Wikipedia:Cafenea/Arhivă/2006/aprilie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arhiva Cafenelei
Arhive periodice
Anul 2003 | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 | 2009
2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 | 2016 | 2017
2018 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
2019 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
2020 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
2021 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
2022 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
2023 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
2024 ianfebmaraprmaiiuniulaugsepoctnovdec
Nu scrieți mesaje în arhivă pentru că probabil nu vor fi citite.
Dacă doriți să continuați aici o discuție arhivată, copiați fragmentul care vă interesează, introduceți-l la sfârșitul paginii Wikipedia:Cafenea și scrieți mesajul acolo.

studiu psihologie[modificare sursă]

Acest studiu este doar in forma teoretica si as vrea sa stiu mai multe pareri asupra punerii lui in practica.Tot acest studiu este gandit de mine si accept orice alta parere referitoare atat la forma lui teoretica cat si la punerea lui in practica.

Studiul consta in: Se face anamneza succinta a (10) subiecti. Dupa aceasta,se cere subiectului sa-si aminteasca o perioada marcanta,din viata lui,in care s-a simtit la o rascruce de drumuri si a trebuit sa ia o decizie foarte importanta(indiferent daca decizia a fost buna sau rea )si sa o povesteasca in cele mai mici detalii si urmarile acesteia(mai ales in plan afectiv). Se precizeaza subiectului,inainte de a povestii,ca tot ceea ce va spune va fi confidential si va fi introdus intr-un studiu unde va fi folosit sub un pseudonim. Dupa ce s-a inregistrat, in scris,cele spuse de subiect,,se da suiectului o povestire,scrisa pe o foaie,dar se omite sfarsitul,si se lasa subiectului timpul necesar sa o citeasca si sa se gandeasca la povestirea respectiva. La inceputul povestirii se precizeaza ca este un fapt adevarat. Povestirea se numeste:”Fericirea unei personalitati multiple,sau…………..” Povestirea care se da subiectului nu are si sfarsitul scris,terminandu-se cu o intrebare. Pe baza acelei intrebari,dupa ce I s-a acordat subiectului timpul necesar sa citeasca si sa se gandeasca la acea povestire,se poarte o discutie cu acesta.In aceasta discutie I se cere sa formuleze el sfarsitul acelei povestiri(adica sa raspunda la intrebarea formulata la sfarsit). In functie de formularea sfarsitului povestirii ,de catre subiect,vreau sa demonstrez,prin comparatia cu intamplarea povestita de el,ca sfarsitul imaginat de subiect este influentat de propriile trairi(adica de propria experienta traita in acea intamplare povestita mai devreme). Dupa ce a raspuns la intrebare,avand convingerea celor spuse,I se da ,scris pe o alta foaie intreaga povestire,cu sfarsitul atasat,pt a citi sfarsitul si pt a mai avea ocazia,daca doreste ,sa reciteasca intreaga povestire. Dupa ce I se lasa timpul necesar citirii intregii povestiri si timp de gandire si procesare a sfarsitului povestirii,se intreaba subiectul daca raspunsul lui este acelasi(legat de tragedia personajului povestirii) Sfarsitul povestirii ar putea sa-I modifice gandirea referitor la sfarsitul imaginat de el. Prin asta as vrea sa demonstrez ca daca persoana povestirii a mers pe ideea subiectului,tragedia care s-a intamplat, la sfarsit, personajului ar putea modifica deciziile subiectului. Se merge pe doua planuri: 1.se face asocierea intre intamplarea povestita de subiect la inceput si sfarsitul povestirii imaginat de subiect(respectiv intre sfarsitul experientei traita de el si sfarsitul atasat personajului povestirii) 2.se urmareste daca sfarsitul adevarat al povestirii influenteaza decizia subiectului In final vreau sa demonstrez ca experienta lui a influentat relatarea(imaginarea) sfarsitului povestrii si ca aflarea,infinal,a tragediei personajului din povestire,schimba decizia subiectului,daca aceasta a fost una negativa,sau o mentine,daca aceasta a fost una pozitiva.

POVESTIREA Fericirea unei personalitati multiple sau…………… Este un adevar de fapt si nu o povestire si ……..cea mai relevanta,pt aceasta intamplare, este acea zicala”ai grija ce-ti doresti……..ca s-ar putea sa ti se intample!” In America anilor ’50,a existat o persoana care,in urma unei despartiri de sotia lui,si-a creat o dubla personalitate,ca zid de protectie impotriva suferintei lui. A incercat sa-si refaca viata,a cunoscut o tipa,dar majoritatea timpului se gandea la relatia cu fosta lui sotie,isi crea scene in care refuza sa introduca si momentul in care a aflat ca l-a inselat,isi imagina ca si cum nu s-a intamplat nimik si viata lui ar fi continuat………. ...pana intr-o dimineata ,cand s-a trezit in patul fostei lui sotii nestiind unde se afla si cum ajunsese el acolo………….. Din acel moment parca nici nu mai existase viata lui anterioara……..nu-si amintea sa fi fost casatorit…….tot ceea ce-si amintea era legat de actuala lui prietena si tot ceea ce traise inainte de a se casatorii si de a o cunoaste pe fosta lui sotie. In fiecare dimineata se trezea cu aceeasi confuzie de a fi intr-o casa pe care el nu si-o amintea………….. Cu timpul traia tot mai putin in viata lui prezenta pt ca tot mai mult timp ii ocupa personalitatea care traia de fapt viata,pe care,in viata lui prezenta,ar fi trait-o doar din amintiri……… Desi a reusit sa-si creeze acea personalitate care sa traiasca viata pe care el a conturat-o de multe ori in minte,luind locul suferintei imense pe care o simtise,el era doar fizic prezent in acele nopti cu fosta lui sotie,pt ca dimineata el nu-si mai amintea nimic! Si-a dorit sa uite,sa nu mai sufere…….iar mintea lui i-a oferit acest lucru,dar odata cu suferinta trecutului s-a stins si amintirea fericirii de atunci si sansa de a simtii corpul si mirosul fostei lui sotii,in noptile pe care si le petrecea alaturi de ea,fapt care se intampla in prezent dar de care el nu avea cunostinta. A apelat la un detectiv ca sa il elucideze,si asa a aflat unde isi petrecea timpul de care el nu reusea sa-si aminteasca,dar pt el acea femeie era o straina si nu-si putea explica ce poate sa caute el acolo cu acea persoana si mai mult de atat nici macar nu-si aminteste cat timp a petrecut cu ea si ce s-a intamplat in tot acest timp.La in moment dat s-a gandit chiar ca ar fi fost posibil sa se apuce de baut sau chiar sa ia ceva stupefiante………nu-si putea explica comportamentul lui. A apelat la un psiholog,care ,dupa cateva sedinte de hipnoza ,i-a elucidat misterul care se afla in toata aceasta confuzie,si i-a explicat motivele care l-au adus acolo. L-a intrebat daca si-ar dorii viata lui normala inapoi! Povestindu-I cu lux de amanunte,psihologul i-a dat sansa de alege dar l-a avertizat ca in momentul in care o sa-si aminteasca totul,o sa-I revina toate acele sentimente de care el a fugit,dar ar putea sa-si proiecteze acea suferinta intr-o fericire cu altcineva, sau ar putea incerca sa se impace cu ideea de a fi fost inselat si sa traiasca in continuare alaturi de sotia lui,care deja credea ca a iertat-o din moment ce isi petrecea noptile cu ea …………….sau sa-si continue viata asa cum o traieste acum,………..si care de fapt ar putea sa nu fie a lui…………. Ce credeti ca a ales personajul si de ce?

SFARSITUL POVESTIRII

A continuat terapia,probabil in inconstient si-a dorit sa-si revina………..dar nu a reusit……….demonstrand ca nu ceea ce inconstientul vrea este important…….ci ceea ce noi ne dorim cu adevarat si constient va motiva activitatile noastre viitoare. Spunea acel psiholog ca dupa mult timp de terapie,a ajuns sa nu-si mai dea seama cu care din personalitatile acelei persoane se confrunta……. Pt ca nu a reusit sa-si invinga teama de a trai adevarata lui viata,si a se confrunta cu cruda ei realitate……………..a ajuns sa nu mai existe,cu toate ca era fizic prezent in ambele vieti……………. La un moment dat a incetat sa-l mai caute pe psiholog.Psihologul:”cred ca a incetat sa mai existe……. ……..si de fapt el a cunoscut si a trait ceea ce e mai important in viata…….dar a murit fara sa stie acest lucru…….pt ca asta a ales el!”

DE CE AM INVENTAT ACEASTA POVESTIRE PT STUDIUL MEU?

Am inventat povestirea ,cu personajul a carui inconstient a creat o a doua personalitate pt a se proteja de suferinta despartirii de sotia lui,pt ca ,in ea,subiectii sa regaseasca propriile lor experiente traite si relatate(la inceput). Faptul ca i se pune in fata sfarsitul,dupa luarea deciziei lui,s-ar putea interpreta ,din partea subiectului,ca o avertizare la decizia lui si ar lua-o ca o sansa de a-si schimba decizia. Introducand un “sau”continuat de cateva puncte,vreau sa dau posibilitatea subiectului de a-si face propriul titlu la propria experienta;de a intelege ceea ce vrea el sa inteleaga,potrivit propriei intamplari, si nu ceea ce-l constrang eu sa inteleaga,potrivit povestirii mele.

                 bebe_ela2005@yahoo.com

Gabriela C. 1 aprilie 2006 11:22 (EEST)[răspunde]

Mi-ați confirmat bănuiala. V-am răspuns la Wikipedia:Unde întreb. — AdiJapan  1 aprilie 2006 13:14 (EEST)[răspunde]

statuete lemn[modificare sursă]

daca vreti sa vedeti original 100% intrati pe artline.ro, sculptor in lemn,roman, cu expozitii in tara si strainatate(Germania Austria)

Articol pentru rubrica Scriitori români din exil[modificare sursă]

Vezi William Totok --Emily | msg. 2 aprilie 2006 17:39 (EEST)[răspunde]

Articol destinat rubricii: Scriitori români din exil - unde nu reusesc sa postez textul. 84.191.205.30 2 aprilie 2006 17:32 (EEST)[răspunde]

Minoritatile din România 1941-1944[modificare sursă]

as avea nevoie de cateva informatii despre statutul minoritatilor din Romania in perioada 1941-1944,orice fel de informatie ;carti,site-uri

Uitati-va la informatiile de pe pagina electronica a revistei bianuale de istorie... indicata in final la articolul-Wikipedia: William Totok. Cititi "Raportul final" (link extern indicat). Cea mai buna publicatie din tara este revista "Altera" din Târgu Mures.
Recomand cartea Irinei Livezeanu, Cultură și naționalism în România Mare, Humanitas 1998, volum apărut inițial în 1995 la Cornell University Press, cu titlul Cultural Politics in Greather Romania. Regionalism, nation building and ethnic struggle. O recentă sinteză, referitoare la cazul special al Bucovinei, este cartea Marianei Hausleitner, Die Rumänisierung der Bukowina 1918-1944, editată de Institutul Sudesteuropean din München, München 2001. Pe Wikipedia recomand articolul Pogromul de la Iași. --Mihai Andrei 3 aprilie 2006 16:01 (EEST)[răspunde]
Recomand cartea lui Jean Ancel, History of the Holocaust in ROMANIA (2002) Bernstein Leonard 4 aprilie 2006 15:56 (EEST)[răspunde]

Rhin sau Rin[modificare sursă]

daca aveti informații referitoare la denumirea corectă în limba română a acestui fluviu... am nevoie de aceste informații cât mai explicite pentru a convinge un șef că se scrie Rin nu Rhin în documentele editate în limba română...

Succes! Marie

cine imi poate spune sensul ODUVASHK . Tot ceea ce stiu este ca provine din limba rusa si poate fi o combinatie de cuvinte. l.miha

poate "oduvanchik"? = papadie

Mali si Elvetia[modificare sursă]

BUN GASIT! As vrea sa stiu cat mai multe date generale (mai ales geografice) despre statele Mali si Elvetia sau nume de situri ce cuprind aceste date. Multumesc anticipat!

http://www.cia.gov/cia/publications/factbook/geos/ml.html respectiv http://www.cia.gov/cia/publications/factbook/geos/sz.html (din CIA World Factbook). --Vlad|-> 4 aprilie 2006 17:59 (EEST)[răspunde]

Istoria medicinei in seculul XX[modificare sursă]

Salut tuturor... Eu ash dori sa aflu unde ash putea sa aflu mai mult despre istoria medicinei in sec XX shi in momentul actual,deoarece am de efectuat un proect,dar informatsie e foarte putsina...Va rog frumos cine poate sa ma ajute...

Păi... sunt destule cărți de istorie a științei care abordează subiectul. Dacă te-au dezamăgit bibliotecile la care ai încercat, treci pe la Biblioteca UMF Carol Davila. Există acolo și un serviciu de documentare care te-ar putea ajuta dacă vrei să faci o treabă serioasă. Google ai încercat?--Nosceteipsum" 5 aprilie 2006 20:04 (EEST)[răspunde]

--NouaG88 5 aprilie 2006 16:54 (EEST) nu vreau decat sa te salut si nu uit ca esti roman --NouaG88 5 aprilie 2006 16:54 (EEST) un calduros "88".

Ce înseamnă "88" - o provocare sau altceva?

Diacritice[modificare sursă]

Am o mică problemă cu diacriticele. Folosesc varianta academic a tastaturii românesti, pe scurt asta înseamnă o mapare a caracterelor mai convenabilă pt a scrie diacriticele precum si 2 caractere ș și ț care apar cu virgulă sub ele în loc de sedilla.

Diferenta: șșșȘȘȘ/țțț/ȚȚȚ cu virgulă

șșș/ȘȘȘ țțț/ȚȚȚ cu sedilla

Varianta corectă este cu virgulă, fără îndoială, însă pe un forum am aflat că unii utilizatori (cu Windows ca SO) au avut probleme în a citi mesajele mele. Asadar, pe wikipedia să fac un compromis si să scriu cu ș si ț? Nu ar fi mare problemă, pentru că pot scrie tot apoi să înlocuiesc caracterele într-un editor de text.

Problema este cu Internet Explorer (poate și altele), care nu vrea să afișeze variantele cu virgulă. Am convenit ca deocamdată să acceptăm o scriere incorectă, cu sedile, pînă cînd majoritatea browser-elor vor deveni suficient de deștepte. Cînd se va întîmpla acest lucru vom folosi o metodă automată de a înlocui în toate paginile Wikipediei Ș-urile și Ț-urile în variantele cu virgulă. Se dă mare importanță IE-ului pentru că e folosit de aproximativ 85% din utilizatori.
Există un mod de a forța afișarea corectă a variantelor cu virgulă chiar și în IE: ș Ș ț Ț, dar din motive care îmi scapă nu s-a pus în practică. Probabil motivul este că tastatura românească implicită din Windows generează caracterele cu sedilă. În plus, în caseta de editare variantele cu virgulă se afișează ca niște pătrățele.
Deci vă rog, dacă aveți această posibilitate, să scrieți deocamdată incorect, cu sedile. — AdiJapan  6 aprilie 2006 09:29 (EEST)[răspunde]

Salutări și o întrebare despre imagini[modificare sursă]

Bună ziua! Vă mulțumesc pentru primirea prietenoasă! Deși mă îndoiesc că voi putea sa contribui cu articole întregi (cu excepția traducerilor), sper sa pot să editez și să traduc cât mai mult.

Am observat pe pagina mea de utilizator că imaginea pentru browserul Opera a dispărut. Este o consecință normală a vreunei activități administrative? Dacă nu, pot să fac ceva pentru a rectifica situația?

Încă o dată vă mulțumesc și vă urez o zi excelentă, oriunde vă aflați! Apanait 6 aprilie 2006 15:47 (EEST)[răspunde]

Mda, am observat și eu asta... Am semnalat problema aici: Discuție Format:Utilizator opr, dar dacă mă gândesc mai bine, poate imaginea era de la Commons, și o fi fost ștearsă de acolo... --Vlad|-> 7 aprilie 2006 16:32 (EEST)[răspunde]

Va multumesc pentru recomandarea www.artline.ro, sunt lucrari superbe, ador arta, ador sa respir si sa stiu ca exista arta, daca doriti sa discutam, intrati pe : giorgianav@yahoo.com. O zi buna tuturor! Gia salut Gia ma bucur ca adori arta , nu ești singura , mai suntem cîțiva... Gia: Banuiam eu ca mai sunt macar cativa..multumesc, m-ati linistit..

Stie cumva cineva cava legat de aromani, despre cultura, lor? De ce nu avem un articol despre asta? Ce sunt aromanii, cine sunt ei, avem undeva vreun dictionar? Mai traieste vreun aroman pe undeva?

Ce parere aveti despre:

http://roa-rup.wikipedia.org/wiki/Prota_padzin%C3%A2

http://en.wikipedia.org/wiki/Armanian_Genocide

http://www.vlachophiles.net/buletin.htm

Multumesc anticipat.

Avem articolele Aromâni și Limba aromână. Vedeți de asemenea și legăturile externe de la aceste articole și pagina Discuție:Aromâni.
Atenție, articolul en:Armenian Genocide se referă la cu totul alt popor, cel al armenilor. — AdiJapan  7 aprilie 2006 14:37 (EEST)[răspunde]

caut p cineva kare sa ma invete si p mine p tiganeste[modificare sursă]

DACA E CINEVA AMABIL CARE STIE LIMBA RROMANI SA MA INVETE SI P MINE PUTETI SA MA ACCESATI P evita_dofi2000 va multumesc,astept.......

Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul[modificare sursă]

Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul nu poate fi trecut în categoria "Scriitori români". Eventual la politicieni, fiindca el fusese unul din exponentii de frunte ai Legiunii (Garzii de fier; Partidul totul pentru tara). Este stranie simpatia unora pentru aceste personaje care se bucura aici de ample prezentari, pe cand reprezentanti ai traditiei democratice din România sunt aproape ignorati. Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 84.191.216.179 (discuție • contribuții).

V-am copiat mesajul la pagina de discuții a articolului în cauză: Discuție:Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. Puteți eventual să discutați direct cu cei care au scris articolul: afișați pagina articolului și apăsați sus unde scrie istoric; veți vedea lista modificărilor aduse la articol și a contribuitorilor.
În altă ordine de idei sînteți binevenit să echilibrați balanța prin scrierea de articole despre tradiția democrației din România. Succes! — AdiJapan  9 aprilie 2006 10:36 (EEST)[răspunde]

IMAGINEA DE SUS A ORAȘULUI BUCUREȘTI • BUCHAREST AERIAL VIEW[modificare sursă]

VĂ SALUT ! AM VIZITAT PAGINA ORAȘULUI BUCUREȘTI DE AICI ȘI M-AȘ BUCURA FOARTE MULT DACĂ MI-AȚI PUTEA INDICA DE UNDE AȘ PUTEA DESCĂRCA VARIANTA DE ÎNALTĂ REZOLUȚIE A ACELEI IMAGINI SAU ORICE ALTĂ IMAGINE DE SUS A ORAȘULUI BUCUREȘTI. MĂ NUMESC MIHAI ȘI MĂ PUTEȚI CONTACTA LA ADRESA BOSS@EMINESCU.COM ȘI VĂ MULȚUMESC ANTICIPAT PENTRU UN RĂSPUNS LA ACEST MESAJ.

Cred că vă referiți la această imagine: Buc de sus.jpg. Cel care a încărcat-o este Pixi. Puteți lua legătura cu el la pagina lui de discuții, aici: Discuție Utilizator:Pixi.
Atenție, rezoluția pe care o vedeți în articol este mai mică decît cea reală. Apăsați pe imagine pentru a ajunge la o pagină în care este afișată la rezoluția adevărată (la imaginile foarte mari și acolo este nevoie să mai apăsați încă o dată).
Un mic detaliu: v-aș ruga să nu mai scrieți doar cu majuscule (obicei pe care unii îl consideră echivalent cu a URLA). Mesajul dumneavoastră nu este chiar atît de important.
Succes! — AdiJapan  9 aprilie 2006 10:48 (EEST)[răspunde]

o sculptura[modificare sursă]

Va rog sa-mi spuneti unde as putea afla un evaluator de obiecte de arta pentru lucrarea Milița Petrașcu Bust de femeie-bronz. Multumesc

Salut!As vrea sa fac niste harti pt.comunele din judetul Timis, pe modelul celor de pe wikipedia, cu unitatea administrativa in cauza, incadrata in unitatea admin.de care apartine. In cazul de fata comuna in cadrul judetului Timis.problema mea e de ordin tehnic pt.ca nu stiu cum sa o fac.Am cautat pe net dar am dat de niste programe indescifrabile care nu m-au ajutat prea mult. Cineva care se pricepe sau stie unde as putea gasi un program special pt.asa ceva, ma poate ajuta? Mersi mult--Radufan 11 aprilie 2006 14:31 (EEST)[răspunde]

Există cineva dispus să îmi arate unde greșesc?[modificare sursă]

La adresa www.geocities.com/abelcavasi am arătat că dacă precesia Pământului s-ar datora forțelor de atracție a Soarelui, așa cum se crede astăzi, atunci precesia ar avea loc în jurul dreptei care unește Soarele și Pământul și nu în jurul unei drepte perpendiculare pe ecliptică. Poate cineva să-mi arate unde am greșit, dacă am greșit? Vă mulțumesc. abel 13 aprilie 2006 22:37 (EEST)[răspunde]

sal


Monica.ionescu 14 aprilie 2006 10:14 (EEST)[răspunde]

sal si tie'

ce se intampla cu imaginile ???? As vrea sa vad ceva imagini despre baieti! Grasias

ROG INFORMATII CURSURI MOTIVATIONALE[modificare sursă]

DORESC SA IAU LEGATURA CU PERSOANE CARE CRED IN PUTEREA LITERATURII MOTIVATIONALE, EVENTUAL DACA STIE CAREVA UNDE SE ORGANIZEAZA CURSURI. NU CUNOSC LIMBI STRAINE. MULTUMESC FRUMOS, ANTICIPAT. CU STIMA, ERWIN BAUSCHE. ROG MESAJ LA erwin1b@yahoo.com

Help for Cetate[modificare sursă]

Hello! I need some Information for the city of Cetate at the river Dunare. On the Romanian Wikipedia, there is no information about the city. Greetings: EUBürger, Germany.

dear EUBürger

cetate , means city in old age .. for mare details , pleas give us ore me more details about this ... this CETATE need to have an name like Sramisegetusa or time of the bild ..ore the King of that time

whit pleasure Badea

relatii internationale[modificare sursă]

as dori cat mai multe informatii in domeniul acesta

stie cineva daca exista o organizatie a algerienilor din romania?daca da cum se poate intra in legatura cu ea?

Lista de actrite[modificare sursă]

Vroiam sa va intreb de ce nu apare pe lista de actrite numele lui Jennifer Ehle.Mi-as dori sa apara pentru ca este una dintre actritele mele preferate si as vrea sa scriu cate ceva despre ea. Multumesc mult. 86.34.251.197 17 aprilie 2006 21:26 (EEST)[răspunde]

simboluri matematice[modificare sursă]

Daca poate sa-mi spuna cineva ce semnificatie are A rasturnat.Nu stiu unde sa gasesc o lista cu semnificatia simbolurilor matematice. Multumesc !Elado 19 aprilie 2006 23:19 (EEST)[răspunde]

Dacă te referi la ∀, înseamnă oricare. Codul său în HTML este ∀ O listă de simboluri matematice încă nu există pe Wikipedia în română, vezi în limba engleză la en:Table_of_mathematical_symbols --KlaudiuMihăilă Mesaj 19 aprilie 2006 23:42 (EEST)[răspunde]

Incarcare imagini[modificare sursă]

Vreau sa inserez o imagine intr-un articol, dar numai imaginile incarcate in Wikipedia pot fi afisate. Am citit ca trebuie sa folosesc pagina de incarcare imagini in acest scop, dar cand apas pe link, apare pagina de modificare, de parca ar fi un articol obisnuit. Ce sa fac?!?

În primul rînd vreau să vă asigurați că aveți dreptul legal să folosiți imaginea pe care doriți s-o încărcați. E o chestiune chiar mai importantă decît utilitatea imaginii într-un articol. Puteți folosi fie imagini pe care le-ați creat dumneavoastră, fie imagini care au intrat în domeniul public (de exemplu reproduceri după picturi, desene etc. al căror autor a murit cu mai mult de 70 ani în urmă), fie imagini din surse care declară explicit că permit utilizarea lor în orice scop, fie în sfîrșit imagini care deși sînt protejate de drepturi de autor pot fi considerate ceea ce se cheamă "utilizare cinstită".
Pentru a încărca o imagine la Wikipedia trebuie să aveți fișierul respectiv în calculator. Apăsați pe legătura Trimite fișier din stînga și completați datele despre imagine, apoi apăsați pe butonul de trimitere. Atenție, numai utilizatorii autentificați pot trimite imagini.
Pentru a folosi într-un articol imaginea încărcată citiți paginile
Succes! — AdiJapan  21 aprilie 2006 07:00 (EEST)[răspunde]

am nevoie de un motto ptr. lucrarea de diploma .despre medicina : „Daruieste-mi increderea ta si eu te voi vindeca” sau „Nu este indeletnicire mai nobila pe lume decat aceea de a vindeca bolnavii” ; „Deschide-ti sufeltul in fata mea ca sa te pot vindeca”


   Mottoul propus de mine:
         Vindecarea se poduce cind sti cum "cine sunt" esti la momentul respectiv.
           
                                                        El Umano.

numarul silabelor in cuvintele cele mai frecvente[modificare sursă]

Pentru un studiu, ma intereseaza

  • structura cuvintelor cele mai frecvente,
  • numarul silabelor in cuv. cele mai frecvente si care sunt silabele cele mai frecvente.

Daca m-ati putea, ajuta v-ash fi recunoscatoare.

Va multumesc.

Dacă găsiți o astfel de bază de date care cuprinde informații despre frecvența cuvintelor și împărțirea lor în silabe v-aș ruga să îmi spuneți și mie. — AdiJapan  21 aprilie 2006 06:50 (

vreau sa sterg o greseala[modificare sursă]

Salutare, am creat articolul Orevița Mare, după care am văzut ca există deja un articol cu titlul Orevița Mare, Mehedinți ce trebuia doar modificat. Ok am reparat greseala, in sensul ca am modificat articolul existent deja. Cum se șterge in continuare articolul creat de mine din greșeală? Mihai Sorin Sirbu 21 aprilie 2006 01:30 (EEST)

Cînd doriți să ștergeți un articol sau o imagine procedați în felul următor. Modificați pagina respectivă și adăugați la începutul ei formatul "șterge", astfel:
{{șterge|motiv}}
unde în loc de motiv scrieți de ce propuneți pagina pentru ștergere.
Administratorii vor găsi pagina respectivă într-o categorie specială și o vor șterge.
Fără legătură cu ștergerea paginilor: ca să vă semnați simplu în paginile de discuții scrieți la sfîrșitul mesajului patru tilde: ~~~~. Succes! — AdiJapan  21 aprilie 2006 06:44 (EEST)[răspunde]

ECONOMIA UTILIZARII TIMPULUI[modificare sursă]

Este cineva interesat de acest domeniu al economiei? Da

Romanii la rascrucea istoriei[modificare sursă]

În perioada de după război și până în anul 1989 libertatea de mișcare a românilor a fost total îngrădită, fiind „protejați” de celebra cortină de fier. Fac excepție persoanele care lucrau în instituțiile centrale sau locale de stat, sportivii de performanță care aveau, totuși, posibilitatea de a merge în afara granițelor țării. În aceeași perioadă cetățenii altor state care făceau parte din același bloc comunist, aveau acces liber în toate celelalte țări ale estului european; în plus cetățenii fostei Iugoslavii aveau libertate de mișcare în toată Europa. O parte destul de importantă dintre cei care veneau în scopuri turistice în România practicau și micul buisness. Ani de-a rândul aceștia au prins gustul micilor afaceri dezvoltându-și anumite abilități în această direcție. O serie dintre aceștia au reușit chiar să acumuleze averi ( în special acolo unde se practica micul trafic de frontieră). Din păcate românii n-au avut această posibilitate, iar momentul anului 1989 ia prins „descoperiți” neavând habar ceea ce înseamnă o afacere sau o mică afacere. În comunism românul trebuia să se prezinte la întreprindere și să muncească. În perioada imediată de după cel de-al doile-a război mondial oamenilor li se cerea să muncească nu să gândească pentru că erau în frunte „tătucii” de tip stalinist care aveau „grijă” de ei. Deschiderea frontierelor și accesul liber în toată Europa și chiar în lume i-a făcut pe români să creadă că orice este posibil. O parte au mulțumit pentru generozitatea occidentalilor, iar alții ( puțini la număr ce-i drept) care se plimbau liber prin toată Europa s-au dedat la furtișaguri, lucru care nu face plăcere persoanelor serioase, cinstite. Din această cauză au avut de suferit marea majoritate a românilor cinstiți. Măsurile restrictive nu au întârziat prea mult. S-a introdus viza pentru acces în țările Shengen, etc, etc. Din acest punct de vedere s-au simțit foarte bine cei cu pașapoarte diplomatice. Ce-i drept că persoanele cu funcții înalte în instituțiile statului trebuiau să beneficieze de acest tip de pașapoarte, dar au beneficiat și destule persoane care n-ar fi trebuit să aibă acest drept. Dar miile de cetățeni care din varii motive trebuiau să plece în occident, au fost umiliți stând zile în șir la porțile ambasadelor diverselor țări europene pentru a fi primiți la interviu în vederea acordării vizei.

Românii sunt un popor muncitor și în cea mai mare parte disciplinat. Pe timpul „edificării comunismului multilateral dezvoltat” oamenii acestei țări au muncit ca niște sclavi. De cele mai multe ori productivitatea muncii trebuia să crească pe seama intensificării muncii și nu pe seama dotării cu mașini perfecționate. Se muncea „în draci”, se muncea permanent, chiar și duminica, pentru că în opinia conducătorilor comuniști, utilajele nu trebuiau să se răcească, trebuia păstrat în permanență microclimatul de lucru așa încât luni dimineață să se înceapă o nouă săptămână de lucru cu mult avânt revoluționar. Dacă uitau cumva ce înseamnă avântul revoluționar, trebuiau să le amintească nenumăratele pancarte agățate pretutindeni la locul de muncă cu citate mobilizatoare din gândirea geniului planetar Nicolae Ceaușescu Acest lucru a făcut ca oamenii la momentul revoluției să apară sleiți de puteri. Apoi, după revoluție, s-a produs o relaxare nepermis de mare, ceea ce a făcut ca producția să aibă un curs descendent, cheltuiala pe unitate de produs să crească, iar întreprinderile să înregistreze pierderi. Guvernul condus de domnul Petre Roman a fost cât se poate de generos procedând la o diminuare semnificativă a normelor de muncă, dar și la reducerea programului de lucru(de la 48 ore pe săptămână la 40 ore), înainte de a avea performanțele dorite din economie. S-a hotărât și liberalizarea prețurilor. Fiecare producător sau comerciant nu știa cum să procedeze ca să aibă prețurile cele mai mari de pe piață. Au fost câteva luni sau chiar ani de bâlbâieli în stabilirea prețurilor până ce patronii s.-au convins de faptul că într-o economie concurențială un nivel mai redus al prețului face marfa vandabilă. O altă mare „lovitură” pe care și-au dat-o românii singuri a fost aceea a schimbării denumirii firmelor. Pe timpul „comunismului victorios”, denumirea firmelor se făcea de cele mai multe ori după profilul lor productiv. Puține dintre întreprinderile naționalizate au păstrat denumirea pe care au avut-o sub proprietate privată. Este de remarcat faptul că acele firme care și-au păstrat vechea denumire au avut cel mai mare succes datorită faptului că erau cunoscute pentru produsele lor de calitate superioară. Un singur exemplu este edificator în acest sens: firma Guban din Timișoara. Guvernul Petre Roman a găsit de cuviință să bulverseze acest domeniu. Întreprinderi care își câștigaseră foarte greu notorietatea și care și-au schimbat denumirea au ajuns să dea faliment. Din ce cauză? . Din cauza prostiei umane! Și poate chiar mai mult, acest lucru ar trebui adăugat la istoria prostiei umane. Și mai sunt multe alte lucruri care vor putea fi înscrise cu succes în această istorie după cum veți vedea în continuare. Un exemplu ar putea da o imagine asupra unei astfel de prostii: O fabrică ce producea articole din cauciuc se numea Fabrica de articole din cauciuc; directorii „super-inteligenți” iau dat denumirea de „Arca”. O dată cu această schimbare a denumirii a intrat într-un anonimat total. Încet, încet a survenit și falimentul. Trebuie să recunosc că nu a fost singurul motiv care a condus la faliment. Această unitate economică producea printre altele, benzi de cauciuc pentru industria minieră. În măsura în care multe mine și-au redus producția sau au fost închise, în aceiași măsură s-a redus și producția de la „Arca” Se cunoaște faptul că în aceeași perioadă 1990 -1991, în întreprinderi aveau loc alegeri libere, echipele aflate la conducere erau înlocuite de muncitorii sindicaliști (revoluționari și liber schimbiști) pe baza unor voturi culese pe liste. Oameni de o calitate deosebită, foarte buni manageri, conducători cu experiență - mulți dintre aceștia derulaseră contracte economice cu occidentul - erau schimbați pe motivul că au fost comuniști, că au cântat în strună mai marilor partidului comunist, că au fost prea duri. Nu s-au gândit că noii veniți, fără pic de experiență în arta conducerii, nu vor putea face față condițiilor dure ale unei economii care se dorea liberă, concurențială. Acest lucru a fot demonstrat de realitatea care a urmat acestor evenimente. Dar nu numai domnul Petre Roman era generos, ci și domnul Ion Iliescu. El dorea ca nici o persoană să nu rămână fără serviciu. Și atunci a semnat un Decret generos care permitea angajarea fără limite în întreprinderile care încă mai erau ale statului. Zeci de mii de muncitori au luat cu asalt sediile Direcțiilor de Muncă, porțile întreprinderilor pentru a fi angajați, indiferent dacă aveau calitatea, pregătirea, specializarea necesară pentru a lucra pe profilul acelei întreprinderi. O parte dintre persoanele care aveau dreptul să se angajeze proveneau din rândul celor eliberați recent din pușcării (hoți, găinari, delapidatori, violatori, molestatori) prin decrete prezidențiale, bucurându-se de clemență ca urmare a evenimentelor revoluționare. Multora le mai bâzâia în ureche sloganurile comunismului care le spunea că au fost formați ca oameni „noi” într-o societate multilateral dezvoltată, deci erau pregătiți pentru orice muncă în orice situație. Lucru cât se poate de fals. Lipsa crasă de disciplină, dezorganizarea, încărcarea costurilor datorită numărului de salariați în plus față de cerințele întreprinderii au condus la pierderi și în final la închiderea porților unităților respective. La falimentul acestor întreprinderi au contribuit și furturile fără limite din perioada imediat următoare evenimentelor revoluționare. Persoanele certate cu disciplina muncii, cei eliberați din pușcării la care au aderat și alte categorii de personal au găsit metode ingenioase de a fura în mod sistematic. Marfa era valorificată fie în țară prin piețe, oboare și bazaruri, fie în exterior prin bazarurile din Turcia, Polonia sau Ungaria. Aici, muncitorii care absentau de la serviciu ( erau acoperiți cu concedii de odihnă sau concedii medicale), vindeau produsele cot la cot cu șefii lor. E drept că aceștia procurau din țară, marfa care o vindeau în exterior, în mod legal. Dar aspectul cel mai grav constă în faptul că peroanele de tot felul(printre ele, unele rău famate) deveneau colegi de tarabă cu șefii lor care alergau după valută și care visau la o viitoare îmbogățire. O dată întorși în țară, acești șefi dorind să impună disciplina în întreprinderi, au eșuat în mod lamentabil. Nu se mai bucurau deloc de autoritatea pe care le - o conferea pozițiile de conducere, nu se mai puteau impune sub nici o formă și nu mai găseau argumentele potrivite. Erau huiduiți, erau invitați să-și dea demisia. Conducătorii de întreprinderi care au fost realiști, și care nu s-au compromis și-au păstrat neștirbită autoritatea, ba mai mult, au pus afișe la poartă în care au scris că nu fac angajări, numărul salariaților existenți fiind suficienți pentru capacitățile productive existente; aceste unități bazate pe disciplină, rigoare, fermitate și realism au reușit să supravețuiască. Patronatul român - între realitate și aventurile specifice tranziției către o economie de piață. După ce ai trecut timp de 45 ani prin modul de viață comunist, nu-i de loc ușor să devii un patron de succes. Cei care au reușit, cu adevărat, au avut ceva fonduri adunate de pe timpul comunismului, dar ținute la secret, și în afară de aceasta sau bazat și pe specialiști în conducerea afacerilor și evidența patrimoniului. Au fost sau mai sunt patroni care au redactat statutul unei societăți, l-au legalizat, au angajat câțiva oameni, au pus pe picioare o mică afacere, au început să obțină venituri și imediat au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picioare. Au început să aibă o încredere oarbă în posibilitățile lor manageriale, fără să fi făcut vreo dată studii de acest gen. Din veniturile adunate prin munca susținută a unor muncitori prost plătiți, acești patroni au început să facă investiții de lux: autoturisme în valoare de zeci de mii de euro, blănuri pentru soții și amante și nu prea târziu o „vilișoară” cu 10 – 20 camere ce nu vor fi ocupate nici o dată în totalitate și care nu au fost gândite să aibă vreun scop economic. O vilă de asemenea dimensiuni, amplasată uneori de aiurea, în câmp, în mijlocul unei păduri, la o margine de oraș sau pe un vârf de munte, reprezintă o investiție serioasă, iar domnul patron a trebuit să se împrumute de la o bancă ca să o poată termina. Până la rambursarea integrală a împrumutului este condamnat să folosească aceleași utilaje vechi cumpărate la licitație dintr-o fabrică aflată în stare de faliment. Muncitorii care lucrează sunt plătiți cu salarii de mizerie pentru că situația financiară a firmei nu permite acest lucru. Cu utilaje învechite, depășite moral și fizic, cu muncitori suprasolicitați, obosiți peste măsură, numai de productivitate a muncii nu poate fi vorba. Și apoi se plâng că în România nu există un mediu de afaceri prielnic( este de fapt un mod de a se disculpa pentru modul defectuos de conducere a afacerilor) . Dimpotrivă, acei patroni care au știut să investească mai întâi în utilaje moderne, având în vedere și perspectiva integrării în Comunitatea Europeană, care au stimulat și pe muncitori cu salarii pe măsura muncii lor, au găsit și mediul de afaceri propice. Afacerile au decurs în mod firesc, nu au acumulat datorii față de bugetul statului sau bugetul local, iar profiturile au fost reinvestite cu multă chibzuință. O situație bizară au avut-o cei care au emis acțiuni și au finanțat activitatea firmei pe seama celor care au cumpărat acțiunile. Administratorii unora din aceste firme au procedat într-un stil neortodox, cumpărând, peste ani, de la micii acționari care nu au încasat niciodată dividende, la un preț convenabil, acțiunile, devenind acționari majoritari și patroni absoluți. De multe ori micii acționari erau aburiți cu expresii de genul: „trebuie să vă obișnuiți cu astfel de lucruri”; „așa este în economia de piață” ; „suntem o economie în tranziție” ; „bucurați-vă ca avem și noi patroni de succes”; „o economie de piață nu este posibilă fără patroni și o avere privată considerabilă”. Nu trebuie să avem nici cele mai mici resentimente față de patroni, dar aceștia să se îmbogățească în mod cinstit, nu prin inginerii financiare, înșelătorii și alte giumbușlucuri.

Democratizarea vieții sociale în România, liberalizarea pieții, libera circulație a capitalurilor, serviciilor și forței de muncă a condus la posibilitatea cumpărării unor autoturisme fabricate sub mărci de prestigiu, la care până în anul 1989 nici nu visau foarte mulți dintre români. Occidentalii obișnuiți cu autoturismele de calitate se comportă într-un mod cât se poate de firesc. Nu același lucru îl fac și românii care au fost ținuți departe de produsele de înalt nivel tehnologic. Sunt persoane care își manifestă bucuria asemenea unor copii atunci când conduc aceste autoturisme luxoase cum ar fi: Citroen, Alfa Romeo, Toyota, Mercedes, B.M.V., Nissan, Suzuki, Opel, Audi, Honda, Lancia, Peugeot, etc Aceștia scot capul pe geamul din stânga fluturând frenetic cu mâna și claxonând de-ți i-a auzul. Pe el trebuie să-l vadă toată lumea că are o mașină nouă, o marcă de prestigiu. Trebuie să te uiți, să-l admiri și să-l visezi în noaptea ce urmează. Pentru cei bogați, chiar și pentru cei din clasa de mijloc autoturismul mai este folosit și cu ocazia unor ceremonii deosebite: ex. nunți. Aceste mașini performante, cu un designer deosebit, sunt împodobite cu multe flori, panglici, benzi colorate multicolor. Nașii scot partea superioară a lumânărilor împodobite pe geam, pentru a-și face simțită prezența ca niște persoane importante ce sunt. Autoturismele pornesc în trombă spre casa căsătoriilor, motoarele sunt încinse la maximum, claxoanele „urlă” cu putere, muzica specifică nunților se aude din difuzoare la concurență cu celelalte zgomote. Toată lumea îi admiră și în mod tacit le fac loc pentru a putea rula cu toată „euforia” spre locul de cununie: sunt frumoși, norocoși și peste măsură de voioși în mașinile lor „bengoase”. Sunt și persoane realiste, care chiar dacă au mașini luxoase, își văd de treabă în modul cel mai firesc, folosesc aceeași limuzină timp îndelungat spunând că aceasta îi definește sau că mașina este deja personalizată și îți vine greu să te desparți de ea. Este de fapt un mod economic de a privi lucrurile. Mulți dintre români merg în străinătate, unde lucrează un an, doi sau trei. O parte din ei reușesc. Este nevoie și de un dram de noroc, multă muncă, seriozitate. Sunt persoane care datorită seriozității lor au ajuns să se bucure de încrederea patronilor, lăsând în seama acestora valori foarte mari. Sunt și persoane care, la un moment dat, dezamăgesc pe patronii sau binefăcătorii lor. Acestea sunt cazuri nefericite care aruncă o umbră de neîncredere asupra tuturor românilor. Pe de altă parte sunt și patroni care profită de faptul că ai noștri români se află în țările lor, în ceea ce privește șederea, la limita legalității și din acest motiv îi exploatează mai ceva decât pe sclavii din antichitate. Cei ajunși într-o asemenea situație limită se întorc total dezamăgiți. Ceilalți, aflați în situații mai bune, preferă să muncească în occident cu toate că pentru aceeași muncă primesc jumătate din salariul unui occidental. Și aceasta pentru că oricum câștigă mai mult decât ar câștiga în țara de origine pentru aceeași muncă. Au fost situații când anumiți români aflați prin Orientul Mijlociu, fie nu s-au dedicat cum se cuvine muncii, hălăduind fără rost, fie nu și-au găsit un loc de muncă, dar dorind să arate familiilor lor că nu au pierdut timpul aiurea prin străinătate și că au bani destui, aceștia și-au vândut, sub protecția anonimatului, un rinichi. Justificarea față de familie a fost că au fost nevoiți să renunțe la rinichiul bolnav, dar în schimb au venit acasă cu mulți bani. Alți români au dorit să arate compatrioților lor că au reușit să facă avere în străinătate, fiind în realitate departe de adevăr. Au sosit în țară cu mașini în valoare de zeci de mii de euro și camere video închiriate, dorind să lase impresia că acestea le aparțin; au filmat pe prieteni și membrii familiilor lor, locurile de baștină pentru ca ajunși în occident să arate vecinilor, prietenilor, cunoștințelor - locurile frumoase din România.

Agricultură

Naționalizarea principalelor mijloace de producție din agricultură prin Decretul 83/1949 a constituit un abuz al statului comunist față de proprietarii din agricultură. Unii din proprietari au fost nevoiți să plece în străinătate, iar altora li s-a stabilit domiciliul forțat în alte localități decât cele de baștină ( acest lucru a constituit o deportare forțată), iar alții au ales de bună voie exilul. Terenurile luate abuziv de la cei care le dețineau de drept, au fost comasate în întreprinderi agricole de stat iar mai târziu(până în anul 1963) în cooperative agricole de producție. Țăranii au fost obligați să se înscrie cu terenurile și uneltele agricole în Cooperativele Agricole de Producție. De fapt și acest lucru a constituit o naționalizare mascată. Statul comunist a dus o politică diabolică în ceea ce îi privește pe țărani. Astfel, de la venirea acestora la putere și până în anul 1963, anul încheierii cooperativizării agriculturii, s-a practicat politica „cotelor” la hectar, cote care creșteau de la un an la altul, ceea ce ia determinat pe țărani să renunțe la pământ, neputând face față respectivelor cote.

Niku Savarcyuk

art nouveau, fluturi[modificare sursă]

vreau informatii despre simbolul fluturelui si furnicii in art nouveau. nu am gasit nimic din ce am nevoie. m,ultumesc

Cum imi scriu numele, am vreun drept de autor[modificare sursă]

Am publicat un referat pe acest site si acum toti colegii mei il au. Noua ne trebuie la tema si toti vor crede ca si eu l-am luat de pe internet. Eu, ca autoare, ce drept am? Cum pot demonstra profesorului ca eu l-am facut? Va rog raspundeti-mi si mie!!!!!!!!!!! --82.77.214.29 26 aprilie 2006 18:38 (EEST)Maria I[răspunde]

Vă invit să citiți pagina Wikipedia:Bun venit ca să aflați ce este Wikipedia. Concret, la întrebările dumneavoastră se poate răspunde cam așa:
  • Articolele din Wikipedia nu se semnează, pentru că informațiile din ele nu sînt opera celor care contribuie la ele, ci sînt informații deja publicate în alte părți. Ce facem noi aici este să ne punem cap la cap cunoștințele. Deci nu sîntem autori ci mai degrabă "scribi". Fiecare articol are o listă a versiunilor prin care a trecut și a celor care au contribuit. Afișați articolul pe care l-ați scris și apăsați pe "istoric".
  • De îndată ce ați apăsat pe butonul "salvează pagina" nu mai aveți nici un drept asupra textului introdus în articol. Puteți demonstra că l-ați scris dumneavoastră folosind istoricul articolului. Acolo apăreți cu numele de utilizator, dacă aveți un nume de utilizator și dacă v-ați autentificat. Altfel apăreți cu adresa IP.
  • În mod normal nu dumneavoastră trebuie să dovediți că sînteți adevăratul autor, ci profesorul care nu vă crede va trebui să aducă dovezi că l-ați copiat de undeva. Asta e culmea, oamenii cinstiți n-au nici o obligație să aducă probele nevinovăției lor înainte de a fi acuzați.
Sper că v-am putut ajuta cu ceva. — AdiJapan  26 aprilie 2006 19:12 (EEST)[răspunde]

TRIMITETI-MI SI MIE VA ROG POEZIA CATELUSUL SCHIOP DE ELENA FARAGO NU AM DE UNDE SA O IAU LA ORA ASTA. VA MULTUMESC

Vă dau o veste bună: există Google! Este ceea ce se cheamă un "motor de căutare" și vă permite să căutați informații pe internet. Faceți clic pe legătura de mai jos:
http://www.google.com/
Apoi scrieți în caseta de căutare ceva despre poezia pe care o căutați. De exemplu:
  • Elena Farago
  • Cățelușul șchiop
  • "Eu am numai trei picioare"
și apăsați enter. Veți găsi poezia într-o mulțime de locuri. Iată un loc în care puteți citi și cîte ceva despre Elena Farago, nu doar poezia:
http://www.lumea-copiilor.ro/enciclopedie/elena_farago/elena_farago.php
Nu uitați cuvîntul magic: Google. — AdiJapan  27 aprilie 2006 06:47 (EEST)[răspunde]

motto Cavalerii Mesei Rotunde[modificare sursă]

Stiti cumva care era motto-ul sau indemnul cavaleresc al celor care erau primiti la Masa Rotunda? Multumesc Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 194.102.219.115 (discuție • contribuții).

Vezi en:Knights of the Round Table. Succes. --Rebel 28 aprilie 2006 00:31 (EEST)[răspunde]

Motoare Brushless (fără perie)[modificare sursă]

Sal Aș vrea și eu informații, cât mai multe, despre motoarele brushless, sau unde le-aș putea găsi. Rhadoo 28 aprilie 2006 09:20 (EEST)[răspunde]

Momentan, Wikipedia Română nu deține un articol despre motoarele brushless. Poți găsi informații, în limba engleză, la Wikipedia Engleză. Succes. --Rebel 28 aprilie 2006 09:57 (EEST)[răspunde]

Explozia din 26.04.1986 a fost cel mai mare dezastru nuclear al secolului XX. Doar in acea noapte au murit aproximativ 28 de oameni. Explozia s-a petrecut in timpul testului reactorului 4 al centralei. Cel mai apropiat oras de centrala era Pripiat. Locuitorii orasului au fost avertizati la o saptamana dupa explozie si apoi au evacuat orasul. In oras au mai ramas doar oamenii de stiinta, cazati la un hotel din orasul Pripiat. Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Petrisorrares (discuție • contribuții).

Detaliile despre articole se adaugă în paginile individuale ale acestora. Poți adăuga informațiile despre Cernobîl accesând legătură internă anterioară. Odată ajuns la pagina articolului, alegeți opțiunea de modifică pagina, între opțiunile meniului superior. Atenție însă, datele pe care le oferiți trebuiesc a avea suport bibliografic. Succes. --Rebel 28 aprilie 2006 20:31 (EEST)[răspunde]

Familia Movilă (Moghilă)[modificare sursă]

Bună seara. Socrul meu se numește Vasile Movilă (fost Moghilă) și vreau să știu dacă își are rădăcinile în familia nobilă. Este născut în urmă cu 68 ani în satul Oncești - în Moldova. Mulțumesc. Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Flavia movila (discuție • contribuții).

Răspunsul(la radio Erevan)[modificare sursă]

Stati liniștită, numele de familie sunt de data recentă, datează de la sfârșitul secolului trecut și dacă socrul dvs a lucrat pe moșia lui Ieremia Movilă sau a fost rom aflat în posesia acestei familii și eliberat la 1859 a primit acest nume. Cred că nu trebuie să vă faceți griji. Dacă există și vreo asemănare fizică puteți să vă adresați Arhivelor Statului si să încercați să-i faceți genealogia.

Mayuma | msg. 29 aprilie 2006 23:05 (EEST)[răspunde]

Mayuma, te anunț că între timp am intrat în secolul 21. :-) — AdiJapan  30 aprilie 2006 19:45 (EEST)[răspunde]

Exista suport in ro.wikipedia.org pt. POV (points of view) ? Cum pot marca un articol ca fiind contrar NPOV (http://en.wikipedia.org/wiki/WP:POV) Neagul Marian 30 aprilie 2006 19:16 (EEST)[răspunde]

Vezi Wikipedia:Formate utile/Dispute. --Rebel 30 aprilie 2006 19:18 (EEST)[răspunde]