Viaductul Caracău
 |
|
| Deschis | 18 octombrie 1897 |
|---|---|
| Reconstruit | 1946 |
| Material | beton armat |
| Lungime | 264 m. |
| Adâncime | 64 m |
| Deschiderea centrală | 101,76 m |
Viaductul Caracău este un viaduct de cale ferată pe tronsonul Miercurea Ciuc - Ghimeș, județul Bacău, dat în folosință la 18 octombrie 1897.
Cuprins |
Istoric [modificare]
În timpul ostilităților din Primul Război Mondial, grinda centrală a fost complet distrusă (1916). Armatele austro-ungare au reușit în anul următor să monteze o grindă dreaptă, dar susținută la o treime din deschidere de o palee metalică de peste 40 m înălțime. Această soluție, cu titlu de provizorat, a rămas în exploatare 27 de ani.
Ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial, trupele germane l-au distrus complet în 1944. Odată cu încheierea războiului, viața economică a țării începe să își revină și astfel se reia legatura peste munți. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945 inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 metri cubi). Aceasta a fost o performanța unică în istoria construcțiilor feroviare.
Reconstrucție [modificare]
În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, care a fost pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m. Lățimea bolții este de 6.50 m la cheie și de 10 m la naștere. Secțiunea bolții este casetată, având înălțimea de 2.5 m la cheie și de 4.8 m la nașteri.
