Victor Cădere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Victor Cădere (n. 1891, Cluj – d. 1980) a fost un jurist, politician și diplomat român.

Născut la Cluj (pe atunci în Austro-Ungaria, el a obținut un doctorat în drept. A fost membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) și șef al Misiunii Militare Române în Extremul Orient (1920-1921). A fost de asemenea și profesor la Facultatea de Drept a Universității din Cluj. Sub domnia regelui Carol al II-lea al României, a îndeplinit funcțiile de secretar general în Ministerul de Interne (1930-1931) și rezident regal al Ținutului Dunării (1938-1939).

În calitate de diplomat, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar al României la Varșovia (1931-1935), Belgrad și Lisabona.

Sub regimul comunist, a fost arestat la 7 octombrie 1952 și acuzat de spionaj. Încarcerat la Jilava și apoi la Sighet, a fost judecat abia în 1956 de către un tribunal militar, fiind condamnat la 5 ani de închisoare, dar a fost eliberat la 20 septembrie 1956.

Pemițându-i-se să plece din România, a emigrat în Franța, unde a lucrat ca profesor asociat la Universitatea din Paris. Victor Cădere a fost membru corespondent al Institut de France.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Fișe de întemnițare: ÎPS Bartolomeu și părintele Boilă – Ziua de Cluj, July 24, 2008 [1]
  • Ubcluj – Scurt istoric [2]
  • Tatiana Pokivailova – Septembrie – Decembrie . Contacte româno-britanice pe masa lui Stalin [3]
  • 89 lat dyplomacji Rumunia-Polska [4]