Wilhelm Pieck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Wilhelm Pieck
Fotothek df roe-neg 0002793 004 Portrait Wilhelm Piecks im Publikum der Bachfeier.jpg

 Președintele Germaniei de Est
În funcție
11 octombrie 1949 – 7 septembrie 1960
Precedat de Funcție înființată
Succedat de Funcție desființată

 Președintele Fundației Muncitorilor în Lemn
În funcție
1894 – 1895

Secretar general al Internaționalei Comuniste
În funcție
1938 – 1943

Născut(ă) 3 ianuarie 1876
Guben, Imperiul German
Decedat(ă) 7 septembrie 1960 (84 de ani)
Berlin, Germania de Est
Partid politic SPD KPD SED
Copii Elly Winter
Profesie Dulgher

Friederich Wilhelm Reinhold Pieck (n. 3 ianuarie 1876, Guben, Imperiul German-d. 7 septembrie 1960, Berlin, Germania de Est) a fost un politician comunist german și ulterior est-german. A fost primul și ultimul președinte al Republicii Democrate Germane, din 1949 și până la moartea sa. După moartea sa, administrația prezidențială în Germania de Est a fost abolită, locul ei fiind luat de Consiliul de Stat est-german, condus de Walter Ulbricht.

Pieck s-a născut ca fiu al unui miner în partea de este a Germaniei, la Guben, în prezent Gubin, Polonia. Inițial, a muncit ca dulgher, dar ideologia, contextul internațional și ambițiile sale politice l-au făcut să urmeze o carieră politică.

Ca dulgher, a fondat în 1894 Fundația Muncitorilor în Lemn, organizație care s-a alăturat Partidului Social-Democrat German (Sozialdemokratische Partei Deutschlands-SPD), în următorul an. În 1899 a devenit șeful organizației de partid din district, iar în 1906 secretar al partidului. În timpul Primului Război Mondial, a avut loc o scindare în interiorul SPD, o grupare făcând parte din guvern și cealaltă, condusă de Pieck, care se opunea războiului. Aceste concepții au dus la arestarea lui Pieck și, mai apoi, la încarcerarea sa într-o închisoare militară. După ce a fost eliberat, a plecat în exil la Amsterdam. În 1918, la întoarcerea sa în Berlin, a fondat Partidul Comunist German (Kommunistische Partei Deutschlands).

În vremea Germaniei Naziste, Pieck a plecat în exil, întâi în Franța (1933), apoi în URSS, la Moscova (1935) unde a servit cu obediență partidul comunist iar în perioada 1938-1943 a fost secretar general al Internaționalei Comuniste.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a implicat în salvarea Germaniei de la catastrofă, luptând împotriva nazismului. Pentru aceasta, a înființat Comitetul pentru o Germanie liberă (Nationalkomitee Freies Deutschlands-NKFD). S-a întors în Germania în 1945, în camioanele Armatei Roșii.

În 1949, a fost ales președintele Republicii Democrate Germane și a rămas în aceastǎ funcție până la moartea sa, în 1960, datorită faptului că politicile sale au făcut ca Iosif Stalin să aibă încredere în el. În 1953, regimul comunist din RDG s-a confruntat cu revolte anticomuniste izbucnite în Berlin, revolte reprimate însă tot la fel de repede cum au început de tancurile sovietice care interveniseră pentru a ține sub control situația. În 1953, Wilhelm Pieck a fost decorat cu Ordinul Karl Marx. [1]

Fiica sa, Elly Winter (1898 - 1987), a fost o activistă de partid, care a deținut funcții importante în cadrul partidului comunist și în guvernele est-germane.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.enotes.com/topic/Order_of_Karl_Marx