Zonă contiguă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Zona contiguă este fâșia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanța de 24 mile marine.

În zona contiguă, statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul [1]:

  • de a preveni încălcările legilor și reglementărilor sale vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare pe teritoriul său sau în marea sa teritorială;
  • de a reprima încălcările acestor legi și reglementări comise pe teritoriul său sau în marea sa teritorială.

În zona sa contiguă, România, exercită controlul pentru prevenirea și reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor și reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar și al trecerii frontierei de stat. [2]

Asigurarea respectării regimului juridic al frontierei de stat a României, a drepturilor suverane ale statului român în zona contiguă și în zona economică exclusivă revine Ministerului de Interne prin Poliția de Frontieră Română și altor instituții abilitate prin lege, în conformitate cu prevederile legislației în materie.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării
  2. ^ „Legea privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Ordonanță de urgență nr. 80 din 04/06/1999 pentru modificarea și completarea Legii nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României”. Arhivat din original la . Accesat în .