Virgil Cândea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Virgil Cândea
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Focșani, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România[3] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Național „Sfântul Sava” din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Membru titular al Academiei Române

Virgil Cândea (n. 29 aprilie 1927, Focșani — d. 16 februarie 2007, București) a fost un istoric al culturii române, membru titular al Academiei Române.

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1938-1945);
  • Universitatea din București - Facultatea de Drept (1945-1949);
  • Facultatea de Filosofie(1946-1950);
  • Facultatea de Filosofie, Secția clasică(1950-1952);
  • Institutul Teologic Universitar(1951-1955);

Carieră[modificare | modificare sursă]

  • doctor în filosofie din 1970 cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir;
  • lucrează la Biblioteca Academiei, succesiv, în Serviciul de bibliografie, Serviciul de studii;
  • șef al Secției de documentare științifică până în 1961, când este concediat;
  • șef al Serviciului de documentare din cadrul Oficiului Național de Turism „Carpați” în 1962;
  • șef al Bibliotecii Institutului „Dr. I. Cantacuzino”(1962-1965;
  • director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene(1963-1968);
  • director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale(1965-1968) și redactor al revistei acesteia;
  • cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București(1968-1972);
  • secretar al Asociației Culturale „România”(1972-1990);
  • predă cursuri Facultatea de Drept din București(1963-1966), Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”(1980-1982), Facultatea de Istorie(1990-1991) și Facultatea de Teologie(1963-1965) ale Universității din București;
  • ține, ca invitat, cursuri de istoria relațiilor internaționale la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale și la Institutul Universitar de Studii Europene din Geneva(1967-1971), la Universitățile din Beirut(1982), Strasbourg(1983) și „La Sapienza” din Roma(1990);
  • membru corespondent al Academiei din 1991 și membru titular din 1993.
  • întreprinde investigații asupra istoriei ideilor și a culturilor sud-est europene;
  • are contribuții de seamă privind activitatea marilor umaniști români Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și în definirea conceptului de umanism în cultura noastră medievală ;
  • identifică, în versiune arabă, prima cronică muntenă de redacție unitară;
  • are contribuții decisive la descoperirea picturii postbizantine de expresie arabă(arta melkită);
  • după 1963 se concentreză asupra istoriei culturii românești în context sud-est european și universal;
  • intervine, începând cu 1975, în controversele româno-maghiare privitoare la Transilvania, atât prin articole publicate în reviste de cultură, cât și printr-o carte scrisă împreuna cu dr. Cornelia Bodea, publicată în 1982 de Universitatea din Boulder(Colorado) și difuzată de Columbia University din New York – Transilvania in the History of Romanians;
  • scrie studii despre opera lui Nicolae Iorga, iar în 1966 publică, în colaborare, volumul Pagini din trecutul diplomației românești. Multe lucrări se referă la regândirea fenomenelor de modernizare a culturii, educației și vieții intelectuale de la noi în secolele XVII – XVIII, una dintre acestea – Rațiunea dominată. Contribuții la istoria umanismului romînesc(1979), premiată de Muzeul Literaturii Române în 1980;
  • se ocupă de asemenea de editarea operelor lui Dimitrie Cantemir și Alexandru Odobescu;
  • se ocupă de depistarea și reconstituirea patrimoniului cultural național înstrăinat. O primă evidență o întocmește în 1962, sub titlul Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român;
  • descoperă manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir în Statele Unite, Siria, Liban și Franța, versiunea arabă a Letopisețului Țării Românești(1292-1664), cea mai veche cronică munteană redactată în limba română, păstrată însă doar în versiunea ei arabă, descoperită într-o mănăstire de lângă Beirut, precum și numeroase manuscrise arabe cuprinzând traduceri de cărți din Țările Române păstrate în Siria, Liban, în Biblioteca Vaticanului, la Cairo și Paris;
  • publică sinteza documentelor și manuscriselor descoperite în străinătate în două volume, sub titlul Mărturii românești peste hotare și Mică enciclopedie de izvoare externe privind istoria și cultura poporului român;
  • elaborează studii e istoria artei, principala contribuție fiind identificarea și valorificarea icoanelor creștine de confesiune ortodoxă și greco-catolică din comunitățile arabe din Orientul Apropiat executate de pictori din secolele XVI – XIX;
  • participă la rapoarte și comunicări la congresele de științe istorice de la Viena(1965), București(1980), Stuttgart(1985) și Madrid(1990), la congresele de studii sud-est europene de la Sofia(1966), Atena(1970), București(1974), Ankara(1979), Salonic(1994);
  • este invitat să susțină conferințe la diverse instituții din Austria, Grecia, Franța, Cehoslovacia, Italia, Noua Zeelandă, Canada, Siria, Israel etc.

Alte funcții[modificare | modificare sursă]

  • membru al Uniunii Scriitorilor din 1971;
  • vicepreședinte al centrului Italo-Român de Studii Istorice Milano in 1978;
  • cercetător științific al Centrului Wilson din Washington din 1984;
  • membru al Asociației Istoricilor Americani din 1984;
  • membru al Centrului European de Cultură din Geneva din 1983;
  • director al Universității Euro-Arabe din Roma(1990) ș.a.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Introducere în documentarea științifică, - în colaborare cu Aurel Avramescu (1960)
  • Pagini din trecutul diplomației românești (1966) - în colaborare cu Mircea Malița

Premii[modificare | modificare sursă]

  • primește Premiul „Nejib Habib” decernat de Universitatea din Geneva, pentru contribuții la cunoașterea relațiilor internaționale;
  • este decorat cu „Ordinul Cedrului” în grad de ofițer, ca recunoaștere a contribuției sale la istoria tradiției culturale libaneze;
  • nu a primit niciodată distincții sau decorații românești.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Virgil Cândea, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Virgil_Cândea&oldid=15920190