Yaakov Talmon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Yaakov Talmon, cunoscut în engleză ca Jacob Talmon (în ebraică:יעקב לטמון, numele său la naștere - Jaakov Leib Fleischer, 14 iunie 1916 Rypin, Polonia, atunci în Imperiul Rus - 1980 a fost un istoric israelian, de origine polonă, cercetător al istoriei moderne, mai ales al Revoluției franceze, și care, între altele, a introdus noțiunile de „democrație totalitară” (democtatură) și de „mesianism politic”.

Talmon s-a evidențiat mai ales ca cercetător al istoriei ideilor, a studiat mai ales genealogia totalitarismului, subliniind asemănările dintre iacobinism și stalinism. Dupa el, acest gen de "mesianism politic" se găsește în patrimoniul ideologic al Revoluției franceze. Talmon a folosit expresia democrație totalitară pentru poziția exprimată de Jean-Jacques Rousseau față de democrație, adica "o filosofie în care libertatea este realizată numai în cadrul urmăririi și atingerii unui scop absolut colectiv". Talmon a fost caracterizat uneori ca un "gânditor liberal al Războiului Rece", din cauza atitudinii negative pe care a avut-o față de marxism. Viziunea sa liberală se apropie de gândirea politică a lui Isaiah Berlin, Friedrich August von Hayek și a lui Karl Popper. Considerat de unii colegi de breaslă (Louis Namier) ca prea sentimental, Talmon nu a negat influența asupra sa a evenimentelor cutremurătoare ale secolului al XX-lea în care a trăit. (vezi citatul din „Israel între națiuni”, asupra soartei evreilor în Holocaust [1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Yaakov Talmon s-a născut în anul 1916, în vremea primului război mondial în orășelul polonez Rypin, în regiunea de centru - nord a Poloniei, într-o familie de evrei ortodocși, Fleischer. Tatăl său se numea Abraham Fleischer, iar mama sa Tzipora, născută Lichtenstein. În anul 1933, la 17 ani a emigrat cu familia in Palestina mandatară și s-a stabilit la Tel Aviv. A urmat până în 1939 studii de istorie la Universitatea ebraică din Ierusalim, apoi a plecat la Paris, pentru a studia la Sorbona. In urma ocupării Parisului in anul 1940 de către armata Germaniei naziste, s-a mutat la Londra, unde a absolvit doctoratul in anul 1943 la renumita London School of Economics. În 1949 s-a întors în statul Israel, recent înființat, și a fost cooptat în corpul didactic al Universitatii din Ierusalim. În anul 1960 a devenit profesor de istorie modernă la Universitatea ebraică În 1961 Talmon s-a căsătorit cu dr.Irina Bugajer, originară și ea din Polonia, și de profesie medic, și cuplului i s-au născut două fete.

Cercetarea sa, "Începuturile democrației totalitare" i-a adus în anul 1957 decernarea premiului de stat al Israelului, Premiul Israel. În anul 1967 a fost ales membru in Academia de științe a Israelului. Yaakov Talmon a decedat în anul 1980 la vârsta de 64 ani, în urma unui stop cardiac. La înmormântarea sa a rostit cuvinte de elogiu și unul din adversarii săi în gândire politică, premierul Israelului, Menachem Beghin.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • La 24 februarie 2004 poșta israeliană a emis o marcă poștală în amintirea sa.
  • Universitatea ebraică a instituit Premiul Talmon pentru tineri cercetători israelieni în domeniul istoriei

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • The Origins of Totalitarian Democracy, 1952 (Originile democrației totalitare) Secker and Warburg 1955 London
  • The Nature of Jewish History-Its Universal Significance, 1957 (Natura istoriei evreiești - semnificația universală a ei)
  • Political Messianism - The Romantic Phase,Praeger, NY 1960 (Mesianismul politic - Faza romantică)
  • The Unique and The Universal, 1965 (Unic și universal) Secker and Warburg, London, 1965
  • Romanticism and Revolt, 1967 (Romantism și revoltă)
  • Israel among the Nations, 1968 (Israelul între națiuni) 1970, Macmillan 1970, NY
  • The Age of Violence, 1974 (Era violenței)
  • The Myth of Nation and Vision of Revolution, The Origins of Ideological Polarization in the 20th Century, 1981 (Mitul națiunii și viziunea revoluției. Originile polarizării ideologice în secolul al XX-lea)
  • The Riddle of the Present and the Cunning of History - Studies of Jewish history from an universal perspective postumă (Enigma prezentului și mirajul istoriei. Studii de istorie evreiască dintr- perspectivă universală) Hidat Hahové ve'ormat hahistoria edited and annotated by David Ohana, afterword by Yehoshua Arieli and Isaiah Berlin. Israel: Mosad Bialik 2000

Surse și legături exterioare[modificare | modificare sursă]

Preot sau bufonul curții ? Jacob L.Talmon despre istorie și angajamentul intelectual

Jacob Talmon and Michael Oakeshott]

  • Yehoshua Arieli și Natan Rotenstreich - Totalitarian Democracy and after , Magnes Press , Jerusalem , 1984, 2002

,

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Wooed at one time as a community of vast influence and accepted then as an ally, the Jews had shrunk to the status of hunted animals and unwanted refugees…And as their needs grew more desperate, the power of the Jews continued to decline…Humiliated, betrayed, forsaken, the Jews were left almost entirely defenseless before Hitler’s genocidal campaign…A whole people was surrendered to an assassin with the sole stipulation that every member of it, every man, woman and child, healthy or sick, normal or paralyzed, should be put to death, individually or collectively, by the bullet of a thug or in specially built human abattoirs, after being starved, tortured, flushed out from every hiding place and brought to the factories of death from the remotest corner of Hitler’s empire….The Allies were far away…There was no judge to appeal to for redress, no government to turn to for protection, no neighbor from whom to ask for succor, no God to pray for mercy. Israel amongt the nations 1970 p151-152.