Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wilhelm Ernest
Date personale
Nume la naștereWilhelm Ernst Karl Alexander Friedrich Heinrich Bernhard Albert Georg Hermann
Născut10 iunie 1876(1876-06-10)
Weimar
Decedat (46 de ani)
Henryków, Silezia
ÎnmormântatWeimarer Fürstengruft[*][[Weimarer Fürstengruft (cemeterial vault in Weimar, Thuringia, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiKarl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach
Prințesa Pauline de Saxa-Weimar-Eisenach
Frați și suroriBernhard Heinrich von Sachsen-Weimar-Eisenach[*][[Bernhard Heinrich von Sachsen-Weimar-Eisenach (Saxe-Weimar-Eisenacher Royal)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrințesa Caroline Reuss de Greiz
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen
CopiiSofia, Prințesă de Schwarzburg
Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach
Prințul Bernhard
Prințul Georg
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriPrince of Saxe-Weimar-Eisenach[*][[Prince of Saxe-Weimar-Eisenach (Royal Title of Saxe-Weimar-Eisenach)|​]]
Duke in Saxony[*][[Duke in Saxony (Royal Title)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Saxa-Weimar-Eisenach
Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach
Domnie5 ianuarie 1901 – 9 noiembrie 1918
PredecesorKarl Alexander
SuccesorMare Ducat abolit

Wilhelm Ernst Karl Alexander Friedrich Heinrich Bernhard Albert Georg Hermann (10 iunie 187624 aprilie 1923) a fost ultimul Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Weimar, ca fiul cel mare al lui Karl August de Saxa-Weimar-Eisenach, moștenitor al Marelui Ducat, și a soției acestuia, Prințesa Pauline de Saxa-Weimar-Eisenach.

I-a succedat bunicului său, Karl Alexander, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach, ca Mare Duce la 5 ianuarie 1901.

Moștenitorul său era un văr îndepărtat, Prințul Hermann de Saxa-Weimar-Eisenach, până la dezmoștenire sa în 1909. Ulterior, fratele mai mic al lui Hermann a servit ca moștenitor prezumtiv al ducatul de Saxa-Weimar-Eisenach, până la nașterea fiului său, Karl Augustus.

Wilhelm Ernst a creat noul centru al orașului Weimar, sub conducerea lui Hans Olde, Henry van de Velde și Adolf Brütt. De asemenea, Universitatea din Jena a fost reconstruită de către Theodor Fischer; s-a reconstruit și celebrul teatru de la Weimar. Îmbunătățirile orașului au inclus o statuie de marmură a predecesorul său, Karl Alexander, care a fost finalizată în 1911. Acesta a fost plasată într-un decor conceput de Brütt special creat pentru a distinge "vechiul oraș" de zona nouă construită.

Tronul olandez[modificare | modificare sursă]

Fotografie a lui Wilhelm Ernest

Potrivit Constituției olandeze, Wilhelm Ernst era în linia de succesiune pentru tronul Țărilor de Jos (ca nepot al Prințesei Sofia a Olandei), după regina Wilhelmina. La începutul secolului XX, olandezii se temeau de posibilitatea influenței germane sau chiar anexarea Țărilor de Jos. Pentru a preveni acest lucru, unii avocați au încercat să schimbe Constituția pentru a-l exclude pe Wilhelm Ernst de la succesiune.

Totuși, o altă cale, a fost aceasta: el sau descendenții lui - dacă regina Wilhelmina ar fi murit fără copii - ar fi trebuit să aleagă între tronul olandez și tronul de la Weimar. Nașterea fiicei Wilhelminei, Iuliana, în anul 1909 a diminuat șansa pentru orice membru al casei de Wettin (ramura Saxa-Weimar-Eisenach), de a moșteni tronul olandez. Odată cu modificarea Constituției din 1922, care a limitat dreptul de succesiune la descendenții Wilhelminei, posibilitatea a dispărut în întregime.

Abdicarea[modificare | modificare sursă]

La 9 noiembrie 1918, Wilhelm Ernst a fost forțat să abdice în urma înfrângerii Germaniei în Primul Război Mondial. Și-a lăsat tronul și toate ținuturile pe care le deținea și a plecat cu soția și copiii pe moșia familiei din Silezia, unde a și murit patru ani mai târziu.

În ciuda tuturor lucrărilor sale pentru Weimar în timpul guvernării sale, Wilhelm Ernst a fost un conducător detestat. În ziua abdicării sale a fost numit cel mai "nepopular prinț din toată Germania".[1]

A murit la Heinrichau în Silezia la vârsta de 46 de ani.

Familie și copii[modificare | modificare sursă]

La Bückeburg, la 30 aprilie 1903, Wilhelm Ernst s-a căsătorit cu Prințesa Caroline Reuss de Greiz, fiica Prințului Heinrich XXII Reuss de Greiz. Mariajul a rămas fără copii și s-a sfârșit în anul 1905 cu moartea Carolinei în circumstanțe misterioase. Cauza oficială a decesului a fost pneumonia; alte surse au sugerat suicidul.

La Meiningen, la 21 ianuarie 1910, Wilhelm Ernst s-a recăsătorit cu Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen, fiica Prințului Friedrich Johann de Saxa-Meiningen. Cuplul a avut patru copii:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „The Most Unpopular Prince in Germany': Grand Duke Wilhelm Ernst of Saxe-Weimar-Eisenach”, European Royal History Journal (Issue XIV): 24–26, decembrie 1999