Valahi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valahii (sau vlahii), sunt populaţiile romanizate din Europa Centrală şi Răsăriteană: românii, aromânii, istroromânii şi meglenoromânii. Acest nume era dat în evul mediu românilor din stânga şi din dreapta Dunării de către alte popoare.[1] După crearea statului modern român acest termen este folosit preponderent pentru a-i desemna pe românii (în sensul larg al cuvântului) care locuiesc la sud de Dunăre (excepţie fac românii din Dobrogea).
Ei sunt descendenţii coloniştilor romani sau a populaţiei locale romanizate dacice, tracice şi iliri. (Vezi şi Originea românilor pentru mai multe amănunte.)
Valahii din Moravia, precum şi cei din Croaţia (unde vlah înseamnă şi sârb ortodox pe teritoriul croat) sunt românii slavizaţi (excepţie fac în Croaţia istroromânii care nu au fost slavizaţi). Regimul comunist din Serbia şi din Bulgaria a folosit cuvântul "vlah" pentru a crea impresia că românii de acolo sunt o naţiune diferită de românii din România. Această strategie de deznaţionalizare a românilor a fost întâlnită şi în Basarabia/Transnistria, unde s-a implementat ideea că românii de acolo, numiţi "moldovani" sunt diferiţi de moldovenii de peste Prut şi în consecinţă, nu ar aparţine naţiunii române.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Articol principal: Etimologia cuvântului Vlah
Vlahii sunt urmaşii tracilor (vezi textele de mai jos}. Din păcate, în prezent nu sunt recunoscuţ ca minorităti naţionale în Grecia, Bulgaria şi Albania, unde sunt lipsiţi de dreptul la educaţie în limba maternă şi sunt supuşi unui proces de asimilare forţată.
Dacii şi vecinii lor-Cassius Dio, Istoria romană, LI, 22,6 : ...dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu-lângǎ ţara tribalilor-ţin cu plata birurilor de Moesia şi se numesc moesi, afară de cei asezaţi foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie ca sunt geţi, fie cǎ sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioarǎ în Rhodope.
Răscoala Asǎneştilor din 1185- relatarea lui Niketas Choniates: Împăratul Isaac Anghelos (1185-1195)[...]zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruţare din propriile ţinuturi; şi a jecmănit, din meschinărie, şi alte oraşe din părţile Anchialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi. Aceştia, încredinţaţi de inaccesibilitatea ţinutului în care locuiau şi bizuindu-se pe fortăreţele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au sumeţit şi altădată împotriva romeilor [...]După ce misienii au început să acţioneze făţiş ca nişte răzvrătiţi [...] La început vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi Asan [...]
Originea numelui este germanică: aceiaşi origine duce la cuvintele "welsh" şi "valloon" în alte părţi ale Europei. Popoarele slave au folosit iniţial numele de valahi în general în legătură cu toate popoarele romanice. Mai târziu, înţelesul cuvântului s-a schimbat. De exemplu, Italia în limba poloneză este numită Włochy. Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din romanus pentru a se numi pe ei înşişi: rumâni, rumâri, armâni, arumâni, etc.
Populatiile vecine cu care aromanii au venit in contact folosesc, de obicei, pentru a-i denumi, termenul generic de Vlahi, dar in doua variante: Belivlasi (,,romani albi), denumire intrebuintata de bulgari (care ii contrapun astfel românilor care traiesc in nordul Dunarii - Caravlasi sau Cerni-vlasi, adică români negri) si Kutzovlahi, denumire uzitată de catre greci, despre a carei semnificaţie şi origine există mai multe ipoteze. Vom aminti trei dintre acestea:
a.) pentru cei mai mulţi dintre cercetători, ar fi vorba despre o denumire peiorativă - români şchiopi, denumire care poate fi regasită şi in operele cronicarilor Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino.;
b.) ,,kutzo deriva din turcescul ,,kucuk (=,,mic), apelativul fiind folosit pentru a-i desemna initial pe locuitorii ,,Micii Vlahii, in opozitie cu ,,Marii Vlahi (locuitorii Vlahiei Mari, adica Tesalia secolelor al XII-lea si al XIII-lea);
c.) P.S. Nasturel propune recent etimonul turcesc ,,koc (=,,berbec), deoarece era vorba despre o populatie formata in general din pastori nomazi. Un etimon satisfăcător, cel putin din punct de vedere semantic.
Astfel, in limbile balcanice, cuvantul Vlah devine sinonim cu cel de păstor nomad, dar este interesant de observat cum s-a trecut de la sensul orginar al cuvântului la sensul etnic (după cum arată Matilda Caragiu-Marioteanu şi Theodor Capidan).
- Ungro-Valahia, mai târziu Valahia ("Ţara Românească") – între Carpaţii Meridionali şi Dunăre
- Vlaşca - în sudul Munteniei
- Valahia Mică ("Oltenia") – la vest de râul Olt
- Valahia Mare ("Muntenia") - la est de râul Olt
- Moldo-Valahia ("Moldova") – între Carpaţii Răsăriteni şi Nistru
- Vlahia de Sus – în Epir
- Vlahia Mare ("Megale Vlachia") – în Tesalia
- Vlahia Mică – în Etolia, Acarnania, Dorida, Locrida
- Valahia Veche ("Stara Vlaška") – în sud-vestul Serbiei
- Valahia Albă – în Moesia
- Valahia Neagră ("Morlachia") - în Dalmaţia şi sudul Bosniei.
- Valahia Sirmium – pe râul Sava
- Valahia Moraviană ("Valašský") – în Munţii Beskidy din nord-estul Cehiei
[modifică] Oamenii
Românii (Cunoscuţi de asemenea şi ca Daco-Români, vorbind limba română) trăiesc în:
- România – 20,5 milioane,
- Republica Moldova – 2,8 milioane.
Ca minorităte naţională trăiesc în:
- Ucraina – 409.000 – în regiunea Odessa (din care trei sferturi în Bugeac), în raionul Cernăuţi şi în Maramureşul de Nord. Grupuri mici de români moldoveni trăiesc şi în preajma Bugului, respectiv la răsărit de acesta.
- Serbia – 75.000 (30.000 în Voievodina, dar cea mai importantă comunitate este cea a vlahilor din Timoc şi Morava, lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Numărul acestor români este estimat la aproximativ 250.000 persoane [2]),
- Bulgaria - mai ales în Timocul de est şi în lunca Dunării.
- Ungaria – 10.000, în sud-estul ţării
Aromânii (vorbind limba armânească) trăiesc ca minorite naţională în:
- Grecia – mai ales în Munţii Pind şi în Macedonia grecească,
- Notă: guvernul Greciei nu recunoaşte nici o diviziune etnică, aşa ca nu exista nici o statistică exactă. Totuşi, numărul aromânilor din Grecia este estimat la câteva sute de mii de persoane, aici trăind cea mai mare populaţie aromână din Europa
- Republica Macedonia – 9.695 (0.5% din totalul populaţiei), mai ales în sud
- Albania – între 10.000 şi 40.000 (după unele surse 100.000), îndeosebi în jumătatea sudică a ţării.
- România – aproximativ 27.000 (recensământ 2002), în relitate peste 100.000, în special în Dobrogea,
- Bulgaria - la sud de Munţii Balcani
Meglenoromânii (vorbind limba meglenoromână) trăiesc în nordul Greciei (aproximativ 3000) şi sudul Macedoniei (aproximativ 2000).
Istroromânii (vorbind limba istroromână) trăiesc în peninsula Istria din Croaţia de azi, numărând aproximativ 1.000 - 1.500 de oameni.
[modifică] Cultura
La fel ca şi limba, legăturile culturale dintre vlahii nordici (românii) şi vlahii sudici (armânii) au fost rupte până în secolul al X-lea şi de atunci au fost influenţe culturale diferite:
- Cultura română a fost influenţată de slavi şi mai târziu de unguri şi de germani (mai ales în Transilvania). În secolul al XIX-lea a apărut o importantă deschidere către Europa occidentală fiind strânse în special legăturile culturale cu Franţa.
- Cultura aromână dezvoltată mai întâi ca o cultura pastorală, mai târziu a fost influenţată de culturile bizantină şi greacă.
[modifică] Vezi de asemenea
- Lista a românilor – Vlahi de etnie română
- Lista a aromânilor – Vlahi de etnie aromână
- Lista celor mai importanţi aromâni
[modifică] Religia
Religia vlahilor este predominant creştin ortodoxă, dar sunt unele regiuni unde sunt catolici şi protestanţi (în Transilvania), iar unii sunt musulmani (foşti convertiţi din Grecia, trăind în Turcia de la schimbul de populaţie din 1923).
