Vasile Răducă

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasile Răducă
Date personale
Născut (69 de ani) Modificați la Wikidata
Târgoviște, Dâmbovița, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]​
profesor universitar[*]​
preot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Meritul Cultural ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vasile Răducă (n. 6 noiembrie 1954, Târgoviște) este un controversat teolog român, care a predat cursuri de teologie morală la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vasile Răducă s-a născut la data de 6 noiembrie 1954 în orașul Târgoviște. A urmat cariera teologică pentru început sub îndrumarea maicilor de la Mănăstirea Dealu, aflată în apropierea orașului. Apoi a urmat cursurile universitare la Institutul Teologic Ortodox din București și cursuri post-universitare la același institut, apoi la universitățile din Tesalonic - Grecia (1980-1984) și Fribourg - Elveția (1982-1984). În iunie 2019 a spus într-o emisiune la Radio Trinitas că una din cauzele gravidității la femeile violate este că le-a plăcut.[1]

A obținut titlul științific de Doctor în Teologie al Universității din Fribourg (1984) și al Facultății de Teologie Ortodoxă din București (1990).

În anul 1990 devine asistent universitar la Catedra de Omiletică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București și tot în același an este hirotonit preot pentru Biserica Kretzulescu din București, unde slujește și astăzi.

Din anul 2000 ocupă funcția de prodecan pentru patru ani al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, precum și pe cea de lector la Catedra de Teologie Morală din cadrul aceleiași Facultăți. Este președintele Comisiei de Bioetică din cadrul Patriarhiei Române.

Este căsătorit și tată a doi copii.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost decorat în februarie 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G - „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”.[2]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Plagiat[modificare | modificare sursă]

În aprilie 2016, preotul profesor Vasile Răducă a fost acuzat de plagiat, adică de fraudă intelectuală majoră deși acesta face parte din Comisia de Etică a Universității din București (din această acuzație făcând parte și profesorul ieromonah de la aceeași facultate Justinian Cârstoiu). Disputa are la bază o scriere teologică de trei sute de pagini a unui autor străin, fiind preluată și publicată sub nume propriu în anul 1993. În cele din urmă acesta a fost anchetat și sancționat printr-un avertisment scris și i-a fost revocată calitatea de membru al Comisiei de Etică. [3]

Remarci despre viol[modificare | modificare sursă]

În cadrul unei emisiuni radiodifuzate din mai 2019, la întrebările puse de ascultători preotul Vasile Răducă a susținut niște afirmații cu caracter sexist, islamofobic și xenofob, rezultând ca prezența lui la acest post să fie interzisă în viitor. Astfel, postul de radio respectiv a fost sancționat de către Consiliul Național al Audiovizualului, iar Patriarhia Română prin purtătorul ei de cuvânt Vasile Bănescu s-a dezis de cele afirmate de preotul Vasile Răducă, afirmând că opinia acestuia nu este în acord cu punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române.[4][5] Ca urmare a solicitării conducerii Universității din București, la data de 24 iulie 2019 acesta demisionează din funcția de prodecan pe care o deținea din ianuarie 2019, continuând să rămână profesor la catedra de Teologie Morală, până la pensionarea sa datorită vârstei care ar fi trebuit să aibă loc în noiembrie 2019.[6][7] Totuși, Vasile Răducă nu a ieșit la pensie nici în anul universitar 2019-2020, deoarece acesta a cerut o extindere pentru a se termina perioada universitară (deoarece ziua sa este pe 6 noiembrie), acest lucru fiind aprobat de Mircea Dumitru, în ciuda afirmațiilor anterioare ale rectorului Universității din București.[8]. Deși pensionat, în prezent acesta încă predă la catedra de Morală în regim de plata cu ora. Datorită afirmațiilor controversate, Răducă a atras criticile unor personalități precum Victor Ponta, Alina Gorghiu, Ecaterina Andronescu, Mircea Dumitru, Mihail Neamțu și alții.[9][10][11][12]

Opera publicistică[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Allotriosis - la chute et la restauration de l'home chez Gregoire de Nysse (Fribourg, 1985), tradusă și în românește sub titlul de "Antopologia Sfântului Grigorie de Nyssa", la Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996;
  • Ghidul creștinului ortodox de azi (Editura Humanitas, București, 2000);
  • Monahismul Egiptean - de la singurătate la viața de obște (Editura Nemira, București, 2003);

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Prof. Răducă a tradus mai multe lucrări teologice din limbile franceză, germană, latină și greacă, dintre care menționăm următoarele:

  • Michel Quenot - Icoana-fereastră spre Absolut (prefață și traducere din lb. franceză, Editura Enciclopedică, București, 1993);
  • Vladimir Losky - Teologia mistică a Bisericii de Răsărit (studiu introductiv și traducere din lb. franceză, Editura Anastasia, București, l993; ediția a II-a revizuită și îmbunătățită, Editura Bonifaciu, 1998);
  • Paul Evdokimov - Femeia și mântuirea lumii (traducere din lb. franceză, Editura Christiana, București, 1993) - în colaborare;
  • Sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul - Epistole (traducere din lb. greacă, Editura All, București, 1994);
  • Paul Evdokimov - Prezența Duhului Sfânt în tradiția Bisericii Ortodoxe (traducere din lb. franceză cu studiu introductiv, Editura Anastasia, București, 1995, ediția a II-a, 2004);
  • Paul Evdokimov - Cunoașterea lui Dumnezeu (traducera din lb. franceză și prefață, Editura Christiana, București, 1995);
  • Christoph Schönborn - Icoana lui Hristos (traducere din lb. germană și prefață, Editura Anastasia, București, 1996);
  • Sfântul Ambrozie, Episcopul Mediolanului - Despre Duhul Sfânt (traducere din lb. latină, studiu introductiv și note, Editura Anastasia, București, 1997);
  • Michel Quenot - Înviere și icoană (traducere din lb. franceză și prefață, Editura Christiana, București, 1999);
  • Didim din Alexandria - Despre Duhul Sfânt (traducere din lb. latină cu studiu introductiv și note, Editura Sophia, București, 2001);
  • Georgios Mantzartdes - Globalizare și mondializare (traducere din lb. greacă, Editura Bizantina, București, 2003) ș.a.

Studii și articole[modificare | modificare sursă]

De asemenea, el a publicat o mulțime de articole de bioetică (în care tratează probleme ca: avortul, eutanasia, contracepția, fertilizarea „in vitro” etc.) în diferite publicații ortodoxe ca: Studii Teologice, Biserica Ortodoxă Română, Ortodoxia etc. Menționăm unele dintre acestea:

  • Pronia și libertatea persoanei în gândirea lui Origen, în "Studii teologice" nr. 5-6, 1982;
  • Voința și libertatea în gândirea Sfântului Grigore de Nyssa, în "Studii teologice" nr. 1-2 , 1983;
  • Voința și libertatea în concepția lui Martin Luther, în "Studii teologice" nr. 3-4, 1984;
  • Perspective ortodoxe asupra Creației, în "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-2, 1988;
  • Duhul Sfânt și lucrarea lui în Creație, în "Îndrumătorul bisericesc", nr. 5, 1988;
  • Duhul Sfânt și lucrarea lui în Biserică, în "Îndrumătorul bisericesc", 1989;
  • Sfânta Scriptură în cultul Bisericii, în "Glasul Bisericii", nr. 3-4/1992;
  • Căsătoria – Taină a comuniunii și a desavârșirii persoanei, în "[Studii teologice" nr. 3-4/1992;
  • Rolul formativ al religiei, în "Studii teologice" nr.1-3, 1994;
  • Familia - factor de educație morală, în "Ortodoxia", nr. 3-4/1995;
  • Parohia - spațiu misionar, în "Ortodoxia", nr. 3-4/1996;
  • Bioetica, familia și morala creșină, în "Studii teologice" nr. 3-4, 1999;
  • Credința deistă și credința mântuitoare, în "Studii teologice", nr. 3-4, 2001;
  • Învățământul românesc și prostituția, în "Morala, factor de stabilitate socială" (Editura Ministerului de Interne, 2002);
  • Avortul, în "Vestitorul Ortodoxiei" nr. 336/2004;
  • Eutanasia, în "Vestitorul Ortodoxiei" nr. 342/2004;
  • Transplantul de organe, în "Ortodoxia" nr. 4/2004;
  • Planificare familială și controlul nașterilor, în "Anuarul FTOB", 2004;
  • Rigas Velestinilis, un precursor al Drepturilor omului în spațiul românesc al secolului al XVIII-lea, în "Glasul Bisericii" ș.a.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G.S. „Cine este Vasile Răducă, cel care a dat controversatele declarații despre sarcina de după un viol: Fost șef de promoție la Institutul Teologic, doctorat făcut în străinătate, decorat de două ori de Patriarhul Daniel”. Accesat în iunie 2019. 
  2. ^ Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.
  3. ^ „Etica Universitatii din Bucuresti, Ministrul Educatiei si lupta impotriva plagiatului - Opinii - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . 
  4. ^ „Derapaj grav la Trinitas, radioul Patriarhiei. Despre sex, viol și musulmani. Sarcina după un viol: poate e un viol la care ai consimțit și care ți-a plăcut să se repete”. Paginademedia.ro. 
  5. ^ „Prodecanul Facultății de Teologie: Dacă un viol se soldează cu o sarcină, poate i-a plăcut / Sexul cu prezervativ este masturbare // Reacția BOR - B1.ro”. www.b1.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Preotul Vasile Răducă a demisionat din funcția de prodecan la Teologie. Papahagi: „A zis niște gogomănii"”. Europa Liberă România. 
  7. ^ „Vasile Răducă nu va mai putea preda la Facultatea de Teologie. Mircea Dumitru afirmă că fostul prodecan se pensionează”. adevarul.ro. 
  8. ^ „Vasile Răducă nu va mai putea preda la Facultatea de Teologie. Mircea Dumitru afirmă că fostul prodecan se pensionează”. adevarul.ro. 
  9. ^ „Victor Ponta, atac la rectorul Universității București: „A fost recrutat ca informator al Securității lui Ceaușescu și acum dă lecții de moralitate"”. Stiri pe surse. 
  10. ^ Răvdan, Florin. „Preot, declarații controversate despre viol. Alina Gorghiu: Nu mai are ce căuta în lumea civilizată!”. www.dcnews.ro. 
  11. ^ „Ecaterina Andronescu despre prodecanul de la Teologie: „Declarațiile m-au oripilat. Nu are ce căuta ca profesor într-o universitate" - Educatie - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . 
  12. ^ „Rectorul Universității București cere demiterea prodecanului Vasile Răducă de la FTOUB”. www.digifm.ro. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vasile_Răducă&oldid=15794543