Vladislav I al Ţării Româneşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Vladislav I | ||
|---|---|---|
| Domnitor al Ţării Româneşti | ||
 |
||
| Vladislav I, portret mural | ||
| Domnie | 16 noiembrie 1364 - 1377 | |
| Născut | 1325 | |
| Decedat | 1377 | |
| Predecesor | Nicolae Alexandru | |
| Succesor | Radu I | |
| Tată | Nicolae Alexandru | |
| Mamă | Doamna Maria | |
Vladislav I (n. 1325, d. 1377) a fost domnitorul Ţării Româneşti între 1364 şi cca. 1377; fiul lui Nicolae Alexandru şi frate al voievodului Radu I. Vladislav I este cunoscut publicului larg şi sub numele de Vlaicu Vodă, datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul.
Noul voievod va adăuga la titlurile moştenite şi pe acelea de ban de Severin (1368) şi duce de Făgăraş (1369), deşi s-a aflat,încă de la urcarea pe scaun sub ameninţarea permanentă a coroanei angevine. Astfel, în 1365, printr-o proclamaţie regală, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate şi şi-a însuşit un titlu ce nu-i aparţinea.Relaţiile rămân încordate şi, înainte să aducă la supunere pe voievodul Tării Româneşti, Ludovic îşi îndreaptă lovitura asupra ţarului bulgar de la Vidin, Straţimir, cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cetăţii de scaun şi îndepărtarea familiei domnitoare din această ţară au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ţinuturilor de la nord de Dunăre cât şi în Balcani.Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Tării Româneşti a fost hotărâtă. Oştile maghiare au înaintat pe două direcţii: dinspre Vidin spre Severin şi dinspre nord, din Transilvania spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul Nicolae Lackfi. Operaţiunea preconizată nu a dat rezultatele aşteptate. În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomiţa, în apropiere de Târgovişte, oastea voievodului transilvanean. După victorie, voievodul Tării Româneşti devine arbitrul situaţiei din ţaratul Vidinului, unde după o intervenţie armată cerută de localnici va obţine, la 29 august 1369, eliberarea lui Straţimir şi reconstituirea statului temporar ocupat de trupele maghiare. În contextul noii situaţii Ludovic recunoştea, în schimbul prestării formale a jurământului de vasalitate, toate titlurile şi posesiunile lui Vlaicu, fără ca prin aceasta tensiunile politice dintre cele două state sa slăbească. Numele lui Vlaicu Vodă este asociat şi cu primele conflicte româno-turceşti desfăşurate în 1369. El participa alături de regele Ludovic la o luptă cu oşti ale sultanului Murad şi ţarului de Târnovo, Ioan Alexandru. Ulterior, în 1371, oastea sa va fi prezentă la Cirmen (Cernomen) alături de trupe bizantine şi sârbeşti, fără a putea dobândi victoria.Se pare că tot în vremea domniei sale Chilia a revenit Tării Româneşti. Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dunării se va materializa prin consacrarea în 1370, la Severin, a celui de al doilea scaun mitropolitan muntean şi prin susţinerea călugărului de origine greacă Nicodim, creatorul tradiţiei monastice la nord de Dunăre. Lui Vladislav i se atribuia Vadiţa, lângă Severin, fundaţie anterioară anului 1375 şi Biserica Domnească din Curtea de Argeş. În plan economic,dă la 20 ian.1368 un privilegiu pt.negustorii braşoveni, vama percepută mărfurilor –tricesima (a 30-a parte din valoarea transportului); este primul voievod al Ţării Româneşti care bate monedă – ducaţii de argint plus o monedă secundară banii
[modifică] Emisiuni monetare
Printre alte realizări, Vladislav I este primul voievod român care emite monedă, în preajma anului 1365. Emisiunile monetare atribuite domniei lui Vlaicu Vodă, practic primele monede româneşti propriu-zise, au fost bătute numai în argint şi au fost clasificate astfel de către numismaţii români (în speţă clasificarea aparţine lui Octavian Iliescu):
- I - piese cu diametrul de 18-21 mm şi greutatea medie 1,05 g;
- II - piese cu diametrul de 16-18 mm şi greutatea medie de 0,70 g;
- III - piese cu diametrul de 14-16 mm şi greutatea medie 0,35 g, acestea din urmă fără legendă (anepigrafe).
Monedele din prima categorie ar aparţine unui sistem similar cu ducaţii veneţieni de argint bătuţi începând din anul 1202, denumiţi iniţial ducaţi (ducato), apoi groşi sau matapani, mult imitaţi în Peninsula Balcanică. Numele ducat este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Ţării Româneşti, fiind iniţial echivalent cu groşii sârbeşti şi bulgăreşti bătuţi în sistemul ducaţilor veneţieni de argint.
Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente cu dinarul unguresc de argint din acea vreme, le revine denumirea de dinari.
A treia categorie, monede anepigrafe (dar purtând literele Б-Л pentru "Vladislav") cu greutatea medie de 0,35 g, a fost cunoscută sub numele de ban, aşa cum se numea anterior dinarul de argint al banilor (principilor) Slavoniei. Banul muntean era echivalent cu 1/2 dinar, deci corespundea obolului unguresc. Denumirea de "ban" s-a pastrat în epoca modernă, în prezent numele fiind purtat de cel mai mic nominal circulant, moneda de 1 ban, a suta parte dintr-un leu românesc.
Raportul dintre monedele muntenesti medievale în perioada lui Vladislav I era următorul:
- 1 ducat muntean = 1½ dinar = 3 bani;
- 1 dinar = 2 bani.
 Dinar de argint emis de către voievodul Vladislav I |
 Ban de argint emis de către voievodul Vladislav I |
[modifică] Legături externe
[modifică] Vezi şi
- Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeş
- Familia Basarabilor
- Lista domnilor Ţării Româneşti
| Predecesor: Nicolae Alexandru |
Domnitor al Ţării Româneşti 1364-1377 |
Succesor: Radu I |
