Dialectele limbii maghiare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Limba maghiară
Distribuție geografică și statut
Istorie
Variante regionale
Fonologie
Gramatică
Morfologie
Verbul
Substantivul, adjectivul și numeralul
Adverbul
Pronumele
Cuvintele funcționale
Cuvintele propoziții
Sintaxă
Propoziția
Fraza
Lexic
Lista Swadesh a limbii maghiare

Denumirile cele mai potrivite pentru variantele regionale ale limbii maghiare sunt „graiuri” și „grupuri de graiuri”. Graiurile sunt numeroase, dar limba maghiară este totuși unitară[1], aproximativ în aceeași măsură ca limba română, adică înțelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii graiurilor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună. Aceasta se datorează faptului că aceștia sunt concentrați pe un teritoriu relativ restrâns din bazinul Panonic (circa 300.000 km²). O excepție o constituie grupul de graiuri ale ceangăilor, mai ales subgrupul arhaic al acestora, pe care ceilalți vorbitori de maghiară le înțeleg cu greu.

Oamenii din provincie, mai ales din mediul rural, vorbesc în grai, dar cunosc și limba comună. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, folosirea graiurilor se restrânge în favoarea limbii comune. Graiurile limbii maghiare sunt cuprinse în nouă grupuri, fără ca acestea să se poată defini clar prin câte o serie de trăsături specifice. Multe trăsături sunt comune mai multor grupuri de graiuri, mai ales celor învecinate, existând un continuum dialectal. Diferențele dintre grupurile de graiuri sunt mai ales fonetice, dar și lexicale, mai puțin gramaticale. Cu cât se înaintează spre est, diferențele dintre grupurile de graiuri se înmulțesc, și din cauza faptului că se vorbesc în afara Ungariei.

Grupurile de graiuri ale limbii maghiare: 1. vestic; 2. de la vest de Dunăre; 3. sudic; 4. de la Tisa; 5. de nord-vest; 6. de nord-est; 7. ardelene; 8. secuieşti; 9. ale ceangăilor.

Istoricul studierii graiurilor maghiare[modificare | modificare sursă]

Atenția cărturarilor s-a îndreptat asupra graiurilor încă în perioada din istoria limbii maghiare numită a maghiarei moderne. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în cadrul mișcării numită de „înnoire a limbii”, care avea ca scop, printre altele, eliminarea împrumuturilor din limba latină și limba germană, una dintre sursele de cuvinte noi pentru limba literară în curs de normare a fost lexicul graiurilor. Din 1838 datează și primul dicționar dialectal maghiar (Magyar Tájszótár), editat prin grija Academiei Maghiare de Științe.

Prima lucrare științifică de anvergură despre graiurile maghiare, care ia în seamă în mod amănunțit și aspectele diacronice (de istorie a limbii) este a lui Antal Horger, A magyar nyelvjárások (Graiurile maghiare), Budapesta, Kókay, 1934.

Lucrarea de referință a dialectologiei maghiare a fost realizată prin integrarea în studiu a principiilor geografiei lingvistice, sub forma atlasului graiurilor maghiare (A magyar nyelvjárások atlasza), redactat de László Deme și Samu Imre, apărut în șase volume între 1968 și 1977. În acesta era totuși deficitar materialul referitor la graiurile din România. Acest neajuns a fost eliminat prin publicarea atlasului graiurilor maghiare din România (A romániai magyar nyelvjárások atlasza), cu materialul cules de László Murádin și redactat de Dezső Juhász, apărut în nouă volume între 1995 și 2004, sub auspiciile Societății Lingvistice Maghiare.

Grupuri de graiuri[modificare | modificare sursă]

Grupul graiurilor de la Tisa[modificare | modificare sursă]

Acestea sunt vorbite în regiunea Ungariei numită Tiszántúl ’de dincolo de Tisa’, adică la est de cursul mijlociu al Tisei, cuprinzând și extremitatea de vest a României, adică o parte din (județele Arad și Timiș).

În pronunțare îi sunt caracteristice următoarele diferențe față de limba standard:

Fenomen Graiurile de la Tisa Maghiara standard Traducere
existența lui [e] („e” scurt închis) [ɟɛrek] gyerek [ɟɛrɛk] copil
pronunțarea ca diftong descendent a vocalelor ó, ő, é [jow] bun
[løɥ] trage (cu pușca)
í [i:] („lung”) în locul lui é [e:] („e” închis lung) níz néz privește
píz pénz bani
fílsz félsz te temi
lungirea vocalei dinaintea consoanelor l, r și a semivocalei j de la sfârșitul silabei [ɛ:lmɛnt] elment a plecat
[j] în loc de [l] jány lány fată
existența la trecut și a variantei scurte a verbelor cu rădăcina terminată în t süttem sütöttem am fript

Graiurile din nord-est din acest grup prezintă asemănări cu grupul de graiuri ardelean, inclusiv în lexic.

Grupul de graiuri sudic[modificare | modificare sursă]

Acestea sunt vorbite la sud de Budapesta, între Dunăre și Tisa, precum și la vest de Dunăre, la sud de lacul Balaton, cuprinzând și Voivodina (în Serbia), și Banatul românesc.

Caracteristici fonetice:

Fenomen Graiurile sudice Maghiara standard Traducere
ö în loc de e [ɛ] (deschis), în unele cazuri embör ember om
mögitta megitta l-a băut/a băut-o/i-a băut/le-a băut
mögötte megette l-a mâncat/a mâncat-o/i-a mâncat/le-a mâncat
é [e:] („lung”) în loc de í [i:] (lung) accentuat késér kísér însoțește
căderea lui l la sfârșit de silabă, la vest de Dunăre abbú abból din acela/aceea
l în loc de ly [j] în județele Somogy și Baranya folik folyik curge
góla gólya barză
asimilarea consoanei dinaintea lui v la acesta, în unele cazuri ödven ötven cincizeci
asimilarea lui v la consoana precedentă, în alte cazuri Husfét Husvét Paști

Din punct de vedere lexical, teritoriul acestor graiuri este cel mai amestecat, din cauză că s-a depopulat foarte mult pe vremea ocupației otomane, iar după aceea s-a repopulat cu oameni veniți din alte regiuni. Se găsesc aici cuvinte din graiurile de dincolo de Dunăre, de nord-vest și de la Tisa.

Grupul de graiuri vestic[modificare | modificare sursă]

Acestea se vorbesc la vest de teritoriul grupului de graiuri de la vest de Dunăre, în zona frontierei cu Austria, cuprinzând și provincia Burgenland din aceasta.

Caracteristici fonetice:

Fenomen Graiurile de la vest de Dunăre Maghiara standard Traducere
existența lui [e] („e” scurt închis) [ɟɛrek] gyerek [ɟɛrɛk] copil
pronunțarea ca diftong ascendent a vocalelor ó ([o:] lung), ő ([ø:] lung) și é ([e:] lung) [swo] szó cuvânt
[lɥø] trage (cu pușca)
[kjɛz] kéz mână
ö în loc de e după o consoană labială föst fest vopsește
bötü betű literă
í în loc de é în nordul teritoriului szíp szép frumos
nígy négy patru
scurtarea lui ú, ű, í tüz tűz foc
viz víz apă
ll în loc de ly [j] millen milyen ce fel de
căderea frecventă a lui l final de cuvânt sau după o vocală lungă körübelü körülbelül aproximativ
szányi szállni a pluti
palatalizarea unor consoane irnyi írni a scrie
kalaptya kalapja pălăria sa
gyün jön vine
n în loc de ny la sfârșit de cuvânt asszon asszony femeie

În Burgenland, gy devine dzs:

Graiul din Burgenland Maghiara standard Traducere
[ʤɛrek] gyerek copil

În privința lexicului este de menționat folosirea frecventă a lui ja ’da’ din limba germană în loc de igen.

Grupul de graiuri de la vest de Dunăre[modificare | modificare sursă]

Caracteristici fonetice:

Fenomen Graiurile de la vest de Dunăre Maghiara standard Traducere
existența lui [e] („e” scurt închis) [ɟɛrek] gyerek [ɟɛrɛk] copil
[a] în loc de e [ɛ], în unele cazuri [ambɛr] ember om
[almɛɟ] elmegy pleacă
[mɛgɛtta] megette l-a mâncat/a mâncat-o/i-a mâncat/le-a mâncat
scurtarea lui ú, ű, í tüz tűz foc
husz húsz douăzeci
í în loc de é szíp szép frumos
nígy négy patru
[j] în loc de [l] în mare parte a teritoriului jány lány fată
palatalizarea unor consoane gyün jön vine
kalaptya kalapja pălăria sa
irnyi írni a scrie
lungirea consoanelor între două vocale esső eső ploaie
tanittó tanító învățător

În lexic se observă influențe slave de sud și germane, de exemplu ja ’da’ în loc de igen.

Grupul de graiuri de nord-vest[modificare | modificare sursă]

Aceste graiuri, numite și palóc, sunt răspândite în nordul Ungariei și în Slovacia, la est de râul Váh, la nord de Dunăre și de linia Budapesta-Cegléd-Szolnok, până la Tisa și la bazinul Sajó-Hernád. Exită trei subgrupuri de graiuri: vestic, estic și sudic.

Caracteristici fonetice:

Fenomen Graiurile de nord-vest Maghiara standard Traducere
[a] (scurt) în loc de [ɒ] [alma] alma [ɒlmɒ] măr (fructul)
[ɒ:] (lung) în loc de á [a:] (lung) [samɒ:r] szamár măgar
[ɛ:] (deschis lung) în loc de [e:] (închis lung), în unele cazuri [tɛhɛ:n] tehén vacă
i în loc de ü kilső külső exterior
pispek püspök episcop
[e] în loc de ö ser sör bere
pronunțarea vocalelor á, é, ó, ő cu altă vocală înaintea lor [vu'a:roʃ] város oraș
[i'e:dɛʃ] édes dulce
[lɒ'o:] cal
[y'ø:rzøm] őrzöm îl/o/îi/le păzesc
pronunțarea originară a digrafului ly [ʎ] [foʎo:] folyó [fojo:] râu
[goʎo:] golyó [gojo:] bilă, glonț
[ʎuk] lyuk [juk] gaură
în general, palatalizarea consoanelor înainte de i și ü gyinnye dinnye pepene
szeretyi szereti îi place/plac, îl/o/îi/le iubește
forma scurtă la trecut a verbelor cu rădăcina terminată în t süttem sütöttem am fript
neasimilarea lui v de la sufixul -val/-vel cu consoana dinaintea sa szekérvel szekérrel cu căruța

Lexicul acestor graiuri se caracterizează prin influențe slovace.

Grupul de graiuri de nord-est[modificare | modificare sursă]

Acestea stau la baza limbii maghiare standard. Se vorbesc la nord de cursul superior al Tisei, înclusiv în regiunea Transcarpatia din Ucraina și la sud de Tisa, până la Crișul Repede, cuprinzând și nord-vestul României.

Caracteristici fonetice:

Fenomen Graiurile de nord-est Maghiara standard Traducere
pronunțarea ca diftong descendent a vocalelor ó, ő, é [jow] bun
[løɥ] trage (cu pușca)
lungirea vocalelor înaintea lui l, r și j [j] kólbász kolbász cârnat
scurtarea frecventă a lui ú, ű și í buza búza grâu
uneori, lungirea consoanelor intervocalice meggett mögött înapoia
közzé közé între (cu deplasare spre locul respectiv)

La est de Debrecen, inclusiv în unele părți din România și Ucraina, ö din varianta standard se pronunță e [ɛ] (deschis), în majoritatea cazurilor:

Graiurile de la est de Debrecen Maghiara standard Traducere
ser sör bere
perkelt pörkölt prăjit; tocană
megcsemerlett megcsömörlött s-a scârbit

Excepții: öt ’cinci’, ökör ’bou’, zöld ’verde’, ca în limba standard.

O particularitate morfologică a acestor graiuri este sufixul -n la persoana a treia singular a indicativului prezent:

Graiurile de nord-est Maghiara standard Traducere
megyen megy merge
veszen vesz ia, cumpără

Grupul de graiuri ardelene[modificare | modificare sursă]

Aceste graiuri se vorbesc în Câmpia Transilvaniei, și în Partium (județele Arad, Bihor, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj).

Caracteristici fonetice:

Fenomen Graiurile ardelene Maghiara standard Traducere
deschiderea lui [o] (înlocuit cu [ɒ]) bagár bogár gândac
malam malom moară
szaba szoba odaie
deschiderea lui ö (înlocuit cu [œ]) [tœk] tök [tøk] dovleac
scurtarea frecventă a vocalelor lungi házbol házból din casă
mellöl mellől de lângă (cu deplasare de la locul respectiv)
pronunțarea ca diftong descendent a vocalelor ó, ő, é [jow] bun
[løɥ] trage (cu pușca)
cel mai frecvent [j] în loc de [l] jány lány fată

Pentru graiul din Țara Călatei mai este de menționat rotacismul lui l înainte de s [ʃ]:

Graiul din Țara Călatei Maghiara standard Traducere
[ɛrʃøɥ] első întâi

O caracteristică morfologică a acestor graiuri este păstrarea timpului trecut corespunzător perfectului simplu din limbile romanice, dispărut din maghiara standard: mene ’merse’, jövék ’venii’.

Grupul de graiuri secuiești[modificare | modificare sursă]

Acestea se vorbesc în principal în județele Mureș, Harghita și Covasna.

Particularitățile lor de pronunțare față de fonetismul standard se regăsesc în diferite alte grupuri de graiuri. Pronunțarea ö în loc de e [ɛ] din zona Odorheiului Secuiesc este asemănătoare cu cea din județul Baranya (dialectul sudic). Graiurile secuiești de vest sunt înrudite cu grupul de graiuri ardelenești, de exemplu în tratarea asemănătoare a vocalei o (înlocuită cu [ɒ]). Folosirea exclusivă a formei scurte a trecutului verbelor cu rădăcina terminată în t apropie graiurile secuiești de graiurile de nord-vest: süttem ’am fript’ în loc de sütöttem.

În graiurile secuiești se păstrează timpurile trecute corespunzătoare perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului din limbile romanice: mene ’merse’, kére ’ceru’, respectiv ment vala ’mersese’, kért vala ’ceruse’. Folosirea numai a formei s a conjuncției és ’și’ este o altă caracteristică a acestui grup de graiuri.

Specificul cel mai pregnant al graiurilor secuiești constă în lexic, precum și în expresiile figurate, în vorbirea foarte expresivă în general, bine ilustrată de folclor (poezie populară, în special balade, cântece populare, basme) și de scriitorii care s-au inspirat din acesta.

Exemple de cuvinte și expresii secuiești[2]:

Graiurile secuiești Traducere literală Maghiara standard Traducere
ádámbűz „putoare de Adam” a házhoz nem tartozó ember szaga mirosul unui om care nu aparține casei
ahajt ott acolo
elszövődik a nap „soarele se țese” fátyolfelhő kerül a nap elé soarele se acoperă cu nori subțiri
gürüzdölés / görözdölés köszörülés ascuțire (pe tocilă)
kacsiba / kacsuba / kacsuka csámpás scălâmb
megbonyul megellik a făta
odaül valahol „se așază undeva” sokáig tartózkodik valahol a sta mult undeva
olló gida ied
ollózik ellik (kecske) a făta (pentru capre)
összebüszüdik megromlik, megbüdösödik a se altera, a se împuți

Grupul de graiuri ale ceangăilor[modificare | modificare sursă]

Acestea sunt răspândite în Moldova, mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane[3].

Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei o (înlocuită cu [ɒ]).

Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu, și prin numeroase împrumuturi din limba română.

În structura gramaticală este de menționat păstrarea, ca în graiurile secuiești, a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului: mene ’merse’, kére ’ceru’, respectiv ment vala ’mersese’, kért vala ’ceruse’.

Se deosebesc două subgrupuri de graiuri:

  • Graiurile arhaice (sau de nord) sunt vorbite de circa 8000 de persoane. Din Evul Mediu s-au dezvoltat complet separat de restul limbii maghiare, putând fi considerate ca aparținând unei limbi regionale aparte. Păstrează elemente de limbă din Evul Mediu.

Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică s [ʃ] este apropiat de sz [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului [ʤ]:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
[ʤɛrmɛk] gyermek copil
[ʤio:] dió nucă
[mɛʤ] megy merge

Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și cuvinte dialectale specifice:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
bücsü becsület cinste
csúkmony tojás ou
eszüdni hozzáérteni a se pricepe
filjesz nyúl iepure
hét mikor când
ő el / ea
külpis / külbécs csiga melc

În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ba chiar și adjectivelor și adverbelor. Sufixul -ka/-ke chiar a devenit marca femininului la numele de etnii:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
magyarka magyar nő unguroaică

Particularități sintactice:

Fenomen Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
omiterea predicatului (verbul „a fi”) Arra a kecke a heden. Arra van a kecske a hegyen. Capra e pe-acolo, pe deal.
omiterea articolului hotărât în unele cazuri Feredik a búza napba. Fürdik a búza a napban. Se scaldă grâul în soare.
indicativul în locul condiționalului Mintha úszik búzába. Mintha úszna a búzában. Parcă ar înota în grâu.

Lexicul ceangău arhaic este cel mai puternic influențat de limba română, prin termeni de specialitate din agricultură, creșterea vitelor, administrație, justiție, industrie, comerț, tehnici, dar și prin adverbe, conjuncții și interjecții. Multe împrumuturi au intrat în lexicul de bază și îmbogățesc mai departe vocabularul prin compunere și derivare.

  • Graiurile cu influență secuiască (sau de sud) sunt înrudite îndeaproape cu graiurile secuiești din Trei-Scaune și Ciuc, și prezintă mai puține împrumuturi românești decât graiurile de nord. Sunt vorbite de majoritatea ceangăilor, aproximativ 44.500. Mai sunt în jur de 9.500 de persoane care vorbesc graiuri intermediare între cele două subgrupuri.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kiss, 2006, p. 517.
  2. ^ Există un dicționar secuiesc-maghiar online ajuns la circa 2300 de cuvinte, redactat de voluntari (accesat la 16 octombrie 2009).
  3. ^ Estimare a lui Vilmos Táncos (accesat la 16 octombrie 2009).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • hu Balassa Iván; Ortutay Gyula, Magyar néprajz (Etnografie maghiară), Budapesta, Corvina, 1980, partea a III-a, Szellemi műveltség (Cultura spirituală), capitolul A szellemi műveltség kifejezésének eszközei (Mijloacele exprimării culturii spirituale), subcapitolul A magyar nyelvjárások (Graiurile maghiare) (accesat la 16 octombrie 2009)
  • hu Benkő, Loránd, Magyar nyelvjárástörténet (Istoria graiurilor maghiare). Budapesta, Tankönyvkiadó (Editura Manualelor), 1957
  • hu Benkő, Loránd, Új módszerbeli lehetőségek a magyar nyelvjárástörténeti vizsgálatokban (Posibilități metodice noi în cadrul cercetărilor privitoare la istoria graiurilor maghiare), in Magyar Nyelv (Limba maghiară), nr. 57, 1961, p. 401–413
  • hu Kálmán, Béla, Nyelvjárásaink (Graiurile noastre), ediția a V-a, Budapesta, Tankönyvkiadó, 1989.
  • hu Piro, Krisztina, A moldvai csángó nyelvjárásról (Despre graiurile ceangăilor din Moldova) (accesat la 16 octombrie 2009)
  • hu Szabó, Diána, A palócok eredete (Originea populației „palóc”) (accesat la 16 octombrie 2009)
  • hu Táncos, Vilmos, A moldvai csángók létszámáról (Despre numărul ceangăilor din Moldova) (accesat la 16 octombrie 2009)
  • hu Végh, József, Őrségi és hetési nyelvatlasz (Atlasul lingvistic al ținuturilor Őrség și Hetés), Budapesta, Akadémiai Kiadó (Editura Academiei), 1959

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]