Veniamin Kaverin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Veniamin Aleksandrovici Kaverin
Вениами́н Алекса́ндрович Каве́рин
Venyamin Kaverin by Bronislav Malakhovsky.jpg
Veniamin Kaverin (caricatură)
Naștere 19 aprilie 1902
Pskov, Rusia
Deces 2 mai 1989 (la 87 de ani)
Moscova
Ocupație scriitor
Naționalitate rusă Rusia
Activitatea literară
Mișcare/curent literar Serapionî bratia

Veniamin Aleksandrovici Kaverin (în rusă Вениами́н Алекса́ндрович Каве́рин), născut Zilber (Зи́льбер) (n. 6/19 aprilie 1902, Pskov, Rusia, d. 2 mai 1989, Moscova, URSS), este un scriitor sovietic care a făcut parte din grupul de scriitori numit „Fraternitatea Serapion” (Serapionî bratia, Серапионовы братья) inițiat de Evgheni Zamiatin,[1] grupare care a manifestat un deosebit interes pentru intriga narativă. Kaverin a scris romane de aventură și realiste, de fină observație psihologică și socială, ce se remrcă prin rafinamentul construcției.

Veniamin Kaverin este autorul romanului Doi căpitani, publicat între anii 1938 - 1944, roman pentru care în 1946 a primit Premiul Stalin. Romanul a avut un succes deosebit atât în Uniunea Sovietică, fiind publicat în aproximativ 42 de ediții în 25 de ani, cât și în străinătate, fiind tradus în numeroase țări, deviza eroului principal devenind celebră: „Să lupți și să cauți, să găsești și să nu te lași doborât!”. În ciuda prolificității sale, Kaverin a fost unul dintre puținii scriitori sovietici ai epocii care nu a menționat niciodată numele lui Stalin în scrierile sale.[2]

Succesul romanului a determinat ecranizarea sa (în 1955 și 1976) precum și transpunerea sa, de către Gheorghi Vasiliev, în music-hall-ul intitulat Nord-Ost (Nord-Est), foarte popular în Rusia. Criza ostatecilor de la teatrul Dubrovka din Moscova din 23 octombrie 2002, declanșată de acțiunea unui grup de teroriști ceceni, a demarat în timpul celei de-a 323-a reprezentații a acestui spectacol.[3][4]

Un asteroid, 2458 Veniakaverin, descoperit pe 11 septembrie 1977 de către astronomul sovietic Nikolai Stepanovici Cernîh, a fost numit astfel în onoarea sa.[5]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1923: Maeștri și discipoli ("Мастера и подмастерья")
  • 1931: Artistul necunoscut ("Художник неизвестен")
  • 1934: Împlinirea dorințelor ("Исполнение желаний")
  • 1938/1944: Doi căpitani ("Два капитана")
  • 1949/1956: Carte deschisă ("Открытая книга").

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Veniamin Kaverin - Doi căpitani, Traducerea Marcel Gafton și Lidia Zamfirescu, Editura Tineretului, Colecția Cutezătorii, București, 1956, 1959, 1960, 1961
  • Veniamin Kaverin - Scandalagiul, Colecția Meridiane, Editura Univers, București, 1968
  • Veniamin Kaverin - În fața oglinzii, Editura Eminescu, Colecția Romanul de dragoste, București, 1972
  • Veniamin Kaverin - La oglindă, Colecția Meridiane, Editura Univers, București, 1973

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maxim Shrayer, Veniamin Kaverin, în An Anthology of Jewish-Russian Literature: Two Centuries of Dual Identity in Prose and Poetry, Volumul 1, Editor M.E. Sharpe, 2007, ISBN 0-7656-0521-X, pp. 268-269
  2. ^ Vladimir Shlapentokh, Soviet intellectuals and political power: the post-Stalin era, Editor I.B. Tauris & Co., London, 1990, ISBN 1-85043-284-8, p. 56
  3. ^ Peter Baker, Susan Glasser, Kremlin Rising: Vladimir Putin's Russia and the End of Revolution, Simon and Schuster, New York, 2005, ISBN 0-7432-8179-9, pp. 157-159
  4. ^ Anna Geifman, Death orders: the vanguard of modern terrorism in revolutionary Russia, ABC-CLIO, LLC, Santa Barbara, SUA, 2010, p. 158
  5. ^ Schmadel, Lutz D. (1999). Dictionary of Minor Planet Names (ed. 4th). New York: Springer Verlag. p. 200. ISBN 3-540-66292-8. http://books.google.com/books?id=KWrB1jPCa8AC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]