Vladimir Jirinovski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vladimir Jirinovski
Wladimir Schirinowski crooped.jpeg

 Vice-președinte al Dumei de Stat a Rusiei
În funcție
18 ianuarie 2000 – 21 decembrie 2011
Președinte Vladimir Putin
Dmitri Medvedev
Vladimir Putin
Prim-ministru Vladimir Putin
Mihail Kasianov
Viktor Hristenko (interimar)
Mihail Fradkov
Viktor Zubkov
Vladimir Putin
Viktor Zubkov (interimar)
Dmitri Medvedev

Deținător actual
Funcție asumată 
14 decembrie 1992
Precedat de crearea partidului

Născut(ă) 25 aprilie 1946 (1946-04-25) (68 de ani)
Almatî, RSS Kazahă, URSS
Nume la naștere Vladimir Volfovici Eidelstein
Partid politic Partidul Liberal Democrat (Rusia)
Soț(ie) Galina Lebedeva
Copii Igor Lebedev
Alma mater Universitatea de stat din Moscova
Ocupație Politician, fondator și lider al PLDR
Profesie Jurist, filolog
Naționalitate Rus
Confesiune Ortodox
Semnătură Signature of Vladimir Zhirinovsky.png

Vladimir Volfovici Jirinovski (în rusă Влади́мир Во́льфович Жирино́вский, născut Vladimir Volfovici Eidelștein,[1][2] rusă Эйдельштейн; 25 aprilie 1946) este un politician rus, deputat, avocat și fost vicepreședinte al Dumei de Stat (Parlamentul Rusiei) între 2001 și 2011. Jirinovski este fondatorul și liderul Partidului (ultra-naționalist) Liberal Democrat, al treilea partid ca importanță din Dumă. Este de asemenea membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Tinerețea și primii pași în politică[modificare | modificare sursă]

Jirinovski s-a născut în Alma-Ata, capitala Republicii Sovietice Socialiste Kazahe. În iulie 1964, Jirinovski s-a mutat la Moscova, unde a început să studieze la Universitate la Departamentul de studii turcice și Institutul de studii asiatice și africane. A absolvit cursurile universitare în 1969. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu într-o unitate din Tbilisi, și-a obținut și licența în drept și a lucrat în diverse posturi în comitete de stat. În 1998, a primit titlul de doctor în filozofie al Universității din Moscova.

Deși a fost activ în diverse grupuri reformatoare ilegale, Jirinovski nu a fost o figură marcantă a politicii sovietice din deceniul al nouălea al secolului trecut. A încercat să intre în viața politică activă în 1989, dar fără succes.[3]

Jirinovski, al cărui tată era de origine evreu polonez, și-a început cariera politică oficială în Societatea Culturală Șalom, o organizație evreiască sprijinită de guvernul sovietic, interesat de contracararea activităților grupurilor evreiești independente, care apăruseră în epoca glasnostului gorbaciovist.[4]

După ce ani la rând își negase ascendența evreiască, Jirinovski a recunoscut originea etnică a tatălui său în 2001.[5] În decursul unei vizite private în Israel în 2006, Jirinovski a vizitat pentru prima oară mormântul tatălui său, Wolf Isakovici Eidelștein, îngropat în cimitirul din orașul Holon. [6]

Partidul Liberal Democrat[modificare | modificare sursă]

În 1990, Vladimir Jirinovski, împreună cu Vladimir Bogacev, au fondat Partidul Liberal Democrat, al doilea partid înregistrat în Uniunea Sovietică, și, de aceea, primul partid oficial de opoziție. În alegerile din același an, care au avut ca rezultat alegerea lui Gorbaciov ca primul [7] Președinte al Uniunii Sovietice, PLD a obținut 8% din voturile exprimate. După aceasta, partidul și-a câștigat prostul nume de opoziție de fațadă, total lipsită de credibilitate sau autenticitate, în special după sprijinul arătat de Jirinovski tentativei de lovitură de stat din 1991. Atitudinea sa a alimentat zvonurile, negate cu vehemență de Jirinovski, că el ar fi fost agent KGB, iar PLSD ar fi fost un partid diversionist creat ori pentru a discredita opoziția, ori pentru a-i micșora eficiența. Această impresie nu a dispărut nici după disoluția Uniunii Sovietice, după care Partidul Comunist a trecut la rândul lui în opoziție.

Totuși, Partidul Liberal Democrat a rămas o importantă forță politică în viața politică din Federația Rusă. În cea mai bună perioadă, PLD a reușit să câștige 23% din voturile populare la alegerile din 1993 pentru Dumă, fiind câștigătoarea alegerilor în 64 dintre cele 84 de regiuni ale federației. Aceast succes l-a încurajat pe Jirinovski să candideze pentru funcția de președinte împotriva deținătorului funcției, Boris Elțin. De vreme ce șansele lui Elțin păreau puse în primejdie de creșterea naționalismului rusesc și de Partidul Comunist renăscut, numeroase grupuri de observatori, în special din occident, s-au alarmat de posibilitatea venirii la putere a unui extremist sau a unui comunist reformat într-un stat fragil din punct de vedere politic și economic. Jirinovski a devenit ținta principală a criticilor, el părând că, dacă ar fi câștigat, ar fi târât Rusia pe panta autoritarismului și militarismului.

Politician și demagog[modificare | modificare sursă]

Jirinovski la un miting pre-electoral în 1999

Jirinovski și-a câștigat renumele de populist violent și gălăgios, care pretindea că vorbește în numele poporului rus, chiar când ceea ce spunea era ceea ce rușii nu voiau să audă. Printre promisiunile fanteziste ale lui Jirinovski a fost și aceea făcută în 1991, conform căreia, dacă avea să fie ales, votca avea să fie distribuită în mod gratuit tuturor. La fel, într-o situație similară, el a remarcat în timpul unui miting dintr-un supermarket moscovit că, dacă avea să devină președinte, lenjeria intimă avea să fie distribuită de asemenea în mod quasi-gratuit.[8] Aceasta a fost una dintre numeroasele ocazii în care Jirinovski a fost implicat în altercații violente cu alți politicieni.

După ce în trecut a fost asociat cu grupuri politice evreiești, Jirinovski a ajuns să fie acuzat de antisemitism. El și-a exprimat admirația pentru Adolf Hitler și pentru candidatul la alegerile prezidențiale americane din 1996, Pat Buchanan, care a trebuit să facă de asemenea față acuzațiilor de antisemitism. Aducând aminte de un discurs al lui Buchanan, în care aceasta eticheta Congresul Statelor Unite ca fiind "teritoriul ocupat de israeliți", Jirinovski a remarcat că "... noi avem aceeași situație în Rusia". El a adăugat că ambele țări sunt "sub ocupație" și că, "pentru a supraviețui, trebuie să stabilim teritorii în SUA și Rusia în care să deportăm acest trib mic și aducător de necazuri."[9]

El este cunoscut pentru agresivitatea cu care privește alte țări, exprimându-și dorința de ocupare a țărilor ex-sovietice din "vecinătatea imediată a Rusiei" și nu numai, visând la o zi "în care soldații ruși își pot înmuia bocancii în apele Oceanului Indian". Jirinovski este cunoscut și pentru îndemnurile la folosirea armei nucleare împotriva adversarilor Rusiei.

În vreme ce unii dintre observatori considerau aceste comentarii ca un efort jalnic de captare a bunăvoinței naționaliștilor, nefiind nimic mai mult decât praf în ochii alegătorilor, occidentalii au fost consternați să constate că, în 1996, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale, Jirinovski era al doilea în preferințele electoratului rus, în urma candidatului Partidului Comunist, Ghennadi Ziuganov și înaintea lui Boris Elțin. Până la final, Jirinovski s-a plasat doar pe locul al cincilea, cu 5,7% dintre voturile exprimate în primul tur de scrutin. Din acel moment, situația partidului s-a stabilizat în mare măsură, în alegerile legislative din 2003, câștigând 11,7% din voturile exprimate, în vreme ce liderul partidului nu a reușit nici la următoarele alegeri prezidențiale un rezultat mai bun. În 2004, el a refuzat să fie numit candidat al partidului pentru alegerile prezidențiale, lăsând această onoare lui Oleg Malîșkin, care a câștigat un număr nesemnificativ de voturi.

Alte controverse[modificare | modificare sursă]

Într-o vizită efectuată în 1994 în Bulgaria, Jirinovski a afirmat despre România că este un stat artificial locuit de țigani italieni, care s-a format prin desprinderea de teritorii de la vecinii Rusia, Bulgaria și Ungaria.[10][11]

Jirinovski a salutat ceea ce el a numit "procesul democratic" din Irak din timpul lui Saddam Hussein, pe care l-a sprijinit din toate puterile. Prietenia celor doi a durat cel puțin până la războiul din Golf, în timpul căruia Jirinovski a trimis un număr de voluntari din grupul paramilitar "Șoimii lui Jirinovski" să-l sprijine pe președintele irakian. Gesturile sale nu par a fi fost dezinteresate, de vreme ce există zvonuri conform cărora el a fost unul dintre profitorii comerțului ilicit cu petrol, care se desfășura sub acoperirea programului ONU "Petrol pentru hrană".[12]

În 2005, Ministerul Afacerilo Externe al Kazahstanului l-a declarat pe Jirinovski persona non grata ca urmare a discursului politicianului rus în care cerea schimbarea graniței comune ruso-kazahe și în timpul căruia a luat în derâdere rolul poporului kazah în istorie. Jirinovski nu a renunțat la poziția sa, afirmând că atitudinea sa se sprijină pe lucrări ale unor istorici și geografi de renume.[13]

Ca reacție la criticile lui Condoleezza Rice fața de politica extenă a Rusiei din timpul disputei ruso-ucrainiene în problema gazelor, Jirinovski a afirmat că Rice comentează astfel doar datorită statutului ei de persoană nemăritată și fără copii. În plus, a mai afirmat: "Condoleezza Rice are nevoie de compania soldaților. Are nevoie să fie băgată la barăci, unde să fie satisfăcută."[14]

Din octombrie 2006, Jirinovski este persona non grata și în Ucraina, iar în contextul crizei din Crimeea din 2014, a transmis mai multor țări (Polonia, România și Ungaria) scrisori oficiale prin care propunea divizarea vestului acestei țări între vecinii ei din acea parte. Propunerile lui au fost ignorate sau respinse ca fiind absurde.[15][16]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Выборы президента 2000
  2. ^ Жириновский пересматривает свои корни
  3. ^ Zhirinovsky Vladimir Volfovich
  4. ^ Organized National Life of Russian Jews in the Late Soviet and Post-Soviet Era: a View from Moscow - Eugene Satanovsky
  5. ^ Haaretz, Y.Sheleg,"Zhirinovski admits his father was Jewish", July 3, 2001
  6. ^ Haaretz, Y.Melman, The Jewish side of the family, June 29, 2006
  7. ^ NYT 20 Martie 1990
  8. ^ Fedarko, Kevin (24-decembrie-1993). „A Farce to Be Reckoned With”. TIME. http://www.time.com/time/archive/preview/0,10987,979889,00.html. 
  9. ^ Russia's Zhirinovsky now blasts Buchanan as `crap' | j. the Jewish news weekly of Northern California
  10. ^ Hello, I Must Be Going - TIME
  11. ^ Viorel ROMAN”. Viorel-roman.ro. 1 mai 2009. http://www.viorel-roman.ro/articol_big.php?id=252&pg=1. Accesat la 29 mai 2014. 
  12. ^ http://www.access.gpo.gov/congress/senate/pdf/109hrg/21438.pdf
  13. ^ Lenta.ru: В России: Жириновскому запретили приезжать на историческую родину
  14. ^ Mis-typed address or a page does not exist
  15. ^ Neagu, Alina (24 martie 2014). „MAE: Ambasada Romaniei la Moscova a primit o scrisoare din partea politicianul rus Vladimir Jirinovski, in care acesta propune divizarea Ucrainei intre Polonia, Ungaria si Romania”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16892587-mae-ambasada-romaniei-moscova-primit-scrisoare-din-partea-politicianul-ultranationalist-rus-vladimir-jirinovski-prin-care-acesta-propune-divizarea-ucrainei-intre-polonia-ungaria-romania.htm. 
  16. ^ Bogdan, Luminița. „Reacții la propunerea lui Vladimir Jirinovski de împărțire a Ucrainei între Polonia, România și Ungaria”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/externe/reactii-la-propunerea-lui-vladimir-jirinovski-de-impartire-a-ucrainei-intre-polonia-romania-si-ungaria-12322652. Accesat la 24 martie 2014. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vladimir Jirinovski
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Vladimir Jirinovski.