Yuli-Yoel Edelstein
| Yuli Yoel Edelstein יולי-יואל אדלשטיין | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (65 de ani)[3]  Cernăuți, RSS Ucraineană, URSS |
| Părinți | Iuri (Gheorghi) Edelstein[*] |
| Căsătorit cu | Irina Nevzlin[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Republica Sovietică Socialistă Ucraineană Israel |
| Religie | iudaism |
| Ocupație | politician |
| Locul desfășurării activității | Ierusalim |
| Limbi vorbite | limba rusă[3] limba ebraică |
| Deputat în Knesset | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată [1] | |
| Legislatură | 25th Knesset[*] |
| În funcție – [1] | |
| Legislatură | A 24-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | A 23-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 22-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 21-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 20-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 19-s legislatură a Knessetului[*] |
| Președinte al Knessetului | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Reuven Rivlin |
| Succedat de | Beni Gantz |
| Deputat în Knesset | |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 19-s legislatură a Knessetului[*] |
| Ministru pentru relațiile cu Diaspora | |
| În funcție – | |
| Deputat în Knesset | |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 18-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Precedat de | Dan Naveh[*] |
| Legislatură | list of members of the seventeenth Knesset[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 16-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [2] | |
| Legislatură | a 16-a legislatură a Knessetului[*] |
| În funcție – [3] | |
| Legislatură | a 15-a legislatură a Knessetului[*] |
| Ministru pentru integrarea imigranților | |
| În funcție – | |
| Deputat în Knesset | |
| În funcție – [3] | |
| Legislatură | a 14-a legislatură a Knessetului[*] |
| Premii | Urdhri "Gjergj Kastrioti Skënderbeu"[*] |
| Partid politic | Likud (din ) Israel Ba'alia[*] (–) Partidul Național Religios[*] (până în ) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Yuli-Yoel Edelstein (în ebraică יולי-יואל אדלשטיין, n. , Cernăuți, RSS Ucraineană, URSS) este un politician israelian, evreu născut în Bucovina, a fost președintele Knessetului (parlamentul israelian), între martie 2013- mai 2020, în prezent, din 10 ianuarie 2023 - președintele comisiei Knessetului pentru afaceri externe și apărare. Între mai 2020-iunie 2021 a fost ministrul sănătății al Israelului și a fost implicat în confruntarea cu creșterea din nou a epidemiei virusului Covid-19 și în campania de vaccinări.
În tinerețe, în Uniunea Sovietică, a fost „refiuznik”,[4] disident și activist sionist. În Israel, unde a reușit să emigreze în anul 1987, după o perioadă de detenție în U.R.S.S., el este deputat din partea partidului de centru-dreapta Likud, a îndeplinit în trecut funcțiile de ministru al integrării imigranților și de ministru al propagandei și pentru legăturile cu diaspora evreiască.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Yuli-Yoel Edelstein s-a născut cu numele Iulian Edelstein într-o familie de evrei din Cernăuți, în acea vreme în Uniunea Sovietică (în R.S.S Ucraineană, azi Ucraina independentă). Părinții săi, Yuri Edelstein și Anita, născută Rosenzweig, erau conferențiari la un Seminar pedagogic. În copilărie familia a ajuns la Kostroma. Tatăl, fiu al unui tată evreu și al unei mame poloneze creștine, a devenit disident, iar după 1979 s-a convertit la creștinismul ortodox sub numele Gheorghi Edelstein și a devenit preot ortodox. Până astăzi el slujește ca protoiereu în satul Karbanovo din regiunea Kostroma în Rusia.
După terminarea studiilor de liceu la Kostroma, Yuri Edelstein junior a dorit să se înscrie la Școala Înaltă de Limbi, dar nu a fost acceptat din cauza originii evreiești. A început să învețe filologie engleză la Institutul pedagogic din Kostroma, apoi din anul 1978 la facultatea de limbi străine a Institutului pedagogic din Moscova, dar a fost exclus după ce în 1979 s-a înscris pentru plecare în Israel. Cererile sale de emigrare au fost, însă, respinse în anul 1980 de către autoritățile sovietice. În aceste împrejurari, a participat la cursuri clandestine de limba ebraică și de predare a acestei limbi, inclusiv la cele ținute la Moscova de către Lev Ulanovski. Dupa emigrarea lui Ulanovski în Israel în 1979, Edelstein a participat el însuși la organizarea de cursuri ilegale [5] de ebraică între altele, la Moscova, Harkov și Minsk. Fiind considerat rebel și sionist, nu a fost angajat niciunde și s-a întreținut o vreme pozând ca model nud (de la brâu in sus) la un institut de artă cunoscut. În septembrie 1984 a fost arestat de KGB sub acuzația de trafic de droguri, după ce i-a fost strecurată în locuință o cantitate de opiu. În decembrie 1984 a fost condamnat la trei ani de lagăr de muncă silnică, pe care i-a ispășit în Buriatia, în apropierea Lacului Baikal. Rănit fiind în cursul muncilor, cu greu a ajuns sa fie îngrijit, și apoi tratat în spitale din Buriatia, operat la Novosibirsk apoi transferat într-o colonie de muncă silnică la Novosibirsk. După ce în timpul Perestroikăi, a fost eliberat, după 2 ani și 8 luni de detenție, în iulie 1987 i s-a permis să emigreze în Israel.
În Israel, Edelstein s-a stabilit la început în așezarea Alon Shvut din zona Gush Etzion, lângă Ierusalim, ai cărui locuitori au organizat numeroase campanii pentru obținerea eliberarii sale din lagăr și plecării sale din URSS. El a urmat mai multe cursuri de pedagogie și a fost în anii 1988-1996 vicepreședintele organizației Forul Sionist de sub conducerea lui Nathan (Anatoli) Sharanski (Șciaranski), îndeplinind în continuare, funcții de conducere în câteva școli. A condus o vreme secția de noi imigranți a institutelor de studii iudaice și sioniste, create cu sprijinul lui Joint Distribution Comittee.
În alegerile din 1996 a fost ales în Knesset din partea partidului Israel ba'aliyá de sub conducerea lui Sharanski și a fost,apoi, ales și într-a doua cadență, ca unul din numai două mandate ale acestui partid, alături de Natan Sharanski. În cele din urmă amândoi au aderat, cu fracțiunea lor, la partidul Likud. Între 1996-1999 și 2001-2003 Edelstein a fost ministru al integrării imigranților în guvernele Binyamin Netanyahu și Ariel Sharon.
În 2007 a revenit în Knesset ca deputat al partidului Likud, iar în februarie 2009 a fost reales. A devenit în continuare între 2009-2013 ministrul pentru informare și Diaspora, fiind un timp scurt reponsabil și pentru radioteleviziune. La 14 martie 2013 a fost ales președinte al Knessetului în locul lui Reuven Rivlin. În anul 2015 Knessetul l-a reales în unanimitate.
Ca legislator a promovat un amendament la legea protecției animalelor, care obligă la plata cheltuielilor de înteținere și tratament veterinar etc persoanele care au abandonat animale ce se aflau în grija lor, de asemenea un amendament care permite unor persoane care nu se ocupă permanent cu reprezentarea altora, să apere cauza altor persoane în procese pentru mici litigii.
Yuli-Yoel Edelstein, care este evreu practicant al religiei, după tipicul iudaic ortodox, a locuit mulți ani la Neve Daniel, în zona Gush Etzion de lângă Ierusalim și a fost căsătorit cu Tatiana (dinaintea emigrării în Israel) cu care a avut doi copii. Tatiana Edelstein a decedat de cancer la 24 ianuarie 2014. În anul 2015 Edelstein s-a mutat la Herzlia Pituah cu noua sa parteneră de viață, Irina Nevzlin, fiica omului de afaceri Leonid Nevzlin și președinta Muzeului Casa Diasporei din Tel Aviv. Cei doi s-au logodit la începutul anului 2016.
Fratele lui Yuli-Yoel Edelstein, Mihail, trăiește la Moscova, unde este filolog și critic literar.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b , Knesset https://main.knesset.gov.il/mk/Apps/mk/mk-positions/1 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j , Knesset http://main.knesset.gov.il/mk/Pages/MKPositions.aspx?MKID=1 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e חה"כ יולי יואל אדלשטיין (în ebraică), Knesset
- ^ evreu, căruia autoritățile sovietice i-au refuzat dreptul de a emigra în Israel
- ^ În timpul regimului sovietic, vreme de mai multe decenii predarea și învățarea limbii ebraice moderne altfel decât în cadrul Academiei militare și ale altor câteva facultăți universitare, era interzisă și supusă la persecuții
