Vișeu de Mijloc, Maramureș

47°42′56″N 24°24′23″E (Vișeu de Mijloc, Maramureș) / 47.71556°N 24.40639°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vișeu de Mijloc)
Vișeu de Mijloc
Középvisó
—  localitate componentă[*]  —

Vișeu de Mijloc se află în România
Vișeu de Mijloc
Vișeu de Mijloc
Vișeu de Mijloc (România)
Localizarea satului pe harta României
Vișeu de Mijloc se află în Județul Maramureș
Vișeu de Mijloc
Vișeu de Mijloc
Vișeu de Mijloc (Județul Maramureș)
Localizarea satului pe harta județului Maramureș
Coordonate: 47°42′56″N 24°24′23″E ({{PAGENAME}}) / 47.71556°N 24.40639°E

Țară România
Județ Maramureș
Oraș Vișeu de Sus

Atestare1365

Populație (2021)
 - Total2.132 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal435701
Prefix telefonic+40 x59 [1]

Prezență online

Vișeu de Mijloc (în maghiară Középvisó) este o localitate componentă a orașului Vișeu de Sus din județul Maramureș, Transilvania, România.

Vişeu de Mijloc în Harta Iosefină a Maramureșului, 1782-1785

Istoric[modificare | modificare sursă]

Este atestat documentar din 2 februarie 1365. Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alte surse, prima atestare datează din 1600 (Keozepseouyso). [2]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia numelui localității: Din Vișeu (< n. pers. Vișa, diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav) + de + Mijloc. [3]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Populația era de 2.641 de locuitori după recesământul din 2002. La recensământul din 2011, populația era de 2.350 locuitori. [4]

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Vișeu de Mijoc aparține de orașul Vișeu de Sus, fiind o localitate componentă a acestuia din 1959. Istoria Vișeului de Mijloc este scrâns legată de cea a orașului Vișeu de Sus. În căutare de materie lemnoasă populația locală s-a deplasat spre est unde s-au format așezări umane.

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

  • Gavril Ciuban (n. 1951), poet. În 1980, Marele Premiu Vasile Lucaciu și Premiul USR; în 1982 premiul revistei Luceafărul, în 1984 Premiul I la Festivalul „Nichita Stănescu", în 1985 Marele premiu la Festivalul de poezie de la Sighet și premiul revistei România Literară. Membru USR. Vol. Cultivatorul de pietre și tandra dihanie (1992), Fân¬tâna cu ghinturi (1996).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
  3. ^ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .