Ficțiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ficţiune)
Ilustraţie din Utopia lui Thomas Morus (1518)

Ficțiune (latină: fictio = născocire) este reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate. [1][2][3][4] Se poate referi, de asemenea, la naratiuni scrise numai în proză (romanul și povestirea) și este adesea folosit ca sinonim pentru roman.[5]

Cu alte cuvinte este ceva posibil, o idee de viitor sau ceva probabil întâmplat în trecut. O excepție de la această definiție este născocirea unei narațiuni literare. Filozoful german Kant definește ficțiunea în opera sa „Critica rațiunii pure” ca o născocire dar în același timp o posibilă acceptare a subiectului.

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

O lucrare de ficțiune implică actul inventiv de a construi o lume imaginară, astfel încât publicul său nu se așteaptă de obicei să fie total credincios în lumea reală în prezentarea doar a personajelor care sunt persoane reale sau descrieri care sunt fapte adevărat.[6] În schimb, contextul ficțiunii, în general înțeles ca neaderarea exactă în lumea reală, este mai deschis la interpretare.[7]

Literatură și film[modificare | modificare sursă]

Termenul de origine engleză fiction este folosit în domeniul cinematografiei și literaturii ca:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://dexonline.ro/definitie/ficțiune
  2. ^ "fiction." Merriam-Webster, Incorporated. 2015.
  3. ^ Sageng, Fossheim, & Larsen (eds.) (2012). The Philosophy of Computer Games. Springer Science & Business Media. pp. 186–87.
  4. ^ William Harmon and C. Hugh Holman A Handbook to Literature (7th edition). New York: Prentice Hall, 1990, p. 212.
  5. ^ M. h. Abrams, A Glossary of Literary Terms (7th edition), Fort Worth: Harcourt Brace, 1999, p. 94.
  6. ^ Farner, Geir (). „Chapter 2: What is Literary Fiction?”. Literary Fiction: The Ways We Read Narrative Literature. Bloomsbury Publishing USA. 
  7. ^ Culler, Jonathan (). Literary Theory: A Very Short Introduction. Oxford University Press. p. 31. Non-fictional discourse is usually embedded in a context that tells you how to take it: an instruction manual, a newspaper report, a letter from a charity. The context of fiction, though, explicitly leaves open the question of what the fiction is really about. Reference to the world is not so much a property of literary [i.e. fictional] works as a function they are given by interpretation.