Victor-Dan Zlătescu
Victor-Dan Zlătescu (n. 25 octombrie 1933, București; d. 5 noiembrie 2000, București) a fost un jurist român, care a deținut funcția de judecător la Curtea Constituțională a României.
Biografie [modificare]
Victor-Dan Zlătescu s-a născut la data de 25 octombrie 1933 în orașul București. Era fiul cunoscutului avocat Dobre Zlătescu, care a îndeplinit funcția de șef al Contenciosului General al Statului. În anul 1951 a absolvit Liceul Teoretic nr. 8 din București, iar între anii 1951-1956 a urmat Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit în anul 1956.
În anul 1952, Viorel Zlătescu a fost exclus din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM) și din Facultatea de Drept, din cauza unor probleme la "dosar", fiind nevoit să lucreze pe Șantierul Dunăre-Marea Neagră, dar a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era șef de promoție. După absolvirea facultății, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici.
A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocați din București, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor și Energiei Electrice, deținând funcția de consultant arbitral șef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Viorel Zlătescu a fost transferat drept consultant științific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române în sectorul de drept civil condus de Mihail Eliescu. Și-a publicat rezultatele cercetărilor în cele două reviste ale Institutului - "Studii și cercetări juridice" și "Revue roumaine des sciences sociales. Série de sciences juridiques".
În anul 1967, a obținut titlul științific de doctor în drept la Facultatea de Drept din București, cu teza "Contractele de furnizare a energiei electrice și termice". Între anii 1967-1971, el a urmat și cursurile Facultății internaționale de drept comparat de la Strasbourg (Franța), pe care le-a absolvit în anul 1971, obținând Diploma superioară de drept comparat. În anul 1972 a susținut examenele generale de doctorat în drept comparat.
În anul 1969, și-a încheiat activitatea la Institutul de Cercetări Juridice și după o scurtă trecere pe la Direcția Juridică a Consiliului de Stat (1969-1972), în calitate de consultant de specialitate, Victor Dan Zlătescu a fost încadrat, în anul 1972, în abia reînființatul Consiliu Legislativ (al doilea din istoria țării, care a funcționat în perioada 1971-1989), în funcția de secretar științific.
În cadrul Consiliului Legislativ, a lucrat în funcțiile de consilier, adjunct de șef de secție și șeful Secției a II-a, în care au activat juriști de prestigiu, precum Constantin Bejenaru, Artur Hilsenrad, Valer Dorneanu, Lucian Stângu, Olga Ionescu etc. După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Viorel Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locțiitor de președinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990.
Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor-Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaților în demnitatea de judecător al Curții Constituționale a României pentru un mandat de șase ani, care a expirat în anul 1998. El a contribuit la punerea bazelor organizatorice și funcționale ale acestei instituții, precum și la crearea și perfecționarea jurisprudenței Curții Constituționale și la sincronizarea practicii acesteia cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Începând din anul 1990, Victor Dan Zlătescu a predat în calitate de profesor universitar, cursurile de drept civil (partea generală), drept comparat, precum și legistică formală. El și-a început activitatea didactică în calitate de profesor universitar de drept privat la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. A mai predat și la Facultățile de Drept ale Universității Ecologice din București, Universității Athenaeum, Universității "Spiru Haret" și Universității Româno - Americană. În anul 1998, a devenit profesor cu normă întreagă la Universitatea Ecologică din București - Facultatea de Drept.
El s-a numărat printre fondatorii Uniunii Juriștilor Democrați din România, ocupând funcția de vicepreședinte. În cadrul Uniunii Juriștilor a înființat Societatea română de drept comparat, al cărui președinte fondator a fost.
Victor-Dan Zlătescu a decedat la data de 5 noiembrie 2000 în București, în urma unor afecțiuni cardiace.
Lucrări publicate [modificare]
Victor Dan Zlătescu este considerat fondatorul școlii moderne de drept comparat în România. El a îndeplinit funcția de secretar științific și apoi de președinte al Societății române de drept comparat. În anul 1995, a fost ales ca membru asociat al Asociației Internaționale de Drept Comparat de la Paris. Victor-Dan Zlătescu este autorul mai multor lucrări de drept comparat, dintre care menționăm următoarele:
- Tratat de drept civil, vol.I (Ed. Academiei, București, 1967) - în colaborare;
- Garanțiile creditorului (Ed. Academiei, București, 1970);
- Cahiers de droit comparé. L'association internationale des étudiants en droit comparé (Strasbourg, 1971);
- La reconnaissance et la mise en oeuvre des droits économiques et sociaux (Bruxelles, CIDC, 1972);
- Studii și cercetări demografice (Buzău, 1974);
- Law and Population Growth in Romania (Bucharest, UNFPA, 1974) - în colaborare;
- Reglementarea legală a organizării și conducerii unităților socialiste de stat (Editura Științifică, București, 1974);
- Romanian Legislation on the Population Growth and its Demographic Effects (Bucharest, UNFA, 1975) - în colaborare;
- Legislația și perfecționarea relațiilor sociale (București, Editura Academiei, 1976) - în colaborare;
- Dreptul românesc contemporan - evoluție și perspective (București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977) - în colaborare;
- Famiglia, diritto, mutamento sociale in Europa (Milano, Edizioni di Comunità, 1979);
- Unitatea economică de stat și personalitatea juridică (București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979);
- Legislația autoconducerii și autogestiunii întreprinderii (București, editată de Revista economică, 1980) - în colaborare;
- Geografie juridică contemporană: Introducere în teoria marilor sisteme de drept (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981);
- Legal Aspects of Joint Ventures in Eastern Europe’‘ (Deventer, Editura Kluwer, 1981) - în colaborare;
- Instituții de drept privat. Curs’‘ (București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, 1991);
- Teoria marilor sisteme contemporane de drept. Curs (București, Universitatea Athenaeum, 1992);
- Politică familială și dreptul la planificarea familiei (București, Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului, 1992);
- Panorama marilor sisteme contemporane de drept (București, Editura Continent XXI, 1994);
- Drepturile omului în acțiune = Human rights in action (Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 1994) - în colaborare cu Irina Moroianu Zlătescu;
- Lecții de drept civil (Ed. Fundației "România de Mâine", București, 1995);
- Introducere în legistica formală’‘ (București, Editura Rompit, 1995);
- Introducere în legistica formală: tehnica legislativă (București, Editura Oscar Print, 1996);
- Repere pentru o filosofie a drepturilor omului (Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 1996) - în colaborare cu Irina Moroianu Zlătescu;
- Drept privat comparat: teoria generală a comparației drepturilor. Geografia juridică (Ed. Oscar Print, București, 1997);
- Curtea Constituțională a României (București, Editura Regiei Autonome "Monitorul Oficial", 1998);
- Les droits de l'homme. Dimension spirituelle et action civique (București, Institutul Român pentru Drepturile Omului, AIF, 2000) - în colaborare;
- Tratat elementar de drept civil român. Teoria generală, vol.I (București, Casa Editorială Calistrat Hogaș, 2000).
Victor-Dan Zlătescu a deținut și alte funcții în diverse asociații juridice, cum ar fi: membru în Consiliul General și președinte al Secției de dreptul familiei al Uniunii Internaționale a Organismelor familiale (Paris); membru al Societății franceze de legislație comparată – (1981, Paris); vicepreședinte al Asociației studenților și foștilor studenți în drept comparat (Strasbourg, 1972-1980); membru al Asociației de Drept Internațional - ILA (Londra); membru al Comisiei de demografie a Academiei Române (1990); președinte fondator al Asociației pentru Națiunile Unite din România (ANUROM) (1991); președinte al Asociației Române pentru Drepturile Omului; membru al Consiliului General al Institutului Român pentru Drepturile Omului (1991); președinte și fondator al asociației "Family Forum" (1992); membru al Comitato Permanente Internazionale per attuazione del Decenio per l'Educazione ai Diretti Umani - IPU, (Roma, 1994); membru al Paneurope Swiss.
