Vasile Grigorcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Vasile Grigorcea a fost un diplomat român. Principalele sale însărcinări au fost cele de ministru plenipotențiar (ambasador) al României în Ungaria, Polonia și la Vatican.

Însărcinarea sa în Ungaria a fost scurtată la 30 septembrie 1936 ca urmare a înlocuirii unei părți a corpului diplomatic român după demisia ministrului de externe, Nicolae Titulescu.

În calitate de ministru al României în Polonia, a sosit la Varșovia la 30 august 1939 înlocuindu-l în funcție pe Richard Franasovici. El nu a putut să-și prezinte scrisorile de acreditare înainte de invadarea Poloniei și declanșarea celui de-al doilea război mondial.

În 1940 a fost numit ca ministru plenipotențiar al României la Vatican. În această calitate, a negociat cu Vaticanul relațiile Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, ale cărei dieceze au fost divizate după ce nordul Transilvaniei a fost cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena. Grigorcea a fost rechemat în țară în 1941, fiind înlocuit în funcție de generalul Dănilă Papp, o schimbare care a enervat Vaticanul.

În 1943, mareșalul Ion Antonescu, prim-ministrul României, a cerut regelui Mihai I al României să-l demită pe baronul Ioan Mocsony-Stârcea, mareșalul Curții Regale. Vasile Grigorcea a fost propus ca unul dintre posibilii candidați, dar a refuzat oferta.

În toamna anului 1943, Vasile Grigorcea a fost renumit ca ministru plenipotențiar la Vatican. El a discutat despre preocupările Papei Pius al XII-lea privind Declarația de la Moscova și pericolele prevăzute pentru viitorul Europei de Est.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Dumitru Preda, Marius Bucur - 1940-1945. Înțelegere și sprijin din partea Vaticanului[1]
  • Potra, George G. - Reacții necunoscute la demiterea lui Titulescu. 29 august 1936: O "mazilire perfidă" - Magazin Istoric, 1998, Nr. 6
  • Petre Out – Mareșalul dispune, regele impune [2]