Dreptul de decizie cu privire la bunăstarea copilului
Dreptul de decizie cu privire la bunăstarea copilului aparține părinților. Aceasta este o componentă a autorității parentale. Acest drept se poate restricționa în condițiile în care un părinte este decăzut din drepturile părintești sau, în cazul țărilor în care este în vigoare custodia unică, prin decizia de încredințare a minorilor. Astfel, în cazul custodiei unice instanța decide care dintre părinți va păstra dreptul de decizie cu privire la bunăstarea copilului (cine va deveni părinte custodian) și care părinte va pierde acest drept (cine va deveni părinte necustodian). Legislația europeană cu privire la exercitarea autorității părintești face distincția între deciziile zilnice, curente, și deciziile majore care afectează bunăstarea copilului.[1]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Broșura de popularizare cu privire la custodia comună, locuința și programul de legături personale Arhivat în , la Wayback Machine. editată de ARPCC
Vezi și[modificare | modificare sursă]
|
|
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ A se vedea în acest sens Principiile Dreptului European cu Privire la Autoritatea Părintească a căror traducere poate fi consultată aici