Annelida
| Annelida | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
|
|||||||
| Clasificare științifică după Georgescu 1997 |
|||||||
|
|||||||
Increngătura Annelida cuprinde animale numite annelide sau viermi inelați care trăiesc în mediul marin, dulcicol sau terestru. Denumirea lor provine din latină si anume annellus care înseamnă inel. Ea mai este numită și increngătura viermilor inelați. Viermii inelați sunt cei mai dezvoltați viermi, al căror corp este de formă cilindrică, segmentat în inele.
Reprezentanții aestei încrengături sunt: râma și lipitoarea. Caracteristic organismelor din această încrengătură este faptil că au corpul împărțit în segmente inelare. Aceste segmente inelare care se observă la suprafața corpului lor posedă în interior și pereți transversali. Acest sistem de împărțire a corpului în segmente inelare cu corespondență și în interiorul corpului, poartă numele de metamerie
Cuprins |
[modificare] Clasificare
Annelidele formeaza după Georgescu 1997 o încrengătură care cuprinde trei clase și anume: Policheta, Oligocheta și Hirudinea
[modificare] Organizarea structurală
Corpul lor este acoperit cu un strat de cuticulă. Sistemele lor de organe sunt mai dezvoltate decât la alți viermi. La majoritatea reprezentanților segmentele sunt prezente atât la exterior, cât și în interiorul corpului.
Viermele inelat are 2 capete: unul anterior, cu orificiul bucal, și altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip deschis. Viermele inelat prezintă și un înveliș epitelio-musculator.
'''Rima'''-sint intezestrate cu muschi puternici ce inconjoara corpul umplud cu lichid celomic care reprezinta hidroscheletul
[modificare] Nereișii
Nereișii trăiesc în mediul acvatic, un capăt prezintă un cap diferențiat, pe care pot fi observate o pereche de tentacule, 3 perechi de ochi și gura sa, cu fălci. Pe corpul lor au o pereche de lobi, numiți parapode. Pe acestea se găsesc un număr mare de cheți, cu rol în mișcare și respirație.
[modificare] Bibliografie
- Georgescu, D., Animale nevertebrate – Morfofizioloige – Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1997.
|
|||||||