Svalbard
Svalbard | |||
Svalbard | |||
| |||
Geografie | |||
---|---|---|---|
Suprafață | |||
- totală | 61,022 km² | ||
Cel mai înalt punct | Newtontoppen[*] (1.713 m) | ||
Fus orar | OEC (UTC+1) | ||
Ora de vară | OVEC (UTC+2) | ||
Populație | |||
Populație | |||
- Recensământ 1 iulie 2011 | 2,394 | ||
Limbi oficiale | Limba norvegiană | ||
Guvernare | |||
Sistem politic | Regiune a Norvegiei | ||
Guvernator | Odd Olsen Ingerø | ||
Capitala | Longyearbyen | ||
Economie | |||
PIB (PPC) | |||
PIB (nominal) | |||
Monedă | Coroană norvegiană (NOK ) | ||
Coduri și identificatori | |||
Prefix telefonic | 47 | ||
Domeniu Internet | .no (există și .sj, dar nu este folosit[2]) | ||
Modifică date / text |
Svalbard este un teritoriu insular în Oceanul Arctic, format din Insula Spitzbergen, insula Kvitøya și Insula Urșilor (Bjørnøya). Svalbard este situat la 600 de km de coastele Norvegiei și este administrat de Norvegia.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Este posibil ca Svalbard să fi fost descoperit de vikingi și/sau ruși încă din secolul XII. Tradiția scandinavă atestă existența unui teritoriu numit Svalbarði - tradus "periferie rece" (acest tărâm ar fi putut totuși fi la fel de bine Jan Mayen sau coasta estică a Groenlandei). Olandezul Willem Barents a fost primul care a descoperit indisputabil Svalbardul în 1596. În secolele XVII și XVIII insulele au servit drept locație internațională pentru vânătoarea de balene, iar cu această ocazie Balena de Groenlanda a fost exterminată din regiune.
Politică
[modificare | modificare sursă]În urma Tratatului Svalbardului din 1920, Norvegia a obținut control total asupra arhipelagului. Acesta, spre deosebire de Zona Antarctică Norvegiană, este parte a Regatului Norvegiei și nu un teritoriu dependent. Tratatul a intrat în vigoare în 1925 ca urmare a Actului Svalbard. Toate cele patruzeci de țări semnatare ale tratatului au dreptul de a desfășura activități comerciale în arhipelag, acestea fiind supuse legislației norvegiene. Tratatul limitează dreptul Norvegiei de a colecta impozite în favoarea finanțării serviciilor.
Geografie
[modificare | modificare sursă]În Svalbard există relief de platou, dominat de culmi muntoase.
Așezări
[modificare | modificare sursă]- Barentsburg (Баренцбург) (localitate rusă, 500 locuitori)
- Bjørnøya (Stație meteorologică norvegiană, 9 locuitori)
- Grumantbyen (Грумант) (localitate rusă, abandonată în 1961, reluarea activității miniere a fost anunțată în 2003)
- Hopen (Stație meteorologică norvegiană, 4 locuitori)
- Hornsund (Stație de cercetare poloneză, 8 locuitori)
- Isfjord radio
- Longyearbyen (2075 locuitori)
- Ny-Ålesund (40 locuitori)
- Pyramiden (Пирамида) (localitate rusă, abandonată în 2000)
- Smeerenburg (localitate olandeză în nord-vestul insulei Amsterdam, abandonată în 1660)
- Sveagruva (populație: 210)
Clima
[modificare | modificare sursă]Clima insulelor Svalbard este de tip subpolară în sud și polară în nord, cu ierni lungi și foarte aspre, care pot dura până la 9 sau 10 luni pe an, iarba, florile și puținii copaci înverzind în scurtul sezon de vară în care temperaturile , chiar și așa , abia ating 5-7 grade Celsius.
Date climatice pentru Longyearbyen | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Luna | Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sep | Oct | Nov | Dec | Anual |
Maxima medie °C (°F) | −13 (8,6) |
−13 (8,6) |
−13 (8,6) |
−9 (15,8) |
−3 (26,6) |
3.0 (37,4) |
7.0 (44,6) |
6.0 (42,8) |
1.0 (33,8) |
−4 (24,8) |
−8 (17,6) |
−11 (12,2) |
−4,75 (23,45) |
Minima medie °C (°F) | −20 (−4.0) |
−21 (−5.8) |
−20 (−4.0) |
−16 (3,2) |
−7 (19,4) |
−1 (30,2) |
3.0 (37,4) |
2.0 (35,6) |
−3 (26,6) |
−9 (15,8) |
−14 (6,8) |
−18 (−0.4) |
−10,33 (13,4) |
Precipitații mm (inches) | 22.0 (0.866) |
28.0 (1.102) |
29.0 (1.142) |
16.0 (0.63) |
13.0 (0.512) |
18.0 (0.709) |
24.0 (0.945) |
30.0 (1.181) |
25.0 (0.984) |
19.0 (0.748) |
22.0 (0.866) |
25.0 (0.984) |
271 (10,67) |
Sursă: Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)[3] |
Economia
[modificare | modificare sursă]Economia Svalbardului este bazată pe exploatări de minereu de fier, cupru, zinc, azbest și cărbune. Pescuitul și vânătoarea au de asemenea o contribuție importantă.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Prins Karls Forrland este a şasea insulă ca mărime
-
Stânca Stappen de pe Bjørnøya
-
Strada principală din Longyearbyen
-
Pe insulele Svalbard sunt circa 3000 de urşi polari
-
Ny-Ålesund vara
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Population in the settlements. Svalbard” (în engleză). Statistics Norway. . Accesat în .
- ^ „The .bv and .sj top level domains” (în engleză). Norid. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)”. NordicVisitor. Arhivat din original la . Accesat în mai 2011.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Arlov, Thor B. (). Svalbards historie (în norvegiană). Oslo: Aschehoug. ISBN 82-03-22171-8.
- Arlov, Thor B. and Arne O. Holm (). Fra company town til folkestyre (în norvegiană). Longyearbyen: Svalbard Samfunnsdrift. ISBN 82-996168-0-8.
- Fløgstad, Kjartan (). Pyramiden: portrett av ein forlaten utopi (în norvegiană). Oslo: Spartacus. ISBN 82-430-0398-9 Verificați valoarea
|isbn=
: checksum (ajutor). - Tjomsland, Audun and Wilsberg, Kjell (). Braathens SAFE 50 år: Mot alle odds (în norvegiană). Oslo. ISBN 82-990400-1-9.
- Torkildsen, Torbjørn et. al. (). Svalbard: vårt nordligste Norge (în norvegiană). Oslo: Forlaget Det Beste. ISBN 82-7010-167-2.
- Umbreit, Andreas (). Guide to Spitsbergen (în engleză). Bucks: Bradt. ISBN 1-84162-092-0.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Svalbard la Wikimedia Commons
- Sysselmannen.no Arhivat în , la Wayback Machine. – pagina oficială a guvernatorului din Svalbard
- Svalbard Tourism Arhivat în , la Wayback Machine. – situl web al consiliului turistic
- TopoSvalbard – hartă interactivă a arhipelagului Svalbard
|
|