Vasile Dem Zamfirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vasile Dem. Zamfirescu)
Salt la: Navigare, căutare
Vasile Dem Zamfirescu
Naștere 28 octombrie 1941
Bucuresti
Profesie psihanalist, profesor universitar, filosof, scriitor
Naționalitate român
Activitatea literară
Subiecte psihanaliză / filosofia culturii
Operă de debut Etică și psihanaliză

Vasile Dem Zamfirescu (n. 28 octombrie 1941, București) este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist și traducător.

Cuprins

Biografie[modificare]

Studii[modificare]

După terminarea liceului Mihai Viteazul din București, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, între 1960-1965, cursurile Facultății de Filosofie, secția Pedagogie, din cadrul Universității din București, iar în 1975, la îndemnul lui Constantin Noica, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba Germană/Limba Engleză .[1] În 1975 a susținut doctoratul în filosofie la Universitatea din București cu o lucrarea Etică și psihanaliză.

Cariera științifică[modificare]

Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Filosofie al Academiei Române și la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babeș, în perioada 1966-1998.

Cariera didactică[modificare]

Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (între 1991-2000) disciplinele: Psihanaliză Filosofică, Filosofia Inconștientului, Tehnica Psihanalizei (secția Psihologie), Psihanaliză și Pedagogie (secția Pedagogie) în cadrul Facultății de Filosofie și Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, iar din 1998 până în prezent Introducere în Psihanaliză și Elemente de Tehnică a Psihanalizei în cadrul Facultății de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu[2]. Începând cu anul 2004 devine șef de catedră Psihologie și Psihoterapie la aceeași universitate.

Cariera și activitatea psihanalitică[modificare]

Deși oficial pregătirea pentru cariera psihanalitică a început din 1986, odată cu începerea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu și-a dezvăluit vocația pentru această disciplină încă din 1968 atunci când, în condițiile ostile ale comunismului, a reușit să impună ca temă a lucrării sale de doctorat în filosofie relația între etică și psihanaliză, care a fost publicată parțial sub forma de carte în 1973 ("Etică și psihanaliză"). Debutul practicii psihanalitice are loc în 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză [3]. Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor.


Activitate editorială[modificare]

Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultură psihanalitică Psihanaliza și al Editurii Trei[4], unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung și a contribuit substanțial la promovarea în rândurile cititorilor români a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei și psihanalizei, în calitate de coordonator al colecțiilor „Biblioteca de psihanaliză” și „Psihologia practică”.

2008-2010 - Director al Revistei Române de Psihanaliză.


Volume publicate[modificare]

Cărți și manuale[modificare]

  • 1973 - Etică și psihanaliză, Editura Științifică
  • 1982 - Etică și etologie, Editura Științifică și Enciclopedică
  • 1985 - Între logica inimii și logica minții, Editura Cartea Românească (prima ediție) și Editura Trei, 1997 (a doua ediție)
  • 1994 - În căutarea sinelui (Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru eseu)
  • 1995 - Nedreptatea ontică, Editura Trei
  • 2001 - Filosofia inconștientului, Editura Trei
  • 2003 - Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană, Editura Trei
  • 2009 - Povestiri de psihoterapie românească (coordonator volum și autor), Editura Trei
  • 2012 - Nevroză balcanică, Editura Trei

Traduceri[modificare]

  • 1980 - Scrieri despre literatură și artă, Sigmund Freud
  • 1994 - Vocabularul psihanalizei, Laplanche și Pontalis (coordonare terminologică și traducere împreună cu Radu Clit, Alfred Dumitrescu, Vera Șandor)
  • 1994 - În lumea arhetipurilor, Carl Gustav Jung
  • 1995 - Critica facultății de judecare, Immanuel Kant (în colaborare cu Alexandru Surdu)
  • 1996 - Eseuri de psihanaliză aplicată, Sigmund Freud
  • 2003 - Arhetipurile și inconștientul colectiv, Carl Gustav Jung (în colaborare cu Dana Verescu)
  • 2004 - Psihologia fenomenelor oculte, Carl Gustav Jung (în colaborare cu Dana Verescu)
  • 2009 - Agresivitatea umană, Iraeneus Eibesfeldt
  • 2010 - Cuvântul de spirit și raportul său cu inconștientul, Sigmund Freud
  • 2010 - Psihologia inconștientului, Sigmund Freud (în colaborare cu Gilbert Lepădatu și George Purdea)
  • 2010 - Studii despre societate și religie, Sigmund Freud (în colaborare cu George Purdea și Roxana Melnicu)


Note[modificare]

  1. ^ Pagina Prof. univ. dr. Vasile Dem Zamfirescu pe situl Facultății de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu” din București
  2. ^ Pagina Cadre didactice pe situl Universității „Titu Maiorescu”
  3. ^ Situl Societății Române de Psihanaliză
  4. ^ Situl Editurii Trei

Bibliografie[modificare]

Legături externe[modificare]

Texte ale autorului disponibile online[modificare]

Vasile Dem Zamfirescu în Dilema Veche

Eseuri și comentarii în România Culturală

Psychologies - Iubirea este sursa credintei

Observatorul Cultural - Povestea unei ediții: Freud, Opere complete

Vasile Zamfirescu: Criza psihanalizei și schimbarea în instituțiile psihanalitice

Interviuri[modificare]

Interviu cu prof. dr. univ. Vasile Zamfirescu

Psihanaliza - oglinda în care îți vezi spatele

Psihologie practica

Vasile Dem Zamfirescu: Modelul pe care îl reprezint