Octav Onicescu

Octav Onicescu
Academician Octav Onicescu
Date personale
Născut	20 august 1892(1892-08-20) Botoșani, România
Decedat	19 august 1983 (90 de ani) București, Republica Socialistă România
Cetățenie	România
Ocupație	cercetător, matematician
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea din București Universitatea Sapienza din Roma Colegiul Național A.T. Laurian Universitatea din Paris
Organizație	Universitatea din București
Premii	Premiul de Stat (1962)
Membru titular al Academiei Române

Octav Onicescu (n. 20 august 1892, Botoșani — d. 19 august 1983) a fost matematician român, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților, i-a dat acesteia o nouă axiomatizare, cu ajutorul noțiunii de "funcție eveniment" sau "funcție sumă". A introdus conceptul de "lanț probabilistic cu legături complexe", cea mai importantă contribuție românească în teoria probabilităților. A fost autor al unei noi varietăți de mecanică: "Mecanica invariantivă Onicescu". A fost membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor. Este, împreună cu Gheorghe Mihoc, creatorul școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică.

Date biografice

Timbru românesc

Octav Onicescu a absolvit Liceul August Treboniu Laurian din Botoșani. În numai doi ani (1911 - 1913) a absolvit Facultatea de Științe și Facultatea de Filozofie din București. A făcut studiile de matematică cu Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și Traian Lalescu și de filozofie cu Constantin Rădulescu-Motru și P. P. Negulescu. A participat în aeronautică la războiul de întregire, din 1916 până în 1918.

Onicescu își susține teza de doctorat în iunie 1920, în Italia, la Universitatea din Roma cu profesorii Tullio Levi-Civita, Guido Castelnuovo și Vito Volterra, în probleme de geometrie diferențială legate de teoria relativității. Teza de doctorat este intitulată „Asupra spațiilor einsteiniene cu grupuri continui de transformare.” Această teză, care a rămas nepublicată, a avut ca punct de plecare două memorii științifice ale matematicienilor Bianchi și Ricci care au studiat varietățile diferențiale cu trei dimensiuni, ce admiteau grupuri de transformări. Octav Onicescu introduce o nouă dimensiune în calcul, în conformitate cu teoria relativității a lui Einstein, unde intervin patru dimensiuni: trei pentru spațiu și una temporală.

Este membru al Seminarului lui Jacques Hadamard (Paris 1920 - 1921), de la Collège de France.. Întors în țară devine doctor docent în 1922, apoi conferențiar și în 1928 profesor la Facultatea de științe din București.În 1931 a fost numit profesor titular la catedrele de Mecanică, Algebră, Teoria Probabilităților. Predă mecanica, grupuri continue de transformări, calcul diferențial absolut, pentru ca apoi să modernizeze învățământul de algebră.
A înființat Școala de statistică, actuariat și calcul din București, în 1930. Împreună cu Gheorghe Țițeica și P. Zervos (Atena) a înființat Uniunea Interbalcanică a matematicienilor (1934 - 1937).

Octav Onicescu este creatorul noțiunii de lanț probabilistic cu legături complexe (care acum poartă numele de lanțuri Onicescu-Mihoc), iar în domeniul mecanicii a dezvoltat o mecanică nouă a sistemelor mediilor continue, Mecanica Invariantivă, care poate fi aplicată atât pentru sisteme microscopice, cât și la cele macroscopice. Din anul 1962, după ieșirea la pensie, este profesor consultant. Din 1937 este membru corespondent al Academiei Române, iar din 1965 membru titular al Academiei Republicii Socialiste România, de asemenea membru al Academiei Lagrange (Italia) și al altor academii străine. Este secretar general, apoi președinte al Societății române de științe, fondator și rector al institutului Center of Mechanical Sciences (C.I.S.M.), Udine, Italia, înființat în 1967. A participat cu lucrări la diferite congrese internaționale de matematică: Bologna (1928), Atena (1934), Praga (1934), Oslo (1936), Geneva (1937). A fost invitat să conferențieze la universitățile din Paris, Bruxelles, Geneva, Roma, Atena. A fost membru activ, apoi membru onorific al Institutului internațional de statistică de la Haga. A publicat peste 1200 de memorii și note științifice în reviste de specialitate românești și străine. A fost autorul a peste 30 de cărți, monografii, tratate, manuale. A fost distins cu Premiul de Stat (1962) pentru grupul de lucrări din domeniul statisticii matematice și calculului probabilităților, împreună cu Gheorghe Mihoc.

Lucrări

• Principiile teoriei probabilității
• Calculul probabilităților
• Mecanica invariantă și cosmologia
• Numere și sisteme aleatoare
• Galileo Galilei, renașterea științifică
• Problema determinismului (în colaborare cu Grigore Moisil, Șerban Țițeica]
• Principii de cunoaștere științifică
• Principes de logique et de philosophie mathématique, 1971
• Strategia jocurilor cu aplicații la programarea liniară
• Învățați ai lumii (eseu istoric), 1975
• Pe drumurile vieții, 1981

Bibliografie

• Ioana Frunte-Lată, Oameni de știință tulceni - Mic dicționar biobibliografic, Tulcea, 2015

• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - Dicționar, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – O
• Istoricul Facultății de Matematică și Informatică București Arhivat în 14 martie 2016, la Wayback Machine.
• Pagina de la ICI dedicată lui Octav Onicescu
• Site-ul Colegiului National "Octav Onicescu", Bucuresti
• Dosarul de securitate al unui fost membru al Rugului Aprins, 29 decembrie 2009, Monica Patriche, Ziarul Lumina