Zenobia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zenobia
Regina a Palmirei
Denarius-Zenobia-s3290.jpg
Monedă cu efigia Zenobiei
Domnie 267 - 274
Născut c. 240
Decedat 275
Predecesor Septimius Odenatus
Urmași Vaballathus

Zenobia (n. 240 - d. 275) a fost regina a Imperiului de la Palmira ce a condus o revoltă împotriva Imperiului Roman condus de împăratul Aurelian. A doua soție a regelui Septimiu Odenatus, Zenobia a devenit regină a Imperiului de la Palmira după moartea acestuia în 267. Începând cu anul 269, Zenobia și-a extins imperiul, cucerind Egiptul căruia i-a expulzat prefectul roman, Tenagino Probus, care a fost decapitat după ce a condus o încercare de a recuceri teritoriul. A domnit peste Egipt până în 274, când a fost învinsă și luată ca ostatică la Roma de către împăratul Aurelian.

Regina Palmirei[modificare | modificare sursă]

Zenobia s-a căsătorit cu Septimius Odenatus, regele Palmirei, în 258. A avut un fiu vitreg din prima căsătorie al lui Odenatus, Hairan. În jurul anului 266, Zenobia și Odenatus a avut un fiu, de-al doilea copil al lui Odenatus, Lucius Aurelius Septimius Iulius Vaballathus Athenodorus. Vaballathus, fiul ei (din aramaică והב אלת, Wahballat "Cadou de la Zeiță"), a moștenit numele de la bunicul patern al lui Odenatus.

Imperiul de la Palmira

În 267, soțul Zenobiei și fiul vitreg au fost asasinați. Moștenitor, Vaballathus, avea doar un an, astfel încât mama lui și-a succedat soțul l-a conducerea Palmirei. Zenobia și-a conferit ei și fiului ei titlurile onorifice de Augusta și Augustus. Zenobia a cucerit noi teritorii și a mărit suprafața imperiului de la Palmira. Scopul ei declarat era de a proteja Imperiul Roman de Răsărit de Imperiul Sasanid, pentru pacea Romei. Cu toate acestea, eforturile sale au crescut în mod semnificativ puterea tronului ei.

Expansiunea[modificare | modificare sursă]

În 269, Zenobia și armata ei, condusă de generalul palmirez Zabdas, au cucerit Egiptul cu ajutorul aliatului lor egiptean, Timagenes, și armata sa. Prefectul roman al Egiptului, Probus Tenagino, și forțele sale au încercat să-le respingă atacul, dar forțele Zenobiei l-au capturat si decapitat pe Probus. Apoi s-a proclamat regină a Egiptului. După aceste incursiuni inițiale, Zenobia a devenit cunoscut ca un "Regină războinică". În conducerea armatei, ea a afișat priceperea semnificativă: era un călăreț priceput și putea parcurge 3-4 km pe jos alături de soldați.

Zenobia alături de armata sa a întreprins o expediție și a cucerit Anatolia până în Ankara și Calcedon, urmate de teritoriile Siriei, Palestinei și Libanului. Zenobia a ocupat rutele comerciale vitale din aceste teritorii de la romani. Împăratul roman Aurelian a început o campanie militară pentru a reunifica Imperiului Roman și Imperiul de la Palmira între anii 272 - 273. Aurelian și forțele săle au ajuns în Siria. Forțele lui Aurelian și ale Zenobiei s-au luptat în apropriere de Antiohia. După o înfrângere zdrobitoare la Immae, palmirezi s-au retras la Emesa, unde vor suferi o nouă înfrângere.

Zenobia a fost în imposibilitatea de a-și salva trezoreria ei de la Emesa înainte ca Aurelian să ocupe orașul. Zenobia și fiul ei au scăpat de Emesa pe o cămilă, cu ajutor din partea sasanizilor. Dar acești au fost capturați pe râul Eufrat de călăreți lui Aurelian. Imperiul efemer al Zenobiei s-a prăbușit. Trupele palmireze rămase care au refuzat să se predea au fost capturate de către Aurelian și au fost executate la ordinele sale. Printre cei care au fost uciși s-a numărat și consilierul șef al Zenobiei și filozof sofist grec, Cassius Longinus.

Roma[modificare | modificare sursă]

Regina Zenobia ultima privire peste Palmira de Herbert Gustave Schmalz

Zenobia și Vaballathus au fost luați ostatici la Roma de către Aurelian. Vaballathus se presupune că a decedat în drum spre Roma. În 274, Zenobia a apărut în lanțuri de aur în parada triumfală a lui Aurelian la Roma, în prezența senatorului Marcellus Petrus Nutenus. Există mai multe relatări concurente ale propriului destin Zenobiei. Unele versiuni sugerează că ea a murit relativ la scurt timp după sosirea ei la Roma, fie prin boală, refuzând să mănânce sau decapitarea. Altă sursă, însă, se referă faptul că Aurelian, impresionat de frumusetea și demnitatea ei și dintr-o dorință de clemență, a eliberat-o și i-a acordat o vilă elegantă în Tibur (Tivoli modern, Italia). Se presupune că a trăit în lux și a devenit un filozof proeminent, vedetă și matroană romană. Zenobia se spune că s-a căsătorit cu un guvernator roman și senator al cărui nume nu este cunoscut, deși există motive să se creadă că poate să fi fost Marcellus Nutenus Petrus.

Ei au avut mai multe fiice, ale căror nume sunt de asemenea necunoscute, dar care s-au căsătorit cu băieți din familii nobile romane. Se spune că a avut descendenți suplimentari care au supraviețuit în secolele IV și V. O altă posibilă descendentă a Zenobiei este Sfântul Zenobius din Florența, un episcop creștin care a trăit în secolul al V-lea.

Zenobia în artă[modificare | modificare sursă]

Opere[modificare | modificare sursă]

Sculptură[modificare | modificare sursă]

  • Zenobia în lanțuri (1859) de Harriet Hosmer

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • La gran Cenobia (1625) de Pedro Calderón de la Barca
  • Living din lemn (1947) de Louis de Wohl, conț multe detalii despre Zenobia.
  • Regina Estului (1956) de Alexander Baron
  • Cronicile Zenobiei: regina rebelă (2006) de Judith Weingarten
  • Zenobia - Nașterea unei legende (2011) de Russ Wallace

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]