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile parlamentare din 2005 PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a ajuns la o înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul Democrat din Moldova (PDM), Partidul Social-Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au acordat susținerea necesară pentru realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4 aprilie 2005.

Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul “Moldova Democrată” (BMD), aflat în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile din 2005. Această formațiune s-a dezintegrat însă în decurs de câteva săptămâni de la alegeri, după ce PDM și PSL s-au despărțit de Bloc, lăsând doar Alianța “Moldova Noastră” (AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova "Patria-Rodina" (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică “Ravnopravie”.

Vezi și: lista formațiunilor politice din Republica Moldova, controversa identitară în Republica Moldova și mișcarea pentru reunificarea României cu Moldova.

Împărțire administrativă

Articol principal: împărțirea administrativă a Republicii Moldova.

Raioanele Republicii Moldova, de drept

Administrația de fapt a Republicii Moldova, cu auto-proclamata RMN inclusiv (limitele raionale de-a lungul Nistrului sînt pe alocuri contestate)

Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane, 3 municipalități (Chișinău, Bălți și Comrat) și două regiuni cu statut special - Găgăuzia și Transnistria (cu statut în dispută). La sfârșitul anului 2006 prin legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova au fost înființate 5 regiuni de dezvoltare fără personalitate juridică care vor avea scopul de a asigura o dezvoltare durabilă și de a stimula atragerea de fonduri și investiții.[1][2]

Regiunea de dezvoltare Nord

Municipiul Bălți Raioanele: Briceni Dondușeni Drochia Edineț Fălești Florești Glodeni Ocnița Rîșcani Sîngerei Soroca

Regiunea de dezvoltare Centru

Municipiul Chișinău Raioanele: Anenii Noi Călărași Criuleni Dubăsari (parțial) Hîncești Ialoveni Nisporeni Orhei Rezina Strășeni Șoldănești Telenești Ungheni

Regiunea de dezvoltare Sud

Raioanele: Basarabeasca Cahul Cantemir Căușeni Cimișlia Leova Ștefan Vodă Taraclia

Regiunea de dezvoltare Găgăuzia

Municipiul Comrat Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

Regiunea de dezvoltare Transnistria

Municipiul Bender Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului

Transnistria este de iure (de drept) o parte a Moldovei deși, în realitate, regiunea nu este controlată de guvernul acesteia. Pe teritoriul Moldovei situat de la est de râul Nistru (cu o populație formată din moldoveni (32%), ucraineni (29%) și ruși (30%), așa numita Republica Moldovenească Nistreană și-a autoproclamat independența în 1990, care nu i-a fost recunoscută de nici-un stat. Orașul Tiraspol este capitala de fapt a Transnistriei, care cuprinde 5 raioane (Camenca, Rîbnița, o parte din Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia) și două municipalități (Tiraspol și Tighina).

Distribuția populației în profil teritorial relevă faptul că 21% din locuitorii Republicii Moldova (fiecare al cincilea) trăiesc în mun. Chișinău, 4,6% în U.T.A. Găgăuzia, 3,8% în mun. Bălți. Raioanele cu o populație de peste 100 mii locuitori sunt : Cahul, Hîncești, Orhei, Ungheni. Cel mai mic număr de locuitori îl au raioanele Basarabeasca (29 mii), Dubăsari (34 mii), Șoldănești (42 mii) și Taraclia (43 mii).

Geografie

Articol principal: geografia Republicii Moldova.

Harta Moldovei

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord, est și sud. Lungimea totală a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România și 939 km cu Ucraina Se răspândește între 45º28' și 18º28' N de longitudine geografică (aproximativ 350 km) și între 26º40' și 30º6' E de latitudine geografică (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843 km², din care 472 km² sunt ape — mai ales fluviile Dunăre și Nistru, râurile Prut și Răut și lacurile Beleu, Bic și Dracele. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire la mare, portul pe Dunărea în Giurgiulești asigură servirea transportului maritim.

Deși partea nordică este deluroasă, cele mai înalte culmi nu depășesc 430 m (cel mai înalt punct fiind Dealul Bălănești). Partea centrală și nordică a țării se află pe Podișul Codru, iar cea sudică — pe Câmpia Bugeacului. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele destinate culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând terenuri neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Solurile sunt în general de calitate medie, se pot găsi atât cernoziomuri cât și podzoluri.

Cernoziomurile se caracterizează prin culoare închisă și o grosime mare a stratului de humus, avînd o structură bine pronunțată. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt răspîndite mai multe subtipuri de cernoziom : cernoziomuri tipice moderat humificate și cele levigate, care sunt unele din cele mai fertile cernoziomuri, ce conțin 5-7% de humus; cernoziomuri tipice slab humificate și cele carbonatice, care conțin 3-4% de humus.

Se pot găsi 2.300 de specii de plante sălbatice, spre exemplu stejar, fag, jugastru și tei. Sunt 68 de specii de mamiferi (spre exemplu vulpe, căprior, cerb, mistreț), 270 de specii de păsări și 10 mii de specii de animale nevertebrate.

Principalele orașe ale țării sunt capitala — Chișinău, Bălți în nord, Tiraspol și Tighina în est, Cahul și Comrat la sud.

Climă

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, la aproximativ jumătate din distanță între Ecuator și Polul Nord. Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de cele mai multe ori este din partea Atlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie a aerului din nord spre sud variază între 7,5 °C și 10 °C, iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitațiile variază între 370-560 mm/an și aproape 10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe iarnă.

Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar până la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și temperatura medie a aerului este în creștere. În mai temperatura se stabilește în jurul gradației 15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, dar uneori poate atinge cota de 35 °C — 40 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte și abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele ninsori și înghețuri.

Moldova este frecvent afectată de fenomenul de secetă și suferă din cauza resurselor limitate de apă.

Hidrografia

Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 rîuri și pîraie, inclusiv 7, cu lungimea de peste 100 km, 247 - de peste 10 km, 57 lacuri, cu suprafața oglinzii apei de 62,2 km2, și circa 3000 iazuri și rezervoare de acumulare, cu un volum de 1,8 km3 și suprafața oglinzii apei de 333 km2. Cele mai mari rîuri care curg pe teritoriul țării sînt Nistru și Prut, cu un volum anual de scurgere de 13,6 km3 .

Economie

Articol principal: economia Republicii Moldova.

Deși se bucură de o climă favorabilă și de un pământ fertil, Republica Moldova este astăzi cel mai sărac stat european, cu un PIB anual pe cap de locuitor de numai 2937$. După 1990, Moldova a intrat într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anul 2000. Ponderea cea mai importantă în economie o deține sectorul agricol. Principalele produse moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul. Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia.

Construcția Terminalului petrolier de la Giurgiulești, care urmează să mărească accesul Moldovei la piața internațională de petrol și să micșoreze dependența sa energetică cronică față de Rusia, a fost finalizată la sfârșitul anului 2006.

Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat dobânzile. Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2.1% în 2000, 6.1% în 2001, 6.7% în 2002, 6.2% în 2003, 7.3% în 2004, 7.9% în 2005, 3.1% în 2006, 7.3% în 2007 și 7.5% (est.) în 2008.

Pe de altă parte o mare parte a populației a fost nevoită să plece peste hotare în căutare de noi surse financiare. În prezent, mai mult de jumătate de milion din populația aptă de muncă lucrează în străinătate. Banii transferați în țară de aceasta parte a populației constituie cea mai importantă sursă a PIB-ului (cca. 1.7 miliarde dolari legal).

În aprilie 2007, în scopul eliminării activităților ilegale, s-a aprobat amnistierea fiscală completă pentru activitățile economice efectuate înainte de 1 ianuarie 2007, legalizarea capitalului ilegal contra 5% din sumă și anularea impozitului pe venit.

Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei, rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotarele republicii. Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care lucrează în străinătate.

Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France Telecom (Orange), Fintur Holdings/Turkcell, Lafarge, Société Générale, Veneto Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, Lukoil, GazProm, RAO EES, Petrom, Rompetrol, BCR, Banca Transilvania, Alpha Bank România, Südzuker, Praktiker, Metro AG, Raiffeisen Bank, etc.

Salariul mediu în Republica Moldova a înregistrat o creștere pozitivă constantă dupa anul 1999, fiind de 180 Euro în anul 2010 si 219 Euro in iunie 2011.

=== Comunicații electronice ===Sex,sex,sex

Articol principal: Comunicații electonice în Republica Moldova.

Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul comunicațiilor electronice și al tehnologiei informației este Agenția națională pentru reglementare în comunicații electronice și tehnologia informației (ANRCETI).

În Moldova activează patru furnizori autorizați de telefonie mobilă : trei în standartul GSM — Orange, Moldcell, Eventis Mobile și unu în standartul CDMA - Unité. Încă un furnizor neautorizat activează pe teritoriul Transnistriei — Interdnestrcom. Rata de penetrare a telefoniei mobile în a.2009 a fost înregistrată de 78,1 % sau 2 785 000 de abonați (fără Transnistria).

În piața de telefonie fixă activează — Moldtelecom, Arax, StarNet, Calea Ferată din Moldova, Sicres și alții, unde rata pieței, în funcția de numărul de abonați a companiei Moldtelecom este de 98 %.

Cei mai mari provaideri de Internet — Moldtelecom (71,5%), StarNet (15,5%), SunCommunication (4,4%) - unde % arată ponderea operatorilor pe piața serviciilor în bandă largă în funcție de numărul de abonați.

În 2009 ponderea valorii adăugate brute a sectorului TIC în PIB-ul țării este de 9,37 %.

La momentul actual piata serviciilor IT sau prin sisteme IT a cunoscut si ea o ascensiune deosebita. Comertul electronic (vinzarea, procurarea, arendarea produselor/serviciilor prin intermediul Internetului) se dezvolta cu pasi rapizi in ultimii 3 ani. La aceasta a contribuit si implementarea proiectelor de "Strategia nationala de edificare a societatii informationale din Republica Moldova", care implica dezvoltarea pe mai multe domenii. Azi Republica Moldova se poate bucura de rezultate pozitive, un exemplu demn de mentiune este economia in care sistemele IT sunt utilizate pe larg deja. Oamenii pot procura sau lua in arenda produse/servicii, economisind timp si bani (ex. totus.md, 2rent.md, rentit.md

Demografie

Articol principal: populația Republicii Moldova.

Scăderea populației în R. Moldova are un ritm mediu anual de 0,5%. În perioada dintre cele două recensăminte, dintre 1989 și 2004 , populația R. Moldova a scăzut cu 350 mii persoane, inclusiv persoane declarate ca fiind plecate în străinătate mai mult de 1 an. Astfel, ritmul mediu anual de scădere a populației este de 0,5%. La 1 ianuarie 2007, numărul populației stabile a RM era de 3,95 milioane persoane.

Populația de sex feminin continuă să fie predominantă (51,9% din total populație în 2004 și 52,3% în 1989). Numărul femeilor înregistrate la ultimul recensământ a fost de 1755643 persoane, depășind cu 128 mii numărul bărbaților. Astfel, la 1000 de persoane de sex feminin reveneau 927 de persoane de sex masculin, față de 912 în 1989.

În pofida faptului că scăderea numărului populației feminine în această perioadă a fost mai mare decât cea a populației masculine, decalajul numeric între sexe s-a păstrat. Femeile sunt mai numeroase după vârsta de 30 de ani.

În numărul total al populației țării, ponderea persoanelor sub vârsta de 15 ani a constituit 21%, micșorându-se cu 8,6 puncte procentuale față de 1989.

Populația în vârstă aptă de muncă (bărbați 16 - 61 ani, femei 16 - 56 ani) a înregistrat o pondere de 63,9 % din total populație pe țară, majorându-se cu 8,8 puncte procentuale față de 1989. Această majorare a fost cauzată de completarea acestei categorii de populație cu persoane născute în anii optzeci, caracterizați printr-un înalt nivel de natalitate și de majorarea vârstei de pensie cu câte doi ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

În Republica Moldova se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, în primul rând, prin reducerea numărului persoanelor tinere cu vârsta sub 15 ani și, concomitent, prin creșterea numărului populației vârstnice (de 60 de ani și peste). În 1989 aceste categorii de populație constituiau respectiv 29,6% și 12,6% din total populație, iar în 2004 - 21,0% și 14,3%. La recensământul din 2004 au fost înregistrate 97 persoane în vârstă de peste 100 de ani, 85 din acestea fiind femei, iar 79 persoane locuiau la țară.

Populației în profil administrativ-teritorial

Date statistice referitor la componența Registrului de stat al populației în profil administrativ-teritorial (starea la 1 februarie 2011):

Date statistice referitor la componența Registrului de stat al populației în profil administrativ-teritorial starea la 1 februarie 2011

Municipiul Chișinău 725 106 Raionul Drochia 88 121 Tiraspol, 148,9 Raionul Căușeni 101 104 Municipiul Bălți 130 684 Slobozia, 20,0 Bender, 93,75 Vulcănești 16,9 Rîbnița, 50,1 Raionul Hîncești 126 083 Raionul Cahul 121 811 Raionul Florești 92 306 Raionul Ungheni 117 223 Raionul Călărași 79 648 Raionul Soroca 99 555 Raionul Edineț 81 202 Raionul Orhei 121 466 Raionul Ialoveni 100 495 Comrat 25,0 Raionul Fălești 91 898 Ceadîr-Lunga 22,7 Raionul Sîngerei 88 381 Raionul Dubăsari 35 138 Raionul Taraclia 43 767 Raionul Strășeni 96 136

sursa:registru.md (tabelul nefinisat)

Naționalități

MOLDOVA HARTA ETNICA 1970

• 
  Harta etnică a Republicii Moldova la nivel de comune
• 
  Ponderea românilor în Republica Moldova la nivel de comune
• 
  Ponderea ucrainenilor în Republica Moldova la nivel de comune
• 
  Ponderea rușilor în Republica Moldova la nivel de comune
• 
  Ponderea găgăuzilor în Republica Moldova la nivel de comune
• 
  Ponderea bulgarilor în Republica Moldova la nivel de comune

Harta etnică a Republicii Moldova - 2004 Conform datelor oficiale ale recensământului din 2004 din Republica Moldova și autoproclamata RMN

Harta etnică a Republicii Moldova (rec. 1989)

Conform Constituției republicii Moldova, numele de Moldoveni nu se aplică tuturor cetățenilor statului, ci numai vorbitorilor limbii daco-române, numită în această țară limba moldovenească (sunt exceptați acei dintre vorbitori, care s-au declarat Români, și sunt numărați separat).

Conform recensămintelor care au avut loc în 2004, separat în teritoriul controlat de guvernul moldovean și în Transnistria, situația este:

#	Naționalitate	R. Moldova	% Mold	Transnistria	% Tran	Total	%
1.	Românofoni declarați Moldoveni	2.564.849	76,2%	177.156	31,9%	2.742.005	69,5%
2.	Ucraineni	282.406	8,3%	159.940	28,8%	442.346	11,2%
3.	Ruși	201.218	5,9%	168.270	30,3%	369.488	9,4%
4.	Găgăuzi	147.500	4,4%	11.107	2,0%	158.607	4,0%
5.	Românofoni declarați Români	73.276	2,2%	1000	0,5	74.276	2,0% (?)
6.	Bulgari	65.662	1,9%	11.107	2,0%	76.769	1,9%
7.	Alții	48.421	1,4%	27.767	5,0%	76.188	1,9%
8.	Total românofoni	2.638.125	78,4%	178.156	32,4%	2.816.281	71,5% (?)
9.	TOTAL	3.383.332	100%	555.347	100%	3.938.679	100%

Ponderea populației de naționalitate găgăuză s-a majorat în această perioadă cu 0,3% iar a populației de origine românească cu 2,1%, plasându-se respectiv pe al patrulea și al cincilea loc în total populație.

Notă: Autoritățile din Transnistria au publicat doar procentajele grupurilor etnice, numărul corespunzător de persoane a fost calculat pe baza acestor procentaje. Numărul sau procentajul persoanelor din Transnistria care s-ar fi declarat drept "români" n-a fost publicat, fiind inclus inclus în categoria "alții".

Despre recensământul din 2004

Potrivit unui articol al portalului „Moldova Azi“ din 18 mai 2005 , un grup de experți internaționali în recensăminte a declarat că "în general, recensământul moldovean a fost organizat de o manieră profesionistă", dar au remarcat faptul că "au fost câteva subiecte mai problematice". Printre subiectele probelmatice:

1. Recensământul a inclus o parte din moldovenii care locuiau de mai mult de un an peste hotare la momentul organizării recenzării.
2. Subiectele din chestionare ce țin de naționalitate și limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de "moldovean" sau "român" dat fiind că acestea se excludeau reciproc (declararea ca "român" având consecința de a fi exclus dintre moldoveni, și vice-versa) și de aceea a conclus că o atenție deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date.

Grupul recomandă cu insistență Biroului Național de Statistică să desfășoare un studiu de evaluare a rezultatelor recensământului (în special cele referitoare la grupurile etnice) oferindu-și asistența sa în această măsură și a indicat că intenționează să aprofundeze problema el însuși.

Compoziție lingvistică

Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 60% din cei 3 383 332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au afirmat că au limba română ca limba maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei, date diferite de cele izvorâte din declararea ca "moldovean" sau "român" în chestionarele ținând de naționalitate, și care presupun că 14,3% din locuitorii Republicii ar fi "moldoveni" de limbă română. Potrivit datelor culese la recensământul din 2004, în pofida cazurilor înregistrate de către observatorii străini privind descurajarea subiecților de a se declara „români” și nu „moldoveni”, numărul celor care au declarat limba română ca limbă vorbită de obicei în mediul urban a crescut relativ, intrând într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba moldovenească ca limbă vorbită de obicei.

Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară, pentru care nu există mai multe denumiri oficiale ca în cazul limbii române. Însă limba rusă fiind de facto limba de comunicare interetnică, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă.

Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni (români), ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu recensământul din 1989, folosirea zilnică al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza emigrației multor ruși din republică, precum și din cauza diminuării politicii de rusificare, în administrație fiind mult mai mulți români (moldoveni).

Arcul de Triumf din Chişinău

Religii

După un studiu din 2000

• creștini 93,3%, din care:
  • Ortodocși aparținând de Mitropolia Moldovei (subordonată Patriarhiei Moscovei) 60%
  • Ortodocși aparținând de Mitropolia Basarabiei (subordonată Patriarhiei Române) 23%
  • Ortodocși aparținând direct de Biserica Ortodoxă Rusă 6,6%
  • Ortodocși aparținând de Biserica Ortodoxă Ucraineană 2%
  • Alți creștini aparținând de bisericile baptistă și alte culte neo-protestante 1,7%
• Evrei 1,5%
• Alte religii 0,5%
• Fără religie (agnostici și atei declarați) 4,7 %

Mihai Eminescu, născut la Botoșani, este poet național atât al României cât și al Republicii Moldova

Cetățenie

În anul 2008 au fost aprobate 5.585 de cereri de acordare și redobândire a cetățeniei române, iar în 2009 au fost aprobate 15.898 cereri. În anul 2009, un număr de 2.600 de persoane din Republica Moldova au primit cetățenia bulgară.

Transportul

Principalul mijloc de transport în Republica Moldova sunt căile ferate (1 138 km) și un sistem de șosele (12 730 km global, inclusiv 10 937 km de drumuri pavate). Singura poartă de intrare aeriană internațională din Republica Moldova este Aeroportul Internațional Chișinău. Terminalul de la Giurgiulești de pe Dunăre este compatibil cu navele maritime mici. Traficul navelor de pe Prut și Nistru reprezintă o pondere modestă în sistemul de transport al țării.

Cultură

Articol principal: cultura Republicii Moldova.

• Listă de moldoveni
• Muzică moldovenească
• Religia în Republica Moldova

Tradiții

Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni (români), dar și de diverse minorități precum ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi etc. Aici s-au păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din estul Europei.

Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.

Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Vă invită Maria Biesu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc.

Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri.

Se zice că orice oaspete în Moldova este și prieten.

Există extrem de multe similarități între sărbătorile din Moldova și cele din România, fiind considerate identice.

Sărbători oficiale

• 1 ianuarie – Anul Nou;
• 7 și 8 ianuarie – Nașterea lui Iisus Hristos (Crăciunul);
• 8 martie – Ziua internațională a femeii;
• prima și a doua zi de Paște conform calendarului bisericesc;
• ziua de luni la o săptămână după Paște (Paștele Blajinilor);
• 1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor muncii;
• 9 mai – Ziua Victoriei și a comemorării eroilor căzuți pentru independența Patriei;
• 27 august – Ziua Independenței rep. Moldova;
• 31 august – sărbătoarea „Limba noastră”;
• ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de primăria municipiului, orașului, comunei, satului.

• In 2009 ziua de 25 decembrie a fost zi de odihna,dar în 2010 această zi nu a mai fost liberă, in 2011 se preconizeaza revizuirea Constitutiei RM.

Turism

Fișier:CARICMOLD.JPG

Hartă umoristică a Republicii Moldova

Expoziţie în Londra

Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniți din Rusia, Ucraina și România. Totodată, numărul moldovenilor plecați peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat față de anul 1997, depășind cifra de 67 000. Dintre aceștia, cei mai mulți au vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.

Pe 1 iunie 2006, în cadrul unei conferințe internaționale, Organizația de Promovare a Exportului din Moldova (OPEM) a anunțat finalizarea proiectului de creare a brandului Republicii Moldova, care va fi prezentat peste hotare cu sloganul „Discover us”. Brandul Republicii Moldova va fi prezentat în șapte state: România, Italia, Germania, Regatul Unit, Elveția, Franța și Polonia.

Bibliografie

• Dicționar de istorie a României. Meronia, 2007. pag. 42, 226.
• Gothold Rhode. Istoria Poloniei. Wiss: Buchgesell, Darmstadt, 1966. pag. 117–119, 195-196.
• Eb. Beckherrn. Uniunea Sovietică. Un butoi cu praf de pușcă/Conflictul naționalităților. Editura Knaur, 1990. pag. 241–258.
• Matei Cazacu, Nicolas Trifon. La République de Moldavie : un Etat en quête de nation. Paris : Non Lieu, 2010.

Legături externe

• ro Situl oficial al parlamentului
• ro Alegeri în Moldova
• ro Deputați europeni în Moldova cu ocazia alegerilor parlamentare. Site-ul oficial al Parlamentului European
• ro MIHAI CIUBOTARU:CE ESTE DE FAPT R. MOLDOVA ?
• ro Ghid turistic al Moldovei
• en Date despre Moldova pe CIA World Factbook
• en Moldova, diviziuni administrative
• en Moldova, orașe
• en Moldova, hărți

Vezi și

• Istoria României
• Listă de orașe din Republica Moldova
• Mass media în Republica Moldova
• Comunicații în Republica Moldova
• Transportul în Republica Moldova
• Armata Republicii Moldova
• Republica Moldova după independență
• Relațiile româno-moldovene
• Relațiile externe ale Republicii Moldova
• Rusificarea românilor
• Securitatea internă a Republicii Moldova
• Criminalitatea în Republica Moldova
• Personalități din Basarabia